3,544 matches
-
al tău. Acum vrei să rămâi? Uită-te la bucătăria asta extraordinară. E frumoasă, nu-i așa? Dacă te întorci, a ta e. Deși nu cred că la o emisiune-concurs de mâna a treia ai primi o bucătărie întreagă. Ești norocos dacă primești destui bani ca să-ți plătești biletul de autobuz ca să te întorci acasă. Dar îmi doream să fi fost așa de simplu să-l aduc înapoi pe acel „noi“ care le aparținea lui James și lui Claire. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o văd pe Kate. Kate era în pătuțul ei, hrănită, schimbată și adormită. N-avea nici o grijă. Îngerașul! A pufnit pe nas, mulțumită, de mai multe ori, mișcându-și, prin somn, piciorușele ei roz și grăsuțe. Șocată, am realizat ce norocoasă eram. Acea superbă ființă umană în miniatură era copilul meu. Eu îi dădusem viață. Era fiica mea. Pentru prima dată, mi-am dat seama, mi-am dat seama cu-adevărat că mariajul meu nu fusese un dezastru. Poate că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am dat seama cu-adevărat că mariajul meu nu fusese un dezastru. Poate că eu și James nu mai eram împreună, însă creasem acea ființă minunată. Acest miracol care respira. Nu eram blestemată. Nu eram o ignorantă. Eram foarte, foarte norocoasă. Capitolul cincisprezecetc "Capitolul cincisprezece" Vineri seara mi-am petrecut-o uitându-mă la televizor în compania mamei. Am considerat că umblasem destul haihui în ultimele două zile. Și eram complet epuizată. Să ai grijă de un copil mic e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
într-un idiot. Sau cel puțin eu așa pățesc. Vrei s-o țin și eu în brațe pe Kate? Dacă vrei, am spus scoțând-o pe Kate din marsupiu și trecând-o în brațele lui tandre. Pacostea aia mică și norocoasă! Ce păcat că încă nu poate să vorbească, m-am gândit cu regret. Altfel aș fi pus-o să-mi povestească în cele mai mici detalii cum e să fii ținută în brațe de Adam. Am stat acolo, lenevind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unele dintre mame plângeau mai tare decât propriile progenituri. — De s-ar opri din plâns, spunea printre lacrimi o femeie fără să se adreseze nimănui în particular. Măcar cinci minute. Doamne, m-am gândit îngrozită. Dintr-odată am realizat ce norocoasă eram. Nu numai că fiica mea părea a fi un copil anormal de placid, dar eu îi aveam și pe mama și pe tata și, presupun, și pe Helen și pe Anna să mă ajute să port povara îngrijirii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și vă datorez vouă, tuturor, să mai încerc o dată. Dar mi se pare că nimic nu e în regulă. Mă simt manipulată. Mă simt forțată de James. E ca și cum n-ar fi acceptat un refuz. Mă simt de parcă aș fi norocoasă să-l am înapoi. Da, așa mă face James să mă simt. Norocoasă! — Dar nu ești norocoasă că ai primit o a doua șansă? Nu toate femeile au parte de asta, a zis mama. Nu, nu e genul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nimic nu e în regulă. Mă simt manipulată. Mă simt forțată de James. E ca și cum n-ar fi acceptat un refuz. Mă simt de parcă aș fi norocoasă să-l am înapoi. Da, așa mă face James să mă simt. Norocoasă! — Dar nu ești norocoasă că ai primit o a doua șansă? Nu toate femeile au parte de asta, a zis mama. Nu, nu e genul ăla de noroc, am spus disperată s-o fac să înțeleagă și să înțeleg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în regulă. Mă simt manipulată. Mă simt forțată de James. E ca și cum n-ar fi acceptat un refuz. Mă simt de parcă aș fi norocoasă să-l am înapoi. Da, așa mă face James să mă simt. Norocoasă! — Dar nu ești norocoasă că ai primit o a doua șansă? Nu toate femeile au parte de asta, a zis mama. Nu, nu e genul ăla de noroc, am spus disperată s-o fac să înțeleagă și să înțeleg și eu. James mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o a doua șansă? Nu toate femeile au parte de asta, a zis mama. Nu, nu e genul ăla de noroc, am spus disperată s-o fac să înțeleagă și să înțeleg și eu. James mă face să mă simt norocoasă, deși n-aș merita asta. De parcă e drăguț cu mine cu toate că n-ar fi obligat să fie așa. De parcă e drăguț cu mine numai fiindcă e un om cumsecade. Sau pentru că are o inimă bună. Sau ceva în genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcute acum. Voiam custodia lui Kate. James mi-a spus că n-o să se opună dacă îi dădeam voie s-o vadă la discreție. Am fost încântată, pentru că voiam ca fiica mea să-și cunoască tatăl. Și știam că eram norocoasă că James era așa de rezonabil. Ar fi putut să fie rău și să refuze orice cooperare. Și ca să fiu cinstită față de el, James nu s-a comportat în felul ăsta. Eu și James am ajuns la o înțelegere în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
brațele disperării. Poate că lucram într-un domeniu care nu-mi pria, poate cu nu aveam cu-adevărat vocație pentru ceea ce făceam sau poate că eram doar leneșă. Ei, indiferent care era cauza, eu nu eram unul dintre oamenii ăia norocoși (deși eu cred că sunt doar ciudați) care au satisfacția muncii. În cel mai bun caz, eu îmi consideram serviciul ca fiind o metodă de a-ți atinge scopul, iar în cel mai rău caz, îl vedeam ca Iadul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nou la birou. Să mă ocup de chestii administrative șapte ore pe zi, cinci zile pe săptămână, patruzeci și opt de săptămâni pe an. Dumnezeule! De ce nu mă născusem bogată? Scuze, scuze, știu, n-ar trebui să mă plâng. Eram norocoasă că aveam o slujbă. E doar că mi-ar fi plăcut să existe cineva care să aibă grijă de mine și de Kate. Visam cu ochii deschiși. Chiar dacă aș fi rămas cu James, tot ar fi trebuit să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vârful capului și, ca de obicei, era superbă. Când ne-a vezut, s-a oprit în loc și s-a holbat la noi cu mare atenție. —Uită-te la ele, a zis ea cu amărăciune. Uită-te la ele, scârbele astea norocoase. —Bună, Helen, a spus Anna cu prudență. —Vaci leneșe ce sunteți! Toată ziua zaceți și nu faceți nimic, în timp ce eu trebuie să învăț de-mi sar capacele, a continuat Helen ofticată. Eu mi-am pus mâna streașină la ochi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
viața reală, poți să pariezi că atunci când bărbatul pe care îl placi/iubești/de care ești atrasă apare pe nepregătite, tu arăți cel mai prost posibil. Ei, sau cel puțin eu așa am pățit. Poate că voi ați fost mai norocoase. Aș vrea să nu mai stea acolo și să se uite în jos, la mine, m-am gândit agitată. —Adam, îmi stai în soare, am spus încercând să fac replica respectivă să sune ca o glumă. De ce nu iei loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcut foarte, foarte tare să fiu prietenă cu Adam. Era așa de interesant, de distractiv și de dulce. Era o persoană minunată în jurul căreia să gravitezi. Era special, înțelegeți? Oricine era prietena aia a lui, știam că era o femeie norocoasă. —Claire, a zis el, îți mulțumesc că-mi oferi șansa asta ca să mă explic. —Of, Doamne, am spus, revino-ți! Nu mai fi așa de umil! — E doar... nu știu, a îngăimat el. Probabil că a fost destul de... surprinzător când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ne-am gândit să nască și apoi să dăm copilul spre adopție, dar Hannah n-a vrut așa ceva. Apoi am discutat despre varianta avortului. Am aruncat o privire scurtă către Kate. Nu m-am putut abține. Mă consideram incredibil de norocoasă că nu fusesem nevoită să iau în calcul avortul, atunci când aflasem că eram însărcinată. În orice caz, avortul a fost privit ca o posibilă soluție, mi-a spus Adam obosit. Dar nici unul din noi nu voia chestia asta. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
observe viața fiecăruia. Situația lui familială îl ținea mai mult pe acasă. Ca membru al fostului birou, nu-și găsește o vină, de aceea, că nu a observat viața celorlalți dincolo de zidurile redacției, poate un viitor birou va fi mai norocos și va avea mijloacele. Și iarăși a făcut o pauză lungă înainte de a spune că e nemulțumit, de fapt, de activitatea lui în general. Dar nu sunt de acord, spunea, că unii membri ai redacției ar dovedi o atitudine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
televizor cum trecuse cu mașina pe străzile mărginite de mulțimile care veniseră să-l întâmpine. Auzisem de apariția lui la expoziția din Earl’s Court și am murit de invidie când am aflat că dăduse mâna cu sute de copii norocoși. Dar nu-mi trecuse prin cap să-i rog pe părinții mei să mă ducă acolo. O călătorie la Londra ar fi fost pentru familia mea o propunere la fel de excentrică și de îndrăzneață ca o călătorie spre lună. Totuși, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mlaștinile din nordul York-ului. Soarele încă strălucea și Phoebe descoperi că mlaștinile în sine, pe care le văzuse de mai multe ori și i se păruseră întotdeauna îngrozitor de sinistre, i se păreau în ziua aceea vesele și primitoare. — Ești norocos, spuse ea, că ai aici casa. Îmi închipui că a fost un loc minunat pentru a-ți petrece copilăria. — A, nu stăteam mult aici când eram copil. Slavă Domnului. E cel mai plicticos loc de pe pământ, dacă mă-ntrebi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am spus, suprins că sunt mândru să-i spun asta. A organizat o excursie de șaizeci de kilometri cu sponsorizare în urmă cu câteva luni. — Păi - îmi făcu cu ochiul ca între bărbați, confidențial, într-un fel - ești un tip norocos, e tot ce pot spune. Nu-i de mirare că n-o împarți cu nimeni într-o zi ca asta. E o minunăție. — Nu pentru asta am venit aici. — O... — Nu. Am venit... din motive de sănătate, le-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un vecin foarte bogat. Un vecin bogat și vulnerabil. — Kuweitul? Mark dădu din cap. — Crezi că l-ar invada? — N-ar ezita nici o clipă. Zâmbi în timp ce Henry digera informația. Dar mai e mult până atunci, spuse el. Care e băiatul norocos care va duce vestea bună la Bagdad? — Clark, probabil. Îl cunoști? — Vag. Pare un tip cumsecade. — E cam isteric, ca să fiu sincer, spuse Henry. Nu prea știm ce e-n mintea lui. Dar în treaba asta e alături de noi. Mototoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a majordomului. — La ce anume te referi? întrebă el, ridicând el însuși valiza și continuându-și drumul pe coridor. Tot ce știu, spuse Pyles, șchiopătând după el, este că se vor întâmpla lucruri îngrozitoare astă-seară. Lucruri cumplite. Să ne socotim norocoși dacă ne vom trezi mâine-dimineață siguri în paturile noastre. Se opriră în fața unei uși. — Aceasta este camera dumneavoastră, spuse el deschizând-o. Mă tem că broasca e spartă de ceva timp. Pereții și tavanul dormitorului lui Michael erau îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care trecuseră de atunci citisem fiecare număr, cunoșteam fiecare departament, fiecare redactor și condeier pe dinafară. Alex și cu mine discutam despre felul În care urma să ne Îmbarcăm amândoi În noua etapă a vieții noastre și cât eram de norocoși că o vom face Împreună. Nu ne grăbeam Însă deloc să ne Întoarcem acasă, parcă simțeam că asta avea să fie ultima perioadă de calm dinaintea nebuniei, așa că ne-am prelungit prostește vizele la Delhi, să ne mai bucurăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca de obicei. Dar aveam plăcuta senzație că asta chiar era o șansă pe care aș fi nebună să o ratez, că ăsta chiar ar putea fi primul pas În drumul meu spre The New Yorker. Trebuia să Încerc. Eram norocoasă că obținusem postul. Încărcată cu această nouă energie, am dat pe gât restul de cafea, am pus o nouă rundă la fiert pentru Alex și am făcut rapid un duș fierbinte. Când m-am Întors În dormitor, el stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înțelegea prin „organizare“ a ști exact ce etaje a vizitat fiecare angajat, dacă preferă să mănânce supă de ceapă sau salată Caesar În pauza de prânz și câte minute putea să suporte aparatura de antrenament? Ei da, eram o fată norocoasă, cu adevărat norocoasă. Extenuată după cea de-a patra dimineață În care mă sculasem de la cinci și jumătate, mi-au trebuit Încă cinci minute Întregi ca să găsesc energia necesară pentru a mă extrage din haină și a mă așeza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]