3,019 matches
-
opri (franțuzism). 155 A aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat. 164 Supărat, mânios. 165 Obișnuință. 166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167 Ace cu gămălie lungi. 168 Haina. 169 Nepriceput, lipsit de îndemânare. 170 Cauciuc (la încălțăminte). 171 Birjar, vizitiu (de obicei, erau ruși). 172 Bufnițe. 173 A se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după o viață petrecută În mediul urban? Bruma de cult al locurilor În care s’a născut neamul meu ce mi-a rămas, spune: În nici un caz o țeavă din casă și până În Prutul ori Rocovățul ce nu sunt departe. Obișnuințele citadine replică: dar nici cușca din fundul curții, mai ales iarna, când crivățul urlă... Așa cum doza face medicamentul, adică o otravă În doză mică poate fi un medicament, tot așa și poluarea datorată deșeurilor umane e de fapt rezultatul aglomerării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spre entropie, dezordine a lumii - și vom discuta cât de degrabă și la ce e bună asta - dar făcută cu măsura caracteristică naturii, Îmi pun, eu cel puțin, câteva Întrebări care ar putea fi taxate ca anomalii prin comparație cu obișnuințele noastre care datează de pe vremea când nu ne durea decât de noi. Așa o fi oare? Poate merită a deveni un subiect de meditație. De exemplu, e o necesitate, nu neapărat pentru om, să ne opunem eroziunii? Nu e cumva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de la strămoși. Coniferele, și Încă mai mult, lichenii, sunt mai puțin capabile a-și crea mediul negentropic primordial și, prin urmare, ocupă Înălțimile negentropice prin ele Însele. Memoria plantelor pare deci a fi de-a dreptul impresionantă. De ce am ocolit obișnuințele de turiști și am căutat subtilitățile ascunse ale locurilor? “Pro natura” nu Înseamnă doar “ Nu călcați pe iarbă, nu rupeți florile”. Ea Înseamnă În primul rând cunoaștere și, prin ea, a găsi singuri căile potrivite, menite a proteja mediul, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
proteine. E necesară deci, pentru utilizarea În metabolism, o prelucrare, o depolimerizare, lucru pe care-l face o serie de enzime specifice În cursul digestiei. Dar același lucru se obține, pe cale fizico-chimică, prin fierbere ori prăjire. Cu alte cuvinte, evoluția obișnuințelor culinare ale omului Înseamnă deplasarea acestei depolimerizări din interiorul lui, În exteriorul lui, din stomac În bucătărie. În consecință, “constelația” enzimatică a omului actual e modificată, măcar cantitativ, față de cea a omului primordial. Cum om putea digera eficient carnea crudă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se acorde însă toată atenția supravegherii conduitei celor din jur și, mai ales, a educatorilor înșiși. Este adevărat, Ellen Key nu avea în vedere renunțarea la orice îngrădire a comportamentului copilului; el trebuie să învețe să se supună legilor vieții, obișnuințelor familiale a acelora însă care nu contravin legilor naturii (9, p. 18). Toate acestea se înțeleg și se deprind mai ales în contactul direct cu viața, cu realitatea simplă adevăratul educator al copilului fără ca altcineva să încerce să scoată pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care trăiește ca fiind un rezultat al evoluției sociale și în consecință să se simtă solidar cu ele. Este vorba deci de o cunoaștere prin care se asigură atașarea afectivă a copilului de grupul social din care face parte. 2. Obișnuința cu traiul în comun, pentru a se exercita virtuțile cetățenești. Școala, clasa și elevii sînt considerate de Durkheim ca o societate, ca un grup natural în care copilul se antrenează în vederea inserției sale în societatea adultă. Prin această idee el
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
civice. Cei mai mulți dintre oameni însă au nevoie de o educație eteronomă, de o formare a lor printr-o intervenție din afară: "Pentru marea majoritate a oamenilor, cultivarea eteronomă a unei voințe puternice și îndreptate spre bine prin disciplină autoritară și obișnuințe e mai sigură și mai posibilă decît formarea unei concepții despre lume care influențează autonom caracterul" (17, p. 79). Dacă Ém. Durkheim a fost preocupat de elaborarea unei teorii generale privind integrarea tineretului în societate, pedagogul german G. Kerschensteiner a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ca model activitatea care satisface o trebuință naturală. Aici intervine însă un alt element al concepției sale psihologice teoria asupra inteligenței. Pedagogul elvețian vede în inteligență un instrument de adaptare care se manifestă în situații noi atunci cînd instinctele și obișnuințele nu pot face față problemelor puse de viață. Actul inteligenței implică, în concepția sa, trei operații: a) apariția unei probleme; b) o fază de cercetare în care se formulează o ipoteză și c) verificarea ipotezei. Ca și J. Dewey, autorul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care s-a născut și în care trăia. Munca, înțeleasă ca mijloc și scop al educației, trebuia să îndeplinească trei condiții: a) să fie științifică, adică să se bazeze pe cunoașterea legilor naturii; b) să fie liberă să devină o obișnuință, fiind însoțită de sentimentul că se poate schimba oricînd cu alta (iată o idee deosebit de interesantă, a cărei valoare se poate aprecia astăzi și mai mult); c) în sfîrșit, a treia condiție, munca să fie creatoare, să păstreze virtuțile artei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
afară de a se îmbogăți o armonizare perfectă între altruism și egoism. În al doilea exemplu dat, între vizitatorii Muzeului Britanic, mulți vor resimți mai curând plăcere în a plăti decât în a nu plăti. Aceasta din mai multe posibile motive obișnuință, conștiință, jenă, atașamentul față de o voință generală rousseauistă, pentru că sunt bogați (bunăstarea personală, deși nu întotdeauna, neutralizează factorii demoralizatori) sau pentru a-și impresiona partenera. În mod clar, respingerea ideii de pasager clandestin este sau ar trebui să fie o
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
crime odioase în vremea Inchiziției, dar asta nu a dus la condamnarea și la interzicerea credinței creștine de azi. Totul este să întelegem clar noțiunile respective, să nu ne lăsăm duși de valul modei, al moștenirii adesea impuse și al obișnuinței mondene. Orice om normal va condamna manifestările extremiste, teroriste și criminale, dar va accepta cu profundă înțelegere fondul bun, uman și indestructibil al iubirii de neam și de țară. Imediat după ocuparea țării noastre de către Armata Roșie a Uniunii Sovietice
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fără să le observi, frumusețea și parfumul florilor, măreția cerului, cântecul păsărelelor, privirea senină a copiilor, răsăritul soarelui, zâmbetul celor din jurul tău, căldura familiei, bucuria trăirii prezentului. Frumusețea ca și urâțenia chipului omului de lângă noi se topesc cu timpul în obișnuință, rămâne frumusețea sufletului, a inimii, frumusețea zilelor și a anilor petrecuți împreună, uneori cu bucurii, alteori cu necazuri dar pe care însă le am învins împreună, ani cu împliniri în familie și în societate. Există și cazuri când iubirea este
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
președinte de tribunal și cu serviciul la Casație. Dar inveteratele lui apucături Încă boeme nu se Împăcau cu o asemenea situație În magistratură. Îl zăream umblând bezmetic noaptea pe străzi, așteptând prin ganguri după, slăbi ciunea lui!, servitoare și, din obișnuința chilipirurilor sau expe dientelor din prima noastră tinerețe comună, nu-i intra În cap că ne-a venit acum și nouă vremea să ne plătim intrarea la con certele simfonice. Când, aproape ca În Heidelbergul de altădată, intram de astă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca vreun vlăstar din aceste familii ale noastre să se fi molipsit de relele exemple care ne dădeau ocol zilnic și din toate părțile, ci mai degrabă Îmi vine să cred, ca un moralist fără moralitate ce sunt, că această obișnuință cu spectacolul desfrâului afișat ziua nămiaza mare și ocrotit de autorități a Însemnat un antidot sau un corectiv În viața sentimentală sau sexuală a fiecăruia dintre noi, eu socotind până târziu de tot, și chiar azi, bordelul ca o instituție
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
probabil, pentru care cei vechi zeificau prostituția, Îi ridicau temple și onorau pe preotesele ei. Iar multe pagini din Biblie le sunt destinate, fie [pentru] a le urgisi, fie [pentru] a le acorda asistența. Este, apoi, o profesiune de simplă obișnuință, de habitudine cu timpul (greu până apucă a mușca din ea), de rutină, cum și de un anume dresaj, cu scopul, adică, și cu concursul binevoitor al „reflexelor condiționate“ de a anula pe cele naturale, fizice și morale, la fel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sine însuși cel adevărat, cel de adâncime, scriitorul, omul inspirat care construiește cu ardoare din cuvinte un univers mai coerent, mai verosimil decât universul real. Aceste întâlniri ale lui Vlad cu trimisul lui Cameniță intraseră într-un tipic, într-o obișnuință, fără nimic tulburător, Vlad dădea declarațiile cerute așa cum ar fi completat un formular la CEC sau la poștă, le dădea fără să-l mai atingă, știa că ele sunt prețul libertății sale, că numai așa se poate devota vocației sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tare de parcă ar fi gata să-mi sară din piept... Probabil, iarăși, doar mi se pare, e doar o iluzie, o rămășiță în mintea mea a felului cum reacționam când eram om, când eram viu. Încă n-am scăpat de obișnuințele, de comportamentul de pe pământ, asta de fapt îmi convine... Și dacă Serenite a fost șters de pe fața pământului, ce să cred? Că e o pedeapsă, că mi s-a îndeplinit dorința, fiindcă eu am gândit că tot ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îi păreau așa de frumoase, când era în seminar, n-a mai rămas cu nimic afară de rugăciunea “Adu-ți aminte, o, preablândă Fecioară Marie...” pe care o spunea în fiecare seară, fără ca să simtă ceva evlavie, ci numai așa din obișnuință. După câțiva ani și-a pierdut toată averea trăind în destrăbălări și acum zăcea în cea mai neagră mizerie. Nu mai avea în el nici un simț religios și neavând cine să-l mângâie căzu în desnădejde și se hotărî să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și m-am întors pe partea cealaltă și am adormit imediat și am uitat totul. E drept, duminică mi-am mai amintit câte ceva, dar imediat am uitat din nou. În sfârșit, luni te-am întrebat ce-ai făcut duminică, din obișnuință, dacă nu din politețe pur și simplu. și tu mi-ai povestit ce-ai făcut duminică, iar eu am ghicit ce aveai să faci marți... și nu am fost deloc șocat la gândul a ceea ce aveai să faci marți, te
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spună bancuri pe bandă rulantă, ore în șir, că acest tip de memorie li se exersase nu numai în scânteierile verbale, ci și în felul cum priveau de sus la tot ce-i înconjura. Aroganța, obligatoriu prezentă în poante, devenise obișnuință nesocotită. Băncoșii ăștia sufereau de o boală profesională care îi deformase și îi făcea să rateze ținta fără să observe. În felul acesta, bancurilor politice subversive, îndreptate împotriva unei Puteri criminale, li se alăturau cele rasiste. La oricare dintre povestitorii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
toți cei care trăiam în această casă țărănească ne frecam fără rost fiecare muțenia de a celuilalt. Obiectele noastre formau laolaltă un tot, în timp ce capetele noastre erau cu totul separate. Trăiam astfel în aceeași casă trei generații. Când n-ai obișnuința să-i adresezi celui de lângă tine o vorbă, nici n-ai de ce să te obișnuiești să gândești în cuvinte. Nu trebuie să vorbești pentru a fi prezent. Iată o atitudine interioară cum o aveau la oraș numai daliile, nu oamenii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu mă fi născut. Preabunule, mă iartă; mă rog să te înduri C-am încălcat divina poruncă "Să nu furi!" Dar crede-mă, Stăpâne, îți spun cu-adevărat Nu din obișnuință, de foame am furat... 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile Crivățul încetase de două zile, însă drumurile nu se desfundaseră încă. Ce era de făcut? Inițiativa a venit tot din partea lui Mircea. Mama, ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adresează celuilalt, vizibil golit de forță, ca un atlet ce tocmai a alergat maratonul: "Ficatul. Ficatul cedează întotdeauna primul". După care bea cu sete din sticla de plastic cu băutură energizantă, verde-fluorescent, pe care o purtă în bandulieră. Suprarealist. Puterea obișnuinței sau plasticul face diferența: după ani de lupte și guerille diverse, guvernul liberian încheie un acord istoric cu nu-știu-ce fracțiune rivală. Negri sărmani omoară cu bâta, maceta și AK-ul 47 alți negri la fel de sărmani ca și ei. Istorie tipic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
putea spune că, după acești ani, și de la înălțimea unor cărți remarcabile, putem constata esența «de stânga» a frumosului. La urma urmei, esteticul se manifestă ca o înnoire, uneori ca o adevărată revoluționare a unor forme cunoscute vechi. El combate obișnuințele, închistările, el se exprimă împotriva șablonului, mereu ca o invenție și inovație, și tocmai de aceea sesizează conștiința, cucerește publicul, farmecă tineri. Esteticul este, prin acțiunea lui de cunoaștere și descoperire, o formă a politicului, strâns înrudită. O concluzie îmbucurătoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]