11,594 matches
-
s-au păstrat și în traducere latină și siriană) nu este menționat Efes, așa că trebuie să fi fost redactate în prima parte a lui 431. În fiecare din ele, Chiril procedează sistematic: reproduce de fiecare dată un anatematism, urmat de obiecțiile adversarilor și apoi de propriul răspuns. În scrierea contra orientalilor, apărarea se sprijină în mai multe cazuri pe citate extrase din „sfinții părinți”, Chiril voind să demonstreze că respectă tradiția ortodoxiei catolice. De altfel, în scrierea lui Andrei, nu atât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lovitura de lance în coasta lui Isus (II, 13). Cu totul alt ton au răspunsurile lui Macarie care nu are nici o înclinație pentru aspectele controversate și iese de obicei din încurcătură prin interpretări alegorice. Astfel, de exemplu, filosoful (într-o obiecție ce cade exact înaintea textului de la Atena, însă poate fi reconstruită din răspunsul care urmează) socotește inumană afirmația lui Isus conform căreia acesta a venit pentru a dezbina familiile și a aduce sabia pe pământ (Mat. 10, 34). Macarie spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Eusebiu de Cezareea, însă s-a insistat în special asupra filosofului neoplatonic Porfiriu din Tyr de la care ne-au rămas numeroase fragmente care ar face parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor unde se găsesc practic toate obiecțiile filosofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gândit că Macarie n-ar utiliza direct opera lui Porfiriu, ci o culegere în două cărți cuprinzând extrase din aceasta. În acest caz, însă, ar trebui să admitem că Macarie n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2, 1804-1900) este alcătuită din Mărturiile sfinților, care, la rândul lor, sunt compuse din: (a) o expunere doctrinară; (b) un florilegiu patristic pentru apărarea doctrinei celor două naturi, urmat de critica unor falși apolinariști; (c) răspunsurile la o serie de obiecții monofizite privind valabilitatea conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al “întrebărilor și răspunsurilor”. Concluzia scrierii (col. 1900A rând. 9 - 1901A rând. 2) este o interpolare posterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că dificultățile logice propuse monofiziților sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ci și Dumnezeu; VI. Logosul nu e un om purtător de Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat; VII. despre formularea „unul din Sfânta Treime a pătimit”. Richard subliniază faptul că și această operă aparține genului întrebărilor și răspunsurilor; fiecare capitol începe cu obiecția nestorianului care este apoi respinsă. Însă nu e vorba de un nestorianism real, ci de o construcție a polemicii calcedoniene, diametral opuse monofizismului. Leontie s-a străduit în special să scoată noțiunea de ipostază din acea impasse în care ajunsese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ilduin, a cerut să se facă o traducere latină, cu destule imperfecțiuni, îmbunătățită ulterior de Ioan Scotus Eriugena care, și prin intermediul propriei opere, a făcut cunoscută în Evul Mediu occidental teologia lui Dionisie. Lorenzo Valla a formulat în mod lucid obiecții contra autenticității acestui corpus comentând Fapte 17 în scrierea sa Observații asupra Noului Testament, de altfel publicată abia în 1504 de Erasm din Rotterdam, adică la multă vreme după moartea autorului (1457). De atunci, susținătorii autenticității acestui corpus au rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putea Înțelege sensul transformărilor care au avut loc din momentul consacrării istorice a școlilor de partid până la Închiderea lor. În perioada primei destalinizări, criticile adresate Învățământului de partid după 1956 În RDG erau formulate În esență pe două tipuri de obiecții: din partea oamenilor de știință, permanent expuși acuzației de pozitivism, filosofia marxist-leninistă devenise un obstacol pentru cercetarea empirica În științe specializate; și din partea scriitorilor și artiștilor, din cauza canoanelor realismului socialist. Criticile oamenilor de știință și ale scriitorilor au găsit ecou În cadrul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Elena de Eftimie, patriarhul Târnovei, fragmente din Varlaam și Ioasaf, din Fiziolog și îndeosebi versiunea slavonă a Umilinței lui Simeon Monahul, ascunsă sub numele lui Ioan Hrisostomul, pe care o află, în 1906, într-un manuscris de la Biblioteca Academiei Române. Dincolo de obiecțiile nedrepte ale lui D. Russo (ce identificase pe adevăratul autor al Umilinței într-o ediție grecească din 1873, pe care o poseda, în timp ce R. cita în ghilimele: „Aus «Johannes Chrysostomos»”), monografia Mahnreden des Walachischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
logică inflexibilă și oportun servit de o documentație de specialitate precisă și esențială. Stilul, în genere sobru, uscat și bine raționalizat, se potrivește unei gândiri de mare austeritate și de reconfortantă demnitate intelectuală. Fără a fi scutite de posibilitatea unor obiecții sau amendamente, scrierile lui R. ocupă un loc original și important în cultura națională, cel puțin în istoria esteticii contemporane. Autor al unui eseu despre Goethe, Liviu Rusu pare să fie urmărit de ideea Urphaenomen-ului. Creația ca act primordial, față de
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
greșesc. Chiar dacă un democrat-liberal ar deveni președinte din nou, este puțin probabil că America va devia prea mult de la poziția declarată de exercitare a hegemoniei În politica externă, care include menținerea controlului final asupra intereselor de securitate europene. În ciuda puternicelor obiecții americane, Uniunea Europeană i-a continuat planurile pentru o forță de reacție-rapidă, dar Întotdeauna cu notificarea de poziție că NATO va rămâne organizația de securitate principală pentru Europa. Cei șaizeci de mii de militari sunt organizați În cinci brigăzi de infanterie
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
altă funcție importantă în prezentarea persuasivă; oamenii sunt mai înclinați spre schimbare dacă primesc o motivație care să aibă o logică pe care să o înțeleagă și să o accepte; - combinarea în cadrul mesajului a elementelor emoționale cu motivația rațională; - acceptarea obiecțiilor pe care auditoriul le va ridica (o prezentare persuasivă care intenționează modificări comportamentale, spre exemplu, nu are cum să nu ridice și obiecții); mai mult, obiecțiile trebuie exploatate și incorporate în mesajul nostru de răspuns; - evocarea nevoilor relevante și a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să o înțeleagă și să o accepte; - combinarea în cadrul mesajului a elementelor emoționale cu motivația rațională; - acceptarea obiecțiilor pe care auditoriul le va ridica (o prezentare persuasivă care intenționează modificări comportamentale, spre exemplu, nu are cum să nu ridice și obiecții); mai mult, obiecțiile trebuie exploatate și incorporate în mesajul nostru de răspuns; - evocarea nevoilor relevante și a obiectivelor audienței ca răspuns la prezentarea dumneavoastră (se pot urmări taxonomii ale nevoilor, cum ar fi cele ale lui Maslow, Alderfer, Herzberg, McClelland
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și să o accepte; - combinarea în cadrul mesajului a elementelor emoționale cu motivația rațională; - acceptarea obiecțiilor pe care auditoriul le va ridica (o prezentare persuasivă care intenționează modificări comportamentale, spre exemplu, nu are cum să nu ridice și obiecții); mai mult, obiecțiile trebuie exploatate și incorporate în mesajul nostru de răspuns; - evocarea nevoilor relevante și a obiectivelor audienței ca răspuns la prezentarea dumneavoastră (se pot urmări taxonomii ale nevoilor, cum ar fi cele ale lui Maslow, Alderfer, Herzberg, McClelland); - demonstrarea recompensei; în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cadrul didactic. Totuși, putea face cadrul didactic ceva pentru ca acest element (care nu avea, în aparență, nici o legătură cu ora lui) să nu-i răstoarne dramatic obiectivele propuse? Fenomenul comunicațional oferă o seamă de avantaje și ridică o mulțime de obiecții în practică din partea noastră, a tuturor. Una dintre obiecțiile cele mai consistente se referă la faptul că o proiectare riguroasă a activității de comunicare răpește un volum însemnat de timp vorbitorului, este rigidă și nu poate lua în calcul toate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acest element (care nu avea, în aparență, nici o legătură cu ora lui) să nu-i răstoarne dramatic obiectivele propuse? Fenomenul comunicațional oferă o seamă de avantaje și ridică o mulțime de obiecții în practică din partea noastră, a tuturor. Una dintre obiecțiile cele mai consistente se referă la faptul că o proiectare riguroasă a activității de comunicare răpește un volum însemnat de timp vorbitorului, este rigidă și nu poate lua în calcul toate evenimentele pe care prezentarea respectivă le poate traversa. Se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se referă la faptul că o proiectare riguroasă a activității de comunicare răpește un volum însemnat de timp vorbitorului, este rigidă și nu poate lua în calcul toate evenimentele pe care prezentarea respectivă le poate traversa. Se ridică, mai ales, obiecția conform căreia în timpul prezentării pot apărea efectiv anumite implicații ale unor evenimente imposibil de prevăzut, ceea ce face proiectul acestei prezentări, în cel mai fericit caz, inutil (atunci când vorbitorul renunță efectiv la el, încercând să își adapteze mesajul noilor condiții apărute
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
gândită în proiect, fără să ia în seamă schimbările din audiență - proiectul prezentării devine un instrument nociv, care trimite direct spre conflicte și eșecul activității de prezentare (atât cea informativă, cât și cea persuasivă). Fără a nega justețea unor asemenea obiecții, trebuie să remarcăm că unghiul sub care este privită proiectarea prezentării astăzi este unul care favorizează o astfel de explicație negativă. Un alt punct de vedere, care-și propune să depășească aceste obiecții și să ofere un cadru de înlăturare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
persuasivă). Fără a nega justețea unor asemenea obiecții, trebuie să remarcăm că unghiul sub care este privită proiectarea prezentării astăzi este unul care favorizează o astfel de explicație negativă. Un alt punct de vedere, care-și propune să depășească aceste obiecții și să ofere un cadru de înlăturare a deficiențelor oferind totodată și justețea argumentelor legate de avantajele presupuse de proiectarea acțiunii de comunicare, este conținut de ceea ce cercetările din ultimii ani au circumscris sub denumirea de teoria haosului. Teoria haosului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Proză română contemporană” a Editurii RAO. Ca istoric, a scris câteva studii despre România modernă - Armata, mareșalul și evreii: cazurile Dorohoi, București, Iași, Odessa (1998), Istoria loviturilor de stat în România (1821-1999) (I-III, 2000-2002) -, lucrări care au suscitat numeroase obiecții și controverse în mediile academice. Formula narativă a lui S. oscilează între arhivistică și apocrif, între ficțiune documentară și metaficțiune istoriografică. Astfel, în romanul Drumul Olandei epicul sucombă sub presiunea factologiei. Miezul cărții îl constituie aventurile lui Ștefan Predescu, care
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
Credința și simbolul credinței (De fide et symbolo), un rezumat fidel al discursului pe care Augustin, preot hirotonisit de puțină vreme, l-a rostit înaintea episcopilor participanți la conciliul de la Cartagina în octombrie 393. Opera este axată pe respingerea tuturor obiecțiilor ereticilor legate de diferitele aspecte ale simbolului creștin; un scurt tratat despre Lupta creștinului (De agone Christiano), care constă în lupta cu demonul, care trebuie dusă întru respectul credinței și al preceptelor morale. Texte: CSEL 41, 1900 (De fide et
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie. Opera a fost transmisă anonimă și a fost atribuită de Cassiodor lui Prosper din Aquitania; abia în acest secol s-a impus ideea că îi aparține lui Quodvultdeus, dar nu lipsesc obiecțiile în această privință. E vorba de o culegere de mărturii adunate din Scripturi, privitoare la promisiunile și la profețiile Domnului încă de la începuturile lumii; este parcursă istoria mîntuirii, începînd de la facerea omului și mergînd pînă la veșnica fericire a sfinților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poziția lui Prosper și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosper și-a continuat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, scriind Răspunsuri în favoarea lui Augustin la capitolele cuprinzînd obiecțiile galilor care îl criticau și ale lui Vincențiu de Lerin, adică ale unor literați din Marsilia, (Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rînd pe Platon; sînt pomeniți apoi Ambrozie, Augustin (care, spre deosebire de ceea ce se întîmpla în acea vreme în Gallia, este considerat de Claudian un gînditor care trebuie urmat), Ieronim și, în sfîrșit, apostolul Pavel. A treia carte își propune să preîntîmpine obiecțiile ulterioare și să confirme unele subiecte propuse deja în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apollinaris, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cît și de Isidor de Sevilia. a) Opere antiariene Opera intitulată Contra arienilor, într-o carte (Contra Arrianos liber unus) i-a fost prezentată de Fulgențiu regelui Trasamundus, după ce acesta l-a chemat înapoi din Sardinia, pentru a răspunde anumitor obiecții ariene la credința catolică, propuse chiar de rege. Așadar, datează din 515 și pare să fie prima scriere a lui Fulgențiu. E bogată în informații privitoare la chestiunile teologice, iar Fulgențiu dovedește multă siguranță în abordarea acestei problematici. Mai avem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două naturi într-o singură persoană, a infinității naturii divine a Fiului lui Dumnezeu și a tainei patimilor Domnului. E vorba de o operă scrisă în mare grabă, dată fiind situația în care se găsea Fulgențiu: regele făcuse și alte obiecții, dar nu îi lăsase copia textului său, pentru ca Fulgențiu să nu poată găsi ușor un răspuns; opera reflectă acest lucru, scriitorul mulțumindu-i în mod ironic regelui pentru bunăvoință. Cartea către Victor, contra omiliei arianului Fastidiosus (Contra sermonem Fastidiosi Arriani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]