6,770 matches
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Versuri > Cuvinte > NICOLAE NICOARĂ-HORIA - INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului SEMNE Semne sunt că voi pleca și eu, Nu știu Ziua, Ora, Clipa, Tot mai obosită mi-e aripa De pământ, nu dinspre Dumnezeu... Semne sunt că voi pleca oricum, Acolo unde și ai mei s-au dus, Atât mă rog Părintelui de sus Plecarea mea să nu fie acum... Semne sunt destule pe pământ, Dar
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
pe terasa restaurantului de unde poți urmări spectacolul. Am ajuns în Moragalla când deja soarele s-a dus la culcare, se auzea doar simfonia valurilor ce se spărgeau de țărm, valuri care ne-au dus dorul pe parcursul celor trei zile, eram obosiți dar mulțumiți de tot ce am văzut și aflat. Și dacă până și Ruth a fost de acord că cele trei zile au meritat efortul și banii, contribuind cu încântare la un mic dar făcut celor doi însoțitori ai noștri
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA A III A de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347339_a_348668]
-
se gândească la coșmar, așa că lăsă veioza aprinsă și încercă să citească câteva pagini, indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă o bătuse cineva cu un mănunchi de nuiele peste tot. S-a dus la baie să se răcorească, să facă un duș rece și apoi să-și facă cafeaua. Proprietarii reușiseră să tragă apă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
sine în micul fotoliu de la birou. Uitându-se la lumină roșiateca care-i pătrundea pe fereastră prin unde luminoase oblice, soarele fiind aproape de asfințit, se gândi că parcă mai bine era când aveau cursurile dimineață, căci nu se întorcea așa obosit. Numai că acum îl oripilau și măcinau 'vocile' alea, râsetele... Continuând apoi cu privirea ‘firicelele’ de lumină, își dă seama că odată ajunse în oglindă dulapului din fața lui, din culoarea galbui-rosiatic, pe mai departe lumină se reflectă în lumina galbenă
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
Din spate răzbate tropotul copitelor calului care se apropie. De după o movilă zărește un bordei. Își aruncă în treacăt privirile de foc în spate și vede că acel cavaler e pe urmele sale. Puterile nu-i revin și este din ce în ce mai obosită. Din instinct matern pune copilul la ușa bordeiului și dispare peste dunele de pământ în speranța că vânătorul n-a observat manevra sa. Căpitanul o pierde din vedere, apoi o zărește din nou cum aleargă disperată. Se apropie ceasurile miezului
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
că tineretul părăsise plaiurile mioritice și se răspândise în lume. Ajunse la Casa Poporului unde descoperii parlamentarii și guvernanții în frunte cu șeful statului cufundați într-o meditație profundă, dincolo de granița somnului. Alături, pe fotoliile parlamentare, zăceau la întâmplare, la fel de obosite, laptop-urile care se blocaseră pe o imagine cu câte o fetiță sexy ce-și etala plină de grație trupul senzual cu sânii îmbietori și coapsele seducătoare. Avuseseră o dezbatere în plen, crucială, despre destinele țării și în urma acestui efort
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
li se sucesc aripile invers... nu mai vreau pământul. cum poate un om să calce pe apă, să aibă ochii lui Dumnezeu, să reîntoarcă la viață o frunză, regăsindu-i locul pierdut în copac păstrează o clipă focul în ochii obosiți. vreau să-i surprind adâncimea. îmi îngheață palmele uneori. știu atunci că nu am primit tichetul de trecere dincolo de linia orizontului îngust. vreau să-l văd în ochii tăi. mă sperie ceva. tresar. reaprind candela de noapte. ruga începe cu
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
bătrâni ? - Plâng pentru țara pierdută în urmă cu 2000 de ani. - Un popor care nu și-a uitat țara pierdută, va găsi și mijloacele să se reîntoarcă la ea. Familia, trei generații s-au adunat în jurul mesei rotunde. Sărbătoriții, puțin obosiți, păstrează surâsul pe buze. Numai copilăria îți permite să zâmbești când îți vine, un om de lume știe să aleagă clipa unui zâmbet. În forfota de moment prind chipul bunicii. Părea că-și pierduse răbdarea, puterea să ignore ceea ce o
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
celui vârstnic - omul cu privirea trează la tot ce-i împrejurul lui, preocupat să găsească drumul care, oricât de greu pare, să fie cel drept, totdeauna condus de iubire și adânca înțelegere pentru soția și fiica lui. Perechea lui, puțin obosită, melancolică, de fapt dornică să încheie sărbătoarea, să se întoarcă acasă, în casa ei, să respire în voie, la distanță de toate aceste fețe zâmbitoare care-și vor continua clevetirile departe de urechile ei. Discuțiile între comeseni, aprecieri elogioase toate
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
perdeaua întunecată la adierile vântului. Le preocupa ziua următoare, cum să-și economisească drumurile și timpul de la un muzeu la altul de unde se întorceau frânte, reluându-și locurile pe pervazul lat al ferestrei, loc de odihnă ideal pentru picioarele lor obosite. Oboseala era numai a picioarelor. În fapt clocoteau de idei și aveau discuții aparent naive. Uneori vorbe sub care își ascundeau gândurile. Se născuse în ele o dorință care le speria. Aveau momente când se strângeau în brațe și brusc
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
femeii lângă care ședea. Ochii ei nu trădau nici ură, nici dispreț, dar o întrebare îi scăpase pe buze: - Tu ai încurajat-o? Becky cercetă și ea atentă obrazul femeii care-i pusese întrebarea. Prinse mișcarea degetului trecut peste pleoapa obosită. Evident, era un efort să gândească. Întâlnise cu remușcări un obraz chinuit de o mare suferință. Nemaisuportând tăcerea, Becky hotăra să ia asupra ei răspunderea. „Da !” rostise fără ezitare. Aiala retrăia dialogul cu tatăl ei pe coridorul alăturat, mai puțin
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
aventura în toată splendoarea și hidoșenia ei. Avem nevoie de trecut pentru a realiza ce e prezentul și pentru a ne avânta spre viitor. Avem nevoie de impulsuri din când în când, opririle nu trebuie să dureze prea mult. Chiar obosiți, debusolați, scârbiți, sau prea entuziaști, nu avem voie să ne oprim. Ai privit vreodată trenurile cum vin și pleacă? Chiar dacă nu vezi gara ști că spre ea se îndreaptă. Ador să le privesc. De câte ori trec peste podul Grant îmi întorc
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
poveste lungă... Am găsit fetița despre care doctor Străinu, mă rog, doamna doctor îmi spunea, atunci când a luat-o ambulanța... - O! Mă bucur! Haideți să ne întâlnim mâine la spital și îmi povestiți totul atunci. Este bine? Probabil sunteți foarte obosită și la mine mai durează puțin până mă întorc la spital., Nu are sens să vă spun să mă așteptați acum. - Da! Sunt de acord! Atunci rămâne pe mâine. Mulțumesc, o seară liniștită! - Asemenea! Odihniți-vă! Sărut-mâna! Era o seară
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
a acestor pomi minunați în acest sezon, care străjuiau de o parte și alta a străzii, îi invadau plămânii înmuindu-i simțurile, făcând-o să-și dorească doar o baie bună și un pat confortabil. Abia acum, realiza cât de obosită este... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan 29. 04. 2015 Iași Referință Bibliografică: ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1580, Anul V, 29 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
pe șeful de secție, profesorul Mândrean, când îi face externarea și apoi trebuie să o pregătesc pentru întâlnirea cu tine. - Merg și eu cu tine. - Mai bine ai rămâne să te odihnești de pe drum. - Nu-i nevoie, nu mă simt obosit, mai ales după dușul făcut cu apă rece. Vreau să-i duc și florile, să se bucure de ele, doar știi cât de mult îi plac trandafirii albi. - Sunt de acord să mergi, dar nu intri în rezervă până nu
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
simțit destul de bine acolo. Am avut și norocul să mă cazez la o bătrână cumsecade și am avut condiții de locuit destul de bune, la un preț acceptabil. - Mda, mă rog, așa o fi fost. Eiii dragilor, mă simt un pic obosită așa că vă las să vă terminați de povestit ca între băieți și de băut vinul. Eu mă retrag și vă doresc noapte bună. - Sărut mâna mami, și noapte bună! - Noapte bună draga mea, spuse și doctorul care mai turnă vin
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
scările spre încăperea sa de lucru. Pe culoar îl întâmpină magistratul Fulvius Simbinacus cu un opaiț de argint în mână. -Ce s-a întâmplat mărite procurator? întrebă acesta. -Mai nimic, magistre Simbinacus! Dreptul acela... a fost furat, rosti cu mină obosită Ponțiu Pilat iar apoi păși înainte făcându-i semn magistratului să-l urmeze în încăperea sa de lucru. -N-am scăpat deci de ceea ce ne temeam! mai spuse el. Mai era destul de puțin până să se lumineze de ziuă iar la
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
se putea vorbi prea bine cu ei. I-am scuturat cu greu ca să-și vină în fire iar după ce și-au revenit n-au putut spune mare lucru. Unul spunea de pildă că s-a simțit dintr-o dată foarte foarte obosit, și cum s-a pus pe o piatră, acolo a căzut în somn. Altul spune că ar fi fost un vânt ușor cu aromă de floare. Altceva nu-și aduc aminte. Ba încă un altul spune că s-a culcat
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
ai ajuns la 35 de ani să... - Vrei să plec și să nu te mai ascult? Nu vreau să mai aud nimic. Te rog frumos, mami, nu mă supăra mai mult decât sunt! o rugă Iuliana, așezându-se pe scaun obosită și nervoasă. - Bine, bine! Am tăcut... Mâine am doar patru ore. Poți să dai o fugă să mă duci tu la spital? Nici nu știu unde este secția asta... - Eu zic să ai răbdare și să aștepți... - Ce?! Să nu merg să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
la două blocuri distanță de al ei, l-a rugat să oprească, mulțumindu-i... S-a trezit mai din timp ca de obicei, la soneria telefonului, pentru că dorea să treacă pe la spital mai înainte de toate. Avea senzația că este mai obosită decât atunci când se culcase. Nu știa la ce oră adormise, dar cearcănele vineții din jurul ochilor îi spuneau că destul de târziu. A băut o cafea în fugă, după ce mâncase în grabă câteva fursecuri. Tocmai își aranja poșeta când s-a trezit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
TRANDAFIR ? Și iată poeziile: “Veșmînt”, “Somn”, “Spectru”, “Întîlnire”, “Altă ninsoare”, “Noapte”, “Spectacol”, “Copilărie”, “Visul”, “După nuntă”, “Don Quijote”, “Istorie”, “Natură moartă”, “În van”, “Vameș” ! Și citez la întîmplare, pentru a nu crea senzația că alung fluturii din aerul gîndirii: Lucrurile privesc obosite / de prea multe nașteri / somnul începe în ele / trece dincolo de mine / prin sita îngerilor / încearcă să nu mai existe / decît prin venele lor albastre / fragile / de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Și o altă poezie, care nu are nevoie de comentariul meu: “Piatra
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
MIRACOL... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Conduceam cu viteză pe carosabilul acoperit cu gheață, de parcă aș fi fost grăbită de destin. Mă întorceam de la un examen, mă simțeam un pic obosită și uitasem să reduc viteza mașinii, pentru a nu avea surprize neplăcute. Într-o fracțiune de secundă, într-o curbă, am pierdut controlul automobilului și am zburat prin aer. Simțeam că plutesc, conștientizam în acele momente că mi se scrie
VIAŢA CA UN MIRACOL... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348905_a_350234]
-
care îi zâmbise cu fața luminată de bucuria revederii și-i spusese - iar de data aceasta nu i se mai păruse că sună atât de banal - să aibă grijă de ea. Îi răspunse în tăcere cu un zâmbet palid și obosit. Clipe, ore... singurătate... Într-una din zile se întâlnise din întâmplare cu mama ei, pe stradă. Venea de la piață, având ambele mâini ocupate cu sacoșe. Deși o văzuse de la distanță, mama își lăsase capul în pământ trecând pe lângă ea cu
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Și-au dat întâlnire peste două zile la el acasă.Până atunci a avut mult de lucru în locuință. Să bată covoarele, să șteargă praful, să mai aranjeze cărțile în bibliotecă.A avut mare grije să schimbe cearceafurile de pe pat. Obosit, seara adormi devreme.Se visa într-o sală mare de bal valsâns cu Maria îmbrăcată în alb. Alunecau, aci se făcea că pe un parchet lustruit, altă dată parcă valsau într-un nor alb-azuriu fără să atingă podeaua. Maria, partenera
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
ipostaze, și zidurile caselor cu patina vremii, și interioarele, covoarele, vasele din ceramică, cerul - cu care uneori dialoghează prin crengile copacilor... Am revăzut cu aceeași încântare „Casă la țară”. Mi s-a lipit de suflet! Cum mai scrisesem, această casă obosită, cu fațada din vremuri mai vechi, cu peretele scorojit, cu o patină a timpului care ar trebui să indispună, deși nu se întâmplă astfel. Sub modestul umbrar de frunze și ciorchini, ușa de lemn vopsită în albastru , cu nuanțe, cu
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]