2,926 matches
-
departe a Basarabiei și Bucovinei, în cadrul frontierelor naționale. Acest lucru, însă, nu era posibil, decât mergând alături de Germania. Andreas Hillgruber, preluând informația de la doctorul Fabricius (ambasadorul Germaniei la București în perioada războiului), surprinde acest aspect, afirmând că “Antonescu era mereu obsedat de ideea că, numai mergând alături de Germania, România va avea posibilitatea să redobândească partea cedată din Transilvania”. Comunicatul marelui Stat Major român consemna, pe data de 25 iulie 1941, că “lupta pentru dezrobirea brazdei românești de la răsărit sa terminat. Din
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
numerelor.) Însă iraționalul este cuibărit în simplitatea pătratului. Dacă trasezi diagonala - o linie care unește două colțuri opuse - apare iraționalul. Ca să dăm un exemplu concret, imaginați-vă un pătrat ale cărui laturi au lungimea de 24 cm. Trasați diagonala. Oamenii obsedați de rapoarte, cum au fost grecii, au privit, evident, latura pătratului și diagonala, întrebându-se: care o fi raportul dintre lungimile lor? Primul pas, din nou, este să găsești un etalon comun, poate chiar o riglă minusculă, de un centimetru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
spre deosebire de zero, numerele iraționale nu puteau fi ignorate așa de ușor de greci, deoarece tot apăreau și reapăreau în tot felul de construcții geometrice. Ar fi fost greu să păstrezi secretul existenței numerelor iraționale în sânul unui popor atât de obsedat de geometrie și rapoarte. Într-o zi, cineva tot avea să-l divulge. Și acest cineva a fost Hippas din Metapont, matematician și membru al confreriei pitagoriciene. Secretul numerelor iraționale avea să îi provoace mari necazuri. Legendele sunt foarte confuze
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
individuale: Între tată și fiu s-a iscat de timpuriu conflictul dintre un om cu simțul realității și un fantast. Pentru Ion Luca, pasiunea genealogistică și lectura furibundă a Almanahului Gotha erau mofturi primejdioase, dacă nu chiar simptome de scrînteală. [...] Obsedat de blazon, Mateiu nu putea ierta tatălui său spiritul plebeian, lipsa de morgă și de stil"; Teodor Vârgolici crede a găsi explicații în planul biologiei și al socialului, remarcînd efortul fiului "de a-și depăși condiția de bastard, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pasiunile amoroase le ocupă în viață francezilor. Marea tema a literaturii franceze este adulterul. Pentru secolul al XIX-lea, acesta este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de adulterul parizian este că ultimul urmărește un beneficiu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
J'aime beaucoup Paris, moi" [Maupassant, Notre cœur, p.140]. Amanții din La Сurée, Renée și Maxime, parizieni până în măduva oaselor 259, nu agreează călătoriile, preferând decorul serei celui natural. Este sugestiv că doamna Grandjean, devenind tot mai Pariziana, este obsedată mai mult de separarea să de Paris și de amantul ei decât de sănătatea fiicei sale260. Astfel, Parisul și străinătatea, Parisul și provincia simbolizează pentru Pariziana acum două universuri diferite, cu avantaje și dezavantaje de ordin diferit. Scenă la hipodrom
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de bunăvoie un ziar, și în genere să citească din proprie inițiativă), eroii comunicării publice au fost „moderatorul” logoreic care ocupă microfonul și ecranul, precum și opusul său țâfnos, zidit în tăceri posace - unica lui elocvență -, ambii urmându-și imperturbabil „desfășurătorul”, obsedați să atingă cote maxime de audiență prin cele mai „pragmatice” abateri de la toate regulile jocului - minciună și corupție, populism și manipulare, agresivitate zoologică și mitocănie -, coborând chiar sub nivelul conversațiilor fără pretenții între persoane mediu înzestrate. În mod ciudat, apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a Treia Căi dintr-o perspectivă comunitaristă. Jeder nur sich selbst der Nächste? In der Erziehung Werte vermitteln (Herder, Freiburg, 2001) este o foarte aspră evaluare a situației educativ-sociale din Statele Unite, în care se afirmă că astăzi copiii americani sunt obsedați de consum, egoiști, lipsiți de orice deschidere către Celălalt, violenți. Pornind de la șocantul masacru de la liceul din Littleton, în care adolescenți „de familie” au împușcat cu sinistră premeditare colegi și profesori (în Germania, cartea a fost discutată de comunitariștii locali
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
post)marxiști nu ușurează nici el sarcina celor care caută categorii clare și distincte. Amitai Etzioni - în mod ciudat, el crede că mai trebuie să insiste pentru adoptarea ideii că rasa e construită social (semnele exterioare de identificare, care îi obsedează pe rasiști, sunt doar unele dintre ingredientele acestei construcții, și nu întotdeauna cele decisive, așa cum, între alții, a arătat Michel-Rolph Trouillot pentru Haiti), deși tocmai acesta este astăzi consensul specialiștilor - se numără printre cei care cred că ieșirea din această
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
își trăiesc istoria separat, într-o nefericită insularitate înfrântă. Ei se simt diferiți, uitați, doborâți. Striviți de trilogia celor trei " F" (Frig, Frică, Foame). Povestirea antropologului Irina Nicolau, devenită director adjunct al Muzeului Țăranului Român după 1989, astăzi dispărută, mă obsedează. Ea își amintește de serile petrecute în frig, într-un apartament prost luminat, plin de țesături populare și covoare unele peste altele, majoritatea provenind din Oltenia, un apartament ce ar fi putut fi plăcut cu puțin mai multă lumină; ea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
conservă pînŏ astăzi în tótă primitivitatea lor" (p. 23). Toate acestea îl îndrituiesc pe Heliade să proclame, în ciuda inevitabilelor impurități infiltrate în fondul etno-cultural, romanitatea esențială a românilor. După cum vom vedea în cele ce urmează, idealul purității și binomul pur-impur obsedează conștiința istorică românească. Cardinalitatea simbolică a purității, precum și îndărătnicia de a o abandona, sunt ilustrate de R.G. Melidon (1876), în manualul său de Istorie națională. Conștientizând puterea cvasi-magică a idealului de puritate, Melidon preferă să fie anacronic, în evidentă desincronie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și fanatism naționalistic (1918-1947) 3.3.1. Cadrul politic La 1922, în nou construita Catedrală a Încoronării de la Alba-Iulia, regele Ferdinand I ("Întregitorul") și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari. Unitatea statal-națională, aspirația mitică ce a obsedat imaginarul politic românesc, era astfel înfăptuită. Euforia colectivă a primit un recul odată cu agravarea crizei economice din 1929-1933, care a afectat creșterea economică și industrializarea în curs de intensificare în perioada interbelică. Scena politică interbelică se radicalizează prin apariția partidelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
relevată și de faptul că aceasta a fost ziua națională a României pe întrega durată a regimului comunist, din 1948 până în 1990. Conclusiv, ideea independenței este supusă unei duble transformări substanțiale: într-o primă instanță, tema "neatârnării politice" care a obsedat conștiința istorică românească pe durata întregului secol scurs de la evenimentele pașoptiste, este substituită cu tema "independenței economice" față de imperialismul occidental. În al doilea rând, când se discută totuși despre independența politică națională a românilor, aceasta este total corelată "ajutorului rusesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și un puternic element socialist. Viziunea naționalistă care a dominat spiritul istoriografic românesc începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea până la 1947 s-a văzut re-întronată ca optica oficială prin prisma căreia trebuie vizualizat trecutul autohton. Ideile care i-au obsedat pe naționaliștii români (continuitatea politico-statală, "România eternă", neatârnarea națională, unitatea veșnică a românității) au fost amplificate în discursul istoric național-comunist. În acord cu întorsătura de la antinaționalism la naționalismul exaltat al deceniului al optulea, regimul a procedat la reabilitarea in corpore
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Chaucer, Troilus și Cresida, p. 47. 994 Roberta Milliken, art. cit., pp. 193-194. (trad. n.) 995 „foarte înspăimântată” Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed. cit., p. 12. 996 „într-o furie șovăielnică” Ibidem. 268 pentru Cresida un adevărat fundal, care o obsedează și care o amenință nevăzut, sporindu i astfel insecuritatea, teama.997 Dar frica ei constantă este îndreptățită și cunoaște mai multe nuanțe: Cresida se teme de singurătate, de îmbătrânire, de moarte, de dragoste, de ostilitatea celorlalți, de tot ceea ce poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la discuțiile iscate de apariția cărții lui Bartley și precizează: „Am subliniat, într-un interviu, că nu poate fi vorba de o înclinație homosexuală. În prizonierat, ea ar fi trebuit să se manifeste și față de mine. El era atât de obsedat de problemele sale, încât o femeie nu ar fi găsit un loc lângă elă Fapt este că a dus de-a lungul întregii sale vieți un fel de existență monahală.“ (L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914 1916, ed. cit., p. 152
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
F.M. Dostoievski ne convinge că nimeni nu poate deveni fericit pe seama nefericirii altuia. * „SÎnt oameni care trăiesc fericiți fără s-o știe.” (Vauvenargues) Paradoxul afirmației constă În faptul că ai șanse mai mari să fii fericit atunci cînd nu ești obsedat de ideea de a deveni fericit! * „Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră decît ceea ce avem.” (A. Schopenhauer) Pentru că, de exemplu, la ce ar folosi să avem mari bogății, dacă am ajunge să ne simțim În suflet răi, plini
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu se poate accepta întotdeauna totul, că sunt (și) situații în care suntem nevoiți să refuzăm atunci când nu avem timp sau nu este de competența noastră. Nehotărâtul. Sunt indivizii centrați pe menținerea unor relații armonioase cu ceilalți. Pe ei îi obsedează partea negativă/neplăcută a oricărei decizii. Ei au numeroase motive pentru a nu cere ajutor, a nu dori să deranjeze pe nimeni, de a nu fi cauza unor evoluții negative. Nonasertivi, evitanți, nesiguri pe ei, acești oameni se tem să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele din urmă la manifestarea unei personalități obsedată de putere, arogantă, îngâmfată, egocentrică, disprețuitoare. D. Sălăvăstru remarcă (2004): "Dobândirea prestigiului, demonstrarea superiorității personale, obținerea rezultatului cu orice preț sunt dominantele activității competitive, care pot marca profund personalitate elevului" (p. 134). Sub aspect relațional, procesul competitiv se caracterizează printr-
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem. Imaginația alimentată de invidie este deosebit de puternică", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 123). Puse în umbră de strălucirea celuilalt, toate aspectele pozitive ale vieții și personalității noastre pălesc și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lor, postulatele concrete își pot îndeplini rolul (de a oferi experiența curentă posibilă). Postulatele abstracte (de nivel superior), mai mult sau mai puțin realiste, sunt organizatoare ale sensului și ale ordinii. Enunțurile lor îl apără pe individ de capcanele care obsedează destinul omului. Fără ele, acesta ar fi cuprins de anxietate și condamnat la inactivitate. Astfel, "pe măsură ce constructe precum "universul are un sens, o ordine, o coerență" sau "pot să controlez evenimentele" sunt implementate notează autorul belgian -, precaritatea situației sale personale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
disperată de dragoste, recunoaștere și importanță. Stârnită de lipsa de apreciere, mânia poate fi înțeleasă ca un strigăt de eliberare de durerea asociată cu sentimentul de insignifianță" (p. 120). Oamenii constant furioși, nervoși sunt oameni nesiguri; ei "sunt atât de obsedați de a-i face pe ceilalți să-i respecte, încât scrie psihoterapeutul american nu au învățat să meargă cu încredere pe propria lor cale bine aleasă" (p. 113). Semn al neîncrederii mâniosului în el însuși, mânia "servește întotdeauna la ascunderea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Trebuie să ne asigurăm că acea invidie servește unui scop util. Trebuie să se reflecte în muncă, în perseverență și confruntarea cu problemele noastre" (p. 80). 53 Uneori, a fi invidioși este ca și cum am fi îndrăgostiți: suntem de-a dreptul obsedați de persoana pe care o invidiem (Holmes, Holmes, 2001). 54 Am mai putea adăuga mândria și ambiția... 55 Potrivit lui Fr. Savater, concurența și invidia "își au originea în caracterul nostru social, care pot deveni și o amenințare pentru societate" (2008
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu anii '80 ai secolului al XX-lea), înțeleg să-și extindă perfecțiunea în toate domeniile: intelectual, fizic, emoțional, social, profesional (nu este vizat și cel moral!). În actualul context, al secularizării în expansiune, idealul personal indus de o societate obsedată de excelență și de performanță nu mai are limită. Nimic nu-l mai moderează. Nimic nu-i mai frânează entuziasmul. Scăpând oricărui control, el este dominat de un soi de hipertrofie", observă M. Lacroix (2009 p. 56). De altfel, așa cum
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]