142,832 matches
-
un cîmp cu caii De n-ar fi ploaia le-aș vedea fugind. De n-ar fi noaptea le-aș vedea umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe și albe clătinîndu-se lîngă niște ziduri închipuite Femeile triste cu ochii mari alergînd pe cîmp implorînd în cămăși lungi de noapte obosite, albe în întuneric ca niște năluci oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
nimfă cauți tu? Tu zeu ca din aramă? Nepăsător și tandru Dar, demonii te cheamă Și vezi tu oare valul, Ce tremură de spaimă? Mereu mă-ntorc la tine Răceala ta mă cheamă Mă spulberi cu privirea Tu zeu, cu ochi de aramă. Acolo unde tu exiști Acolo unde tu exiști Se naște Paradisul Miraculos miraj, petale mari Ce îmi aduc doar visul .... Se cerne așa frumos și fin O ploaie ca de aur Și Paradisu-i infinit Te voi găsi, te
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
pisica. Uite cum s-a îngrășat!" Nu mi s-a părut. După câtva timp am primit o ilustrată de la Margot și-am trecut din nou pe la Gunnar. Pisica era sus, pe cel mai înalt dulap și mă privea fix, cu ochii ei mari și verzi, parcă fosforescenți. "Mă urmărește - mi-a spus Gunnar. Se ține după mine, scai. în bucătărie sare pe frigider, în dormitor, pe garderob și mă privește, uite-așa." Și mi-a povestit visul din acea noapte: se
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
Emil Brumaru Viața mea nu e în mine, Viața mea e pe hîrtie. Inima nu-mi bate, scrie Sufletu-n litere fine Sau groase și colțuroase, Încîlcite, necitețe. Ochiul, ca să le răsfețe, Se uită lin prin mătase La ele și nu pricepe, Pricepe, nu-i vine-a crede C-a strivit un flutur verde Cînd încet pleoapa își lasă. Vița mea nu e în mine, Ci în roua grea
Viața mea nu e în mine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9582_a_10907]
-
vei trăi decât vreo treizeci și cinci de zile (da, trei-zeci-și-cinci!) și-ncep să cuget adânc și încep să număr, unu, doi, trei... printre zumzete și zigzaguri și pulbere de polen și sclipiri de aripi, cu urechile pline de sunete sfărâmate, cu ochii pândind prin cețuri până mă dor - degeaba, nu pot ghici în atâtea ocoluri, în atâta învălmășeală de linii frânte, drumul tău drept către fagure, spre tainicul Hexagon. Când te văd zburând - încotro, unde, cu povara ta mică și dulce pe
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
lingușire. Floare de măr Goală ca Suzana în baie floarea de măr pășește prin cenușa imperiului Râsul tău se varsă ca apa într-o scară de pahare Acum ar fi să fie o plimbare cu barca pe-acest căprui al ochilor tăi... Cuvinte cuvinte Draga mea hai să ne întâlnim Dragul meu dar deja suntem întâlniți Draga mea aș vrea să ne sărutăm Dragul meu dar deja ai mai vrut Draga mea uite ți-am adus frezii Dragul meu ucigaș de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
tem de mine. Cabina de telefon E pentru noi un costum uriaș de reclamă, E un animal caraghios care știe o poezie, Care vinde, Care, greoi, abia se mișcă Și-i stânjenește pe trecători. Dar de data asta Nu doar ochii se văd dinăuntru, Ci se vede totul. Vocea mea îl apasă pe bărbat, El se lasă în jos, Se chircește la picioarele mele, Lângă câine. Nu-mi cer iertare. în jurul cabinei se strâng Curioși care privesc înăuntru Cu mâna streașină
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
văd dinăuntru, Ci se vede totul. Vocea mea îl apasă pe bărbat, El se lasă în jos, Se chircește la picioarele mele, Lângă câine. Nu-mi cer iertare. în jurul cabinei se strâng Curioși care privesc înăuntru Cu mâna streașină la ochi. Contururi, pași Diminețile sunt tot mai năucitoare: Pun mâna pe clanță să ies Și știu că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc și privesc în urmă. Nimic nu e în plus, Lucrurile stau așezate în contururile lor, Bărbatul din
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
fapt noapte, Iar eu ies Și mă tem pentru scalpul meu. Primăvară Stătea picior peste picior, Cu brațele întinse pe spătarul băncii Și cămașa descheiată, Ca să primească direct pe piept Adierile Cu care lumea ar fi vrut să-l atingă. Ochii prea roșii, Vocea răgușită Și totuși Nu mi-am putut stăpâni o tresărire Când mi-a aruncat acel Ieșim la o cafea, frumoaso? Undeva, în stânga noastră mult, Pe Dâmbovița clăbucii curgeau domol, într-o zi cu apă transparentă Și puiet
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
nimic intim îmi aștern propriile murdării fieste unde prietenii lipsesc. cu ei petrec pe un cer în piele roșie cu ei stau lungit exult prin pupile masculine în sepia mă hrănesc îmi umplu iubitul mă baricadez avem vedere direct în ochiul celuilalt în insectarul morții Plug in nu aștept nimic lucrurile mi se dăruiesc în fiecare clipă în care vreau suntem isterici. tot ce ne resistă e torsionarea spațiu pentru crize. RUE 302 avem timp de liniște. îmi port decadența ca
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
sare în vene urmăm indici către Dumnezeu stăm îngenunchiați ne rugăm la regi împrăștiați cu scârțâit în tibule suntem carnagii din care sarea s-a adunat Dimineațî pe RUE 302 mor tânăr în sania în care mă legeni. articulații ca ochii de femeie peste care trecem încă o dată cu furie mai vreau o dată să împrejmuiesc gâtul tău de fier pieptul de animal de serpentine Chemistry between us "o gelozie pentru toate" mă simt alungat din matcă stau împreună cu refugiații. mucegai la încheietura
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi de branhii și stihii stoluri de păsări fremătânde vă-ndepărtați ca o cometă spre-a rutului democrații Calma putere a florii O după-amiază cu roșii furnici ce devorau ochii uluiți ai unui bărbat Iată îți spui o invenție inutilă pe care creatorul ei a lăsat-o în administrarea unui roi de furnici stahanoviste indiferente la suflul îndepărtat al aștrilor la păpădia ezitând ca un mic meteor în pragul clipei
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile acului" mi-a șoptit poetul miop și deodată ochelarii săi fumurii cu lentila groasă cât degetele mortului s-au umplut de un roi de furnici am plecat neputincios ochii-n pământ îl petreceam la groapă pe bunul nostru profesor de logică pe marginea drumului de țară silogisme fremătătoare limbarița cheița-raiului floarea focului Kafka N-a mai rămas din acea țară decât un gust de sânge în gură praful adunat
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
și, deci, Cervenkova nu avea de ce să se dezbrace. Iar dacă se dezbrăcase nu avea de ce să treacă de perdeaua ce despărțea cele două familii plimbându-i-se pe sub nas de parcă ar fi știut că dumnealui nu doarme, ci ține ochii întredeschiși și capul țeapăn cât să nu o sperie. Și nu era vorba de o trecere rapidă prin cameră ci lent, cu încetinitorul. Ba chiar cu un stop cadru prelungit! Probabil că, dacă și-ar fi ales alt traseu prin
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
rapidă prin cameră ci lent, cu încetinitorul. Ba chiar cu un stop cadru prelungit! Probabil că, dacă și-ar fi ales alt traseu prin cameră și alt loc unde să se oprească, Ivan Mihailovici nu ar fi văzut nimic, pentru că ochii lui întredeschiși și nemișcarea făceau ca privirea să fie captivă unui singur punct din încăpere, de parcă s-ar fi uitat pe vizor. Ei bine, exact în dreptul vizorului se așezase Ludmila, iar ceea ce se vedea din ea era, bineînțeles, doar o
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
fi arătat ca o falnică, tânără pădurice de scoruși - neagră și creață în primăvară, roșie-aprinsă spre octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie în lumina lui august - se înfățișa doar ca o firavă potecuță creață, dar foarte vag creață, jucăușă, ce dispărea acolo unde ochii lui Ivan Mihailovici nu puteau coborî. Surprizele -dacă senzația că îi vor sări ochii din cap se poate numi, în circumstanțele astea, o surpriză - nu aveau să se oprească aici pentru Saproșkinov. Deschise, așadar, larg ochii - care păreau a fi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
roșie-aprinsă spre octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie în lumina lui august - se înfățișa doar ca o firavă potecuță creață, dar foarte vag creață, jucăușă, ce dispărea acolo unde ochii lui Ivan Mihailovici nu puteau coborî. Surprizele -dacă senzația că îi vor sări ochii din cap se poate numi, în circumstanțele astea, o surpriză - nu aveau să se oprească aici pentru Saproșkinov. Deschise, așadar, larg ochii - care păreau a fi bilele unor rulmenți făcuți în dorul lenei de Pavel Semionîci - și o văzu în
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ce dispărea acolo unde ochii lui Ivan Mihailovici nu puteau coborî. Surprizele -dacă senzația că îi vor sări ochii din cap se poate numi, în circumstanțele astea, o surpriză - nu aveau să se oprească aici pentru Saproșkinov. Deschise, așadar, larg ochii - care păreau a fi bilele unor rulmenți făcuți în dorul lenei de Pavel Semionîci - și o văzu în întregime pe Ludmila. În întregimea goliciunii ei, firește. Era goală din creștet până în vârful degețelului mic de la piciorul stâng. Ivan Mihailovici nu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Mihailovici nu văzuse în viața lui o zână, dar atunci, pe loc, își spuse că așa trebuie să se fi arătat dumnealor, zânele, despre care citise în copilărie prin cărțile lui bunică-său. Dar, nu asta era surpriza. Deschizând larg ochii -care aveau neasemuita dorință de a se roti nebunește în orbite - și pipăind-o temeinic pe toată suprafața goliciunii sale de parcă ochilor săi le-ar fi crescut brusc degete, își dădu seama că Ludmila, Cervenkova carevasăzică, nici măcar nu-l vede
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
zânele, despre care citise în copilărie prin cărțile lui bunică-său. Dar, nu asta era surpriza. Deschizând larg ochii -care aveau neasemuita dorință de a se roti nebunește în orbite - și pipăind-o temeinic pe toată suprafața goliciunii sale de parcă ochilor săi le-ar fi crescut brusc degete, își dădu seama că Ludmila, Cervenkova carevasăzică, nici măcar nu-l vede. Dar ceea ce punea capac acestei imagini, în fapt, un adevărat coșmar, era că stătea de vorbă cu Marfușka, iar dumneaei, Marfușka, nici măcar
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
împreună și care anunța fie că se pregătește să facă duș, fie că de-abia a ieșit de sub duș, fie că se apucă de gătit. Altceva, cu capotul ăsta nu putea Ludmila Cervenkova să facă! Se mai frecă o dată la ochi și cu ei gata să-i crape-n cap observă că Marfușka era singură, că stătea cu fundul către el, un fund mare, imens, un fund cât bila cea mare de lângă tunul cel mare cu care nu se trăsese niciodată
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
visează fierarii din precise tărîmuri, visează mazurii și harmăsarii lor, tot pe sub miazănoapte. Shama Shamiema femeia de dincolo de rîu vine și se uită-n oglinzile apei, noaptea pe timp de pace, ziua pe vreme de război se despletește-ndelung în ochiuri ale apei se piaptănă sub luceafărul de dimineață asemeni unei sălcii îndrăgostită de apă își desfiră părul în valuri îl clătește cu leșie, cu metale și pulberi de lumină și părul i se zvîntă la trecerea nourilor și se varsă
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
loc de vindecare, în alt somn, altă noapte cu-o greutate moleculară mai mare anamneză chiar de s-ar putea să nu mai fiu am venit la întîlnirea cu tine, sîngele meu la întîlnirea cu tine, sîngele meu, am închis ochii să nu văd să n-aud vîltoarea din Numele tău e seară mereu lîngă tine, sîngele meu, o altă materie crește, de sub tine, suavă și dură, pînă-n ziua a 8-a din urmă și dorm pe viscol, în vatra de
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
florile-n aer din carnea morților. Omizile în fructe mișcau sîmburii grei. Se prelingea o rîmă pe ceafa lui, bălană... Greieri răscopți de cîntec îi țîrîiau în rană Și îl mînjeau copacii, blajini și surzi, cu clei. Ce-adînci îi erau ochii de-adolescent, deschiși... Cu sînii prinși în palme se aplecau să-l vadă Căpșunele... și-alături vîrtejuri de zăpadă Rupeau din prospețimea subțirilor narciși. Pe gură-i cădeau dude, ușor, să nu-l deștepte. Ca-n nări de bou răcoarea
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
Emil Brumaru Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte Prin rai sau alături de noi, Cei blînd prea dedați la plăcere, Cu ochii legați în trifoi Și-n cîrpe prelinse din miere; Și tot ce-i lumesc pe sub fulgi Ascund. Ei n-au sîni și nici coapse, Ci numai de legi și porunci Li-s gurile strîmte lin arse. Asemenea mie și tu
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]