5,945 matches
-
orgoliul, el e tăcut. Un spirit strălucit spunea despre orgoliu: ,,E un rege singuratic, trândav și orb”. Vanitatea are un univers mai restrâns decât al iubirii; ceea ce Îndestulează iubirea, ei nu Îi mai e de-ajuns. E și regină, așa cum orgoliul e rege; dar ea e Înconjurată de lume, mereu pusă pe fapte, clarvăzătoare, iar diadema stă la locul cuvenit, Înfrumusețând-o. Trebuia să spunem toate acestea Înainte de a vorbi despre dandysm, fruct al vanității pe care am Înfierat-o atâta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu desfaci niciodată decât un inel. Iată sclavia căreia Brummell i s-a sustras. Victoriile sale au avut Întotdeauna insolența nepăsării. Nu s-a lăsat niciodată cuprins de vârtejul celor pe care Îi tulbura. Într-o țară ca Anglia, unde orgoliul și lașitatea reunite nasc o ipocrizie a pudorii, a fost de-a dreptul ațâțător să vezi un bărbat, și Încă unul atât de tânăr, care reunea În el toate seducțiile convenționale și naturale, pedepsind femeile pentru pretențiile lor lipsite de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
când, de fapt, ele doreau ca această limită să fie Încălcată. Astfel reușea Brummell să acționeze, fără vreun calcul și fără cel mai mic efort. Pentru cine cunoaște femeile, acest stil Îi dubla forța: printre acele ladies trufașe, el rănea orgolii, făcându-le să viseze la seduceri. Rege al lumii, lui nu i-a trebuit niciodată vreo metresă en titre. Dandy mai abil decât prințul de Wales, Brummell n-a avut o doamnă Fitz-Herbert. A fost un sultan fără batistă. Nici o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
zicem așa - unic curtezan al relației lor. Regentul Începea să Îmbătrânească. Se Îngrășase, iar acest polip care atinge frumusețea și o ucide lent În Îmbrățișările sale moi Îl prinsese și pe el. Brummell, cu veșnica sa zeflemea și cu acel orgoliu de tigru pe care Îl dă succesul, luase de câteva ori peste picior strădaniile de cochetă neputincioasă În fața dezastrelor timpului, care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spilcuiți din lumea pe care el nu o mai frecventa veneau din când În când să-i aducă vreo amintire nu-i mai era suficient pentru a-l despăgubi de ceea ce pierduse. Dar vanitatea unui dandy atunci când suferă e aproape orgoliu; devine mută ca rușinea. Cine a ținut cont de asta În cazul unui bărbat frivol? Nemaiștiind, poate, cum să-și folosească Înzestrările de-acum inutile, Brummell s-a aruncat Într-o corespondență cu ducesa de York, pentru care inventă o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pentru a vorbi despre toate acestea. II Marea Domnișoară avea, ca prințesă, o originalitate necunoscută azi și un mod de a simți aproape de neînțeles pentru banalele noastre moravuri. Găsesc În ea una dintre cele mai frumoase Înfățișări ale vremilor trecute: orgoliul În respectul pentru sine și pentru rangul său, mai presus de orice. Era, astfel, mai mult o Bourbon decât femeie; abia acum Înțeleg de ce se simțea mulțumită cu dinții săi negri: erau dinții Casei sale. Până la apariția lui Lauzun, așa cum
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Închipuind căsătorii ce Încercau să se Înalțe În preajma ei, interesată de spectacol doar pentru că era o fiică a Franței! Dacă a visat - așa cum s-a spus - la vărul său german Ludovic al XIV-lea, nimic n-a răzbătut În Memorii. Orgoliul impune tăcere orgoliului. Această prințesă prin substanță, acest suflet care nu s-a emoționat decât pentru că așa i-o cerea eticheta, această făptură ceremonioasă pentru care grandoarea era totul - o grandoare de teatru și de fațadă (acea honneur a lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Încercau să se Înalțe În preajma ei, interesată de spectacol doar pentru că era o fiică a Franței! Dacă a visat - așa cum s-a spus - la vărul său german Ludovic al XIV-lea, nimic n-a răzbătut În Memorii. Orgoliul impune tăcere orgoliului. Această prințesă prin substanță, acest suflet care nu s-a emoționat decât pentru că așa i-o cerea eticheta, această făptură ceremonioasă pentru care grandoarea era totul - o grandoare de teatru și de fațadă (acea honneur a lui Montesquieu) - ei bine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de ea! Probabil, a fost o carte nemaiîntâlnită - și așa și este... pentru cunoscători. III Suntem Însă foarte departe de cinismul lui Rousseau și de libertățile moderne; și totuși, priviți-o! În felul său, e naivă. Dar e autentică În orgoliu. Îl Înalță pe bărbatul iubit, Însă nu trece dincolo de această Înălțare. Evident, era imposibil ca, pentru ea, bărbatul de care se Îndrăgostise la 43 de ani, așa cum nu i se Întâmplase vreodată cu cineva nici măcar În gând, să nu le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o credință ipocrită, lacom, fără mândrie și fără recunoștință pentru Domnișoara. Totul era hidos. Dar ce forță! Domnișoara vedea și știa totul; „dar făcusem deja prea multe - spune ea - pentru a nu duce la capăt ceea ce Începusem”. Aceasta e fatalitatea orgoliului În dragoste. Iar ea l-a dus până la capăt. Ludovic al XIV-lea a Îngăduit În cele din urmă căsătoria secretă, dar cu ce preț! Cu prețul a jumătate din bunurile Domnișoarei, cedate unuia dintre bastarzii săi. Vai! În toată
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Perinde ac cadaver. Că le place să li se spună rafinați, incredibili, frumoși, lei ori dandy, toți acești bărbați au aceeași sorginte; purced cu toții din același caracter de opoziție și revoltă; sînt cu toții reprezentanți a ceea ce e mai bun În orgoliul omenesc, a acelei nevoi, prea rară astăzi, de a combate și nimici trivialitatea. De aici se trage, la dandy, trufașa atitudine provocatoare pînă și În răceala ei. Dandysmul apare mai cu seamă În epocile de tranziție În care democrația nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
civilizații dispărute. Dandysmul e un soare la asfințit; precum astrul ce coboară, e mîndru, fără căldură și plin de melancolie. Dar, vai! Mareea democrației ce cotropește tot și nivelează tot Îi Îneacă pe zi ce trece pe ultimii reprezentanți ai orgoliului omenesc și așterne valuri de uitare pe urmele lăsate de uimitorii mirmidoni. La noi, Întîlnești din ce În ce mai rar un dandy, În vreme ce la vecinii noștri, În Anglia, starea socială și constituția (adevărata constituție, cea care se exprimă prin moravuri) vor mai lăsa
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Iugoslavia, prin grijă serviciilor secrete sovietice, o acțiune de anvergur..., menit... a rupe unitatea Comitetului Central și a-i izola pe „titoiști”. O a doua scrisoare trimis... de Moscova și datat... 4 mai merge exact În acest sens, deoarece condamn... orgoliul liderilor iugoslavi („li s-au urcat la cap realiz...rile și au crezut c... marea le ajunge abia la genunchi”) și ingratitudinea lor făt... de Armată Roșie, care ar fi intervenit decisiv pentru eliberarea Iugoslaviei. Atacurile nu r...min f
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Încercat s... conving... populația s... fie mîndr... „c... are o istorie mult mai veche decît majoritatea europenilor; str...lucitorul trecut istoric trebuia s... compenseze ternul prezent. Programele de Încurajare a științei, culturii și sportului (trebuiau) legate de aceast... afirmare a orgoliului național. «Fetele de aur» ale gimnasticii artistice și «b...ieții țări» ai halterofiliei (primeau) prestigioase premii de stat pentru succesele lor sportive. În același timp, Bulgaria participa la programul de cucerire a cosmosului Început de URSS” (E. Kalinova, I. Baeva
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
în care trăim. Tot surprinzător este și că în fiecare primăvară pomii înfloresc. Perfecțiunea nu aparține omului și nu omul este surprinzător. Perfecțiunea aparține universului în care existăm și a cărui parte, iată, conștientă, ne aflăm. Un economist poate avea orgoliul de a spune că viața economică și raționalitatea apar imediat cu conștiința de sine. Nu există gest, gând sau faptă umană, fie că aparține omului primitiv sau omului post-modern, care să nu conțină o încărcătură economică. De fapt, contactul cu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de apariție a capitalismului. De aceea, băștinașii ofereau aur pentru oglinzi sau mărgele ieftine. Schimbul pentru ei nu avea mare importanță, pentru că nivelul lor de evoluție nu făcea distincție între cele două bunuri. Omul folosește aurul 438, metalul zeilor, din orgoliu și din aroganța lui naturală. Beneficiind de liber arbitru, încearcă să sfideze natura și zeii folosindu-le metalul. Mai întâi, ca podoabe, apoi ca marfă cerută, rară și căutată. Nici azi nu s-a schimbat prea mult în economia și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și a conștientizării omului că bogăția nu constă în deținerea de mărfuri rare ci de metale prețioase, care sfidează trecerea timpului, asigurând într-un anume sens o legătură a omului cu nemurirea, cu eternitatea lor. Nu este vorba aici despre orgoliul omului modern, de a deține metalele prețioase, în cantități cât mai mari, ci de un mod de a fi specific lumii primitive, în care conducătorii bogați se îngropau împreună cu bogățiile lor și împreună cu animalele și slujitorii lor. Evident, discutăm despre
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
cețos („Descins în arenă, aruncătorul discului nostru nu aduce nici stridența unui extremism de jargon literar, nici ramolismentul burghez al unor tradiționale restricții estetice [...], el aduce numai realitatea vie a unor talente antrenate afirmării în timp”), din care transpare totuși orgoliul delimitativ al întemeietorilor. Luări de poziție ulterioare vor clarifica profilul revistei, a cărei principală direcție o va constitui negativismul. Dătător de ton este articolul General (2/1932), în care Eugen Ionescu își exprimă dubiile privind capacitatea de discernământ a intelectualului
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
reia în alt limbaj preocupările dintotdeauna: supunerea propriei creații poetice unui examen critic reînoitor. În același stil și pe aceeași temă, se manifestă poetul, în calitatea lui de personaj unic al propriei lirici. Subiectivitatea unei asemenea interpretări conduce spre un orgoliu, recunoscut de D., care îi și place. Nici în cele 33 de poeme, intitulate Esau (1997), cu tematica pierderii dreptului primului născut, însușită din Vechiul Testament, și stăruința pe refacerea itinerarului poeziei, de astă dată pe fundal filosofic, examenul poetului iremediabil
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
1983-1995), una dintre operele importante ale criticii românești postbelice. A întocmit, de asemenea, un studiu (1989) și apoi un dicționar al personajelor lui Creangă (1995, reluat în 1999) și a publicat, pe lângă mai multe cărți de analiză critică (Modestie și orgoliu, 1984, Fereastra criticului, 1987, A scrie, a citi, 1992), două confesiuni (După-amiaza de sâmbătă, 1988, Bagaje pentru paradis, 1997) care, în fapt, sunt două romane autobiografice indirecte. Talentul epic merge, aici, mână în mână cu analiza morală pătrunzătoare. A fost
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
ia în considerare, când este vorba de proză, și ceea ce Maiorescu numea „inima caldă” a creatorului. Cu alte vorbe, criticul trebuie să țină seama și de calitatea umană a personajelor pe care le analizează, căci, explică el în Modestie și orgoliu: „Conținutul trăirii acestora nu este o problemă deloc secundară (cum li se pare unor critici ce nu acordă nici o atenție acestui aspect) în raport cu destinul fiecărui scriitor în parte, nici în raport cu destinul literaturii noastre în general, cu nivelul ei spiritual. Cu
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
în opera lui Ion Neculce, București, 1974; Domeniul criticii, București, 1975; Alianțe literare, București, 1977; Spațiul în literatură, București, 1979; ed. 2, îngr. Doina Cristea, pref. Gabriel Dimisianu, București, 2003; Dicționarul personajelor lui Dostoievski, București, I-II, 1983-1995; Modestie și orgoliu, București, 1984; Fereastra criticului, București, 1987; După-amiaza de sâmbătă, București, 1988; Despre Creangă, București, 1989; A scrie, a citi, Cluj-Napoca, 1992; Dicționarul personajelor lui Creangă, București, 1995; ed. București, 1999; Bagaje pentru paradis, București, 1997. Repere bibliografice: Vlad, Convergențe, 89-96
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
CL, 1997, 11; Pop, Pagini, 88-93; Gabriel Dimisianu, Epistolar Ilie Constantin, RL, 1998, 33; Dicț. analitic, I, 291-293; Constanța Buzea, Poetul la 60 de ani. Ilie Constantin, RL, 1999, 5; Gheorghe Grigurcu, Critica lui Ilie Constantin, RL, 1999, 35, 36; „Orgoliul, structură liniștită și neagresivă a ființei mele” (interviu de Gellu Dorian), RL, 1999, 38; Alex. Ștefănescu, Ilie Constantin, RL, 1999, 45; Cistelecan, Top ten, 30-32; Grigurcu, Poezie, I, 282-288; Popa, Ist. lit., II, 429-431; Paul Dugneanu, Incursiuni critice, București, 2001
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
unde îi are ca profesori, printre alții, pe N. Iorga („față de care orice om trebuie să aibă un respect mărturisit”, îi scrie el prietenului Bucur Țincu) și Nae Ionescu, căruia, pe lângă „infinitul de vrajă personală [care] te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul”, îi reproșează (într-un articol din 1937) faptul că a căzut în istorie, a găsit ceva în lume în care să creadă. Pregătește fără tragere de inimă o lucrare despre Kant
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
reglează totul în societatea modernă, iar războiul este o necesitate („De sute de ani omenirea privește cerul printr-o gură de tun”). C. vrea să instaureze în România un etos agresiv. Toate virtuțile, cunoscute și recunoscute, miturile, valorile care susțin orgoliul nostru național (de la omenie la resemnare) sunt răsturnate, contestate, ridiculizate în această antropologie pesimistă. Se pleacă de la ideea că modelul existenței românești este minorul și că plaga națională este fatalismul. Omenia este o calamitate și viciul nostru fundamental ar fi
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]