3,686 matches
-
chiar dacă, din punct de vedere cronologic, biologizarea diferențelor tinde să facă loc, În a doua jumătate a secolului XX, unei „culturalizări” a acestora. Oricum, conform acestor analize convergente, se pare că nucleul dur al rasismului nu este reprezentat nici de „oroarea față de diferențe”, nici de „respingerea celuilalt” (ibidem, p. 353), ci de teama de metisaj, mixofobia, care se poate traduce În continuare prin sacralizarea diferențelor. Este greu să mai confundăm acum xenofobia cu rasismul, pe de o parte, și etnocentrismul cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de vedere al umanismului. Codul Negru francez a fost promulgat În 1685. Acesta avea ca scop restrângerea puterii stăpânilor asupra sclavilor lor și limitarea abuzurilor la care erau supuși adesea aceștia din urmă. Și totuși, recitindu-l astăzi, realizăm cu oroare care trebuie să fi fost condițiile de viață de atunci. Abia pe la Începutul secolului al XVIII-lea au Început să se Înmulțească semnele de umanism și manifestările aboliționiste. Vreme de cincizeci de ani, acestea rămân Însă izolate și lipsite de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că am înțeles ce voia să spună. Povestirea surprindea toate detaliile copilăriei sale în perioada Marii Crize, când a fost crescut în sărăcie de o mamă singură cu patru copii și a suferit constant de dezrădăcinare; a fost martor al ororilor de pe linia frontului în al doilea război mondial și s-a zbătut pentru a intra în câmpul muncii în perioada de după război având doar școală primară. Ca răspuns la povestirea vieții tatălui său, ea scris: Chiar înainte de a intra la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
fantasme ale corpului „îmbucătățit“ - sparagmos -, absența Gestalt-ului ca „formă ortopedică a realității“ implică o percepere „îmbucătățită“ a Sinelui. Lipsa imaginii speculare nu permite accesul, fie și aproximat, la identitate. Viața dependentului de această notație zilnică este „pigmentată“ de „stări de oroare și beatitudine pasivă“. O altă problemă ar fi și specularea adăugirii lui Lacan din 1966 la „stadiul oglinzii“, care afirmă că, la recunoașterea imaginii, pe lângă infans, participă și unul dintre părinți, cel mai iubit. Recunoașterea imaginii acestuia duce la recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
însă face odeosebire între popoare "istorice" și "anistorice", adică între popoare care au un destin istoric ca parte a unei culturi superioare și popoare cu o soartă pur vegetativă. În opera sa, el a renunțat la ideea de progres, după ororile Marelui Război, dar a înlocuit-o cu cea neo-păgână a decăderii organice inevitabile 137. Fiecare cultură este o ființă de ordin superior, dar nu în sens biologic, ci mai degrabă ca niște corpuri care rămân inerte în lipsa unui suflet (Kulturseele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
eliberat de sub puterea demonicului. Scopul platformei lor politice era o societate teonomică similară Europei secolului al XII-lea.146 Este semnificativ că mulți dintre acești gânditori simt actualitatea teologiei istoriei inaugurate de Augustin. Poate că secolul al XX-lea cu ororile sale semăna cel mai bine cu secolul căderii Imperiului Roman, invitând la o lectură creștină a istoriei. Cetatea lui Dumnezeu s-a dovedit mai durabilă decât Imperiul Roman.147 Atât Niebuhr, cât și Butterfield împărtășeau o viziune creștină comună asupra
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
viziunea celuilalt. „Mă plictisesc dialogurile bine scrise despre nimic“ Mi s-a părut din primul interviu pe care mi l-ai dat că te enervează, ți-e teamă să nu fii întrebat de mesajul filmului tău (deși nu intenționam). Ai oroare de filmele cu mesaj? Nu. Nu-mi plăcea poziția mea față de tine. Tu nu văzuseși încă filmul, iar eu ar fi trebuit să-ți explic mesajul regizorului. Filmul meu are un mesaj urmărit încă de când mă gândeam la scenariu. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
concentrează o amintire tragică. Victimă a unui antisemitism cultivat în România de legionari, mama sa, Irina Aderca este ucisă într-o pădure înzăpezită. Tatăl s-a sinucis, înecându-se in Sena. Mai mult decât o meditație asupra unui timp al ororilor, cartea lui Bailey este o poveste a supraviețuirii. Ca într-o utopie, Andrei trăiește un exil fericit, departe de întâmplări care i-ar fi putut determina un alt destin. Din toată biografia sa românească, o singură amintire persistă dureros - însoțindu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
recompuse prin propriile lor legende, ale revoluționarilor din deceniile al doilea și al treilea ale secolului XX. Atunci, teroarea stalinistă expune, odios, marea iluzie căreia i-au căzut pradă toți înflăcărații - de la idealiști la atentatori. Lagărele instaurează o paradigmă a ororii despre care martorii vorbesc târziu, după ce milioane de anonimi au fost uciși. Interesul lui Danilo Kiš pentru acest segment din istoria totalitarismelor ultimului secol are la bază studiul obsesiv al documentelor și mărturiilor legate de acest coșmar al istoriei. "Lagărologia
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
aparent insolvabile, indiferența și pasivitatea celor implicit privilegiați concurează dramatic cu interogații severe despre natura umană și metamorfozele interioare ale individului confruntat cu propria mortalitate. Elizabeth Curren este participant direct la o serie de întâmplări tragice prin intermediul cărora sunt expuse oroarea și destrămarea sensului în plan social - moartea adolescenților Bheki și John, victime ale tensiunilor rasiale - simultan petrecându-se și destrămarea ei interioară, acutizată de conștientizarea eșecului autorității ordonatoare a limbajului. Doamna Curren încearcă o dublă confesiune - prima, în fața fiicei sale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu sârmă, sau ale celor uciși în banale accidente. Textul scrutează acuzator lipsa de umanitate a celor ce au făcut posibil, prin zelul lor absurd și pervers, unul dintre cele mai atroce sisteme politice din Europa secolului XX. Iar despre oroare nu se poate vorbi astfel încât ea să nu pară ficțiune - Când, cu câțiva ani mai târziu, ne aflam cu toții în Germania și ne-am hotărât să vorbim despre monstruozitatea crimelor lui Ceaușescu, ceilalți prieteni ne-au atras atenția că e
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mai tensionate momente ale cărții este cel în care, după cinci ani de la momentul în care atentatoarea Merry dispare, pierzându-și urma, Suedezul se duce să o întâlnească. Intensitatea acelor clipe e amplificată de un amestec de emoție pură și oroare cum numai încălcarea unui tabu ar putea genera. Însă tabu-ul a fost deja încălcat. Pe când avea unsprezece ani și se întorceau de la plajă, Merry i-a spus tatălui "sărută-mă și pe mine așa cum o sî-sî-săruți pe mî- mî-mama
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al Singurătății. "Orizont", nr. 4 (1567), aprilie 2013 Comunismul, în roz și negru Istoriile comunismului se scriu în registru major, detaliind semnificațiile unei ideologii care, în cazul României, a avut aproape o jumătate de secol răgaz pentru a-și manifesta ororile. Demersurilor istorice, sociologice sau antropologice li s-au adăugat însă, în ultima vreme, o serie de texte menite să dezvăluie acea istorie trăită, reală și subiectivă, pe care doar discursul memoriei o poate revela. Volumul Tovarășe de drum*, apărut la
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
private de mijloace contraceptive, coșmarul unui avort care putea sfârși tragic, la închisoare sau în moarte. Practicile medicale ilicite s-au soldat nu doar cu aproape 10.000 de victime, ci și cu nenumărate traume ireversibile. Un adevărat muzeu al ororii transpare din paginile Tovarășelor de drum - anticoncepționale de proveniență dubioasă, licori din plante și preparate farmaceutice incerte, prezervative găurite, spitale sordide, medici dement-isterici, proceduri medicale barbare, moașe ce operau chiuretaje pe masa din bucătărie cu instrumente infecte, pierderi de sarcină
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
capitol solar dintr-o istorie europeană adesea convulsivă și întunecată. Este o poveste adevărată, deci posibil un mit ce se scrie și acum, în prezent. Europa Centrală, teritoriul în care secolul al XX-lea și-a propagat repetitiv extremismele și ororile, și-a concentrat echilibrul și seninătatea în acest ținut al pluralității pașnice, confirmată de numeroase documente istorice, cronici, statistici, afirmată și în opere beletristice, memorii, jurnale de călătorie. Despre Banat se poate vorbi sau scrie ca despre un spațiu aproape
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bizara plăcere implicată. Fotografii de secol XIX, înfățișând copii și tineri palizi, cu priviri fixe, având în spatele picioarelor, abia vizibil, suportul ce-i susține drepți și nemișcați, sunt supuse interogației "este sau nu este post-mortem". Comentariile aferente, de la uimire la oroare, sunt relevante pentru modul în care acest obicei este perceput astăzi de publicul larg. Ultimele mențiuni legate de acestă practică apar în revistele de specialitate în anii 1890, în timp ce reclamele din presă dispar complet. Cu siguranță, serviciul era suficient de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la infinitele ramificații informaționale ale Internetului. Nu doar arhive și colecții întregi de post-mortemuri victoriene există online de ani buni, ci și site-uri și forumuri specializate unde moartea e expusă brutal, nemediat, Web-ul oferind acces suferinzilor de fascinația ororii la mii de imagini și filmări cuprinzând toate scenariile posibile ale abominabilului ce se poate abate peste corpul uman. Sfârtecat, tranșat, secționat, disecat, hăcuit, decapitat, lapidat, violat, apoi expus privirii ce scanează, investigând, trupul rămâne vlăguit de secrete, pradă unui
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
logodnica sa, Nadine Coussay, cad în capcana propriilor neputințe, urmăriți îndeaproape de glaciala Destina și de fiara ei. Înainte de răsăritul soarelui, peisajul dușmănos al pustiului va adăposti un șir fatal de violențe barbare, estetizate în cadre însumând tablouri rafinate ale ororii, cărora Tanning le-a rezervat, de data aceasta, plasticitate verbală. Un hibrid între suprarelismul vizual al artistei și expresia lui literară, Abisul este integrabil marii paradigme a avangardelor istorice ca replică și ecou a unor efecte venind de la Marchizul de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Pitagora sau Heraclit, Democrit și alți șefi sublimi de școală Îndrăzneau să cuprindă „totul”, ce nu era decât Unul și, În ființele lor de carne și nervi, cosmosul, care azi ne umple de o ciudată admirație impregnată de o insesizabilă oroare - În fața disproporției teribile ce se instalează Între făptura noastră și infinitul firmamentului vizibil și invizibil! - da, În ființele lor rătăcitoare și calme, „bolta” vizibilă, ca și principiile ei, se reflectau Într-o unitate perfectă. Și „falsă”, poate, văzută printr-una
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
renunțarea la orice speranță. La acea speranță, care amintește de lumea „veche”, ce trebuie să devină falsă și Înghițită de „istorie” și, pe vidul de speranță, pe acel loc gol - deoarece atât natura cât și psihologiile individuale sau colective au oroare de vid, horror vacui -, se va „clădi”, cu arme insistente și nu rareori viclene, cu adevărat demonice - Demonul este el Însuși un artizan și chiar un artifact extrem de priceput, de inventiv, de Încăpățânat! -, o altă speranță, artificială și „lipicioasă”, persuasivă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și prin radicalitatea enormă a scepticismului autorului, creează lectorului și criticului român, obișnuit mai ales cu povestiri domoale sau observații de bun-simț asupra naturii sau istoriei, o anume, explicabilă perplexitate. Și, cum Românul (ca și Franțuzul, de altfel!Ă are oroare de neînțelegere - cea mai mare insultă la Români este nu să-l acuzi de hoție, ci de prostie! -, mulți se aruncă cu capul Înainte În diverse și extrem de „pitorești” analize ale textelor cioraniene. Și, cum graba strică nu numai treaba
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
asta presupunând o predispoziție venită din necunoscut; deși nu era un sentimentalist, ci "un raționalist de o inteligență debordantă" (p. 44). Oglinda caragialiană este deformatoare, motivând propria lui afirmație: "simt enorm și văz monstruos", de aici imaginile mereu caricaturizate; are oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un program conștient ar fi fost deosebit de primejdios, putând fi lesne anihilat de ocupanți. Cu siguranță conștientizarea a venit cu timpul" (p. 185). Factorii modelatori au fost în opinia criticului poezia lui Eminescu precum și informațiile tulburătoare și mărturisirile cutremurătoare despre ororile presărate de-a lungul istoriei imperiului. Treptat, pe căi misterioase, s-a născut visul unionist, poetul fiind creația exclusivă a limbii române în condițiile "sclavajului lingvistic" din Basarabia. Unitatea ființă-limbă, geniul limbii ca suport al salvării naționale, proclamarea limbii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valoarea (respinsă de cultura postmodernistă), tehnicile textualiste, sacrul (abandonat de asemeni), atitudinea față de tradiție și de specificul național și dimensiunea ludicului devin inoperante prin includerea ori excluderea a foarte mulți scriitori care au fixat identitatea unui curent ce "a avut oroare de identitate". Odată cu stingerea "războiului rece" și, mai ales, odată cu 11 septembrie 2001, își face loc o nouă mentalitate numită "transmodernism", împăcând astfel postmodernismul cu tradiția "într-un spațiu al transparențelor", iar exemplul cel mai grăitor oferit de profesorul Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mondialiști, sau cum spuneam, globaliști", opera lui Eminescu devine "nulă", iar autorul, venerat timp de un veac și mai bine, un pur și simplu "cadavru din debara", sau și mai pe șleau golănesc, și cu nesimțire spus, grobiană, "idiotul național". Oroarea de "naționalismul comunist ceaușist" îi încurajează pe urmașii kominterniștilor de alaltăieri, dar și pe unii din fiii clientelei ceaușiste, de a treia mână, să treacă "la baionetă" împotriva trecutului sumbru, de până mai ieri, din care cei mai curajoși combatanți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]