3,706 matches
-
-n lat cu pași repezi. Frământa între degete mânerul hangerului de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul. Toate clopotele bisericilor, dar Selin pașa era convins în acel moment că toate clopotele din lume băteau ca să-l înnebunească pe el. Ah, cât de mult ar fi vrut să se roage
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici nu mai auzea glasul pițigăiat al profesorului, ci vedea copilele albe cu trandafiri roșii în mâini urcând treptele spre protectoarea lor, Sfânta Teodosia. „S-au repezit fiecare să-și ia câte o copilă ca să-și stingă poftele trupurilor lor păcătoase. Atunci preoții de sus au strigat spre copile să se adune unele în altele și să se țină strâns de mâini. Minunea s-a întâmplat. Fetele și-au încleștat mâinile cu atâta putere, încât păgânii nu le-au putut desprinde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sus au strigat spre copile să se adune unele în altele și să se țină strâns de mâini. Minunea s-a întâmplat. Fetele și-au încleștat mâinile cu atâta putere, încât păgânii nu le-au putut desprinde pe nici una. Dorința păcătoasă s-a schimbat în sufletul lor în furie și au început să lovească la întâmplare cu iataganele goale, desprinzând brațe și capete de trupuri, scăldând nevinovăția într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebarea care a născut multă teologhiseală printre sfinții părinți. Eu nu sunt ca ei, timp nu prea am, ascult și eu în biserică atunci când cântă popa: „De moarte te teme...” și mi-o iau gândurile înainte și-mi descopăr sufletul păcătos care nu se mai roagă și nici nu mai urmărește taina liturghiei. Îmi zic atunci, robul Domnului, Io Constandine, ce faci este oare treaba ta? Ce spunea vlădica Theodosie, nu de moarte să ne fie teamă, ci de înspăimântătorul județ
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grea este să ierți celor ce-ți greșesc; fără de asta nu poți să dobândești mila lui Hristos și loc în Împărăția Cerurilor. Or eu, sfinția ta, de câte ori rostesc Tatăl Nostru în biserică, am mereu înaintea mea neputința firii mele celei păcătoase de a ierta vânzarea prin care ai vrut să mă dai pe mâna călăilor de la Stambul. Pleacă, rogu-mă sfinției tale, pleacă și redă-mi împăcarea sufletului. Când vei fi departe îmi va fi mai ușor să te iert. Cred
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vladislav Vodă cel tăiat, fiul lui Dan cel netăiat, care mai avu un fiu pe Dan Vodă cel tăiat, pomenește-i, Doamne, la loc de odihnă, la loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea, iar pe mine păcătosul învrednicește-mă să pot ajunge la zidul plâns al mânăstirii Snagovului ca să desăvârșesc panihida unșilor tăi, Doamne, din țara aceasta”. Mergea și spunea mereu pomelnice pentru vii și pentru morți întro neîntreruptă rugăciune, pentru că, în răstimpul dintre două călătorii sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
născuse sunt ai lui și care ai soldatului, se zice că femeia n-ar fi știut să-i spună. A pus atunci țarul s-o judece și să-i taie capul. — Ei, cum? Tocmai ibovnicei lui? — Da, zisese că asemenea păcătoasă nu s-a mai văzut, să nu știe nici ea cine-i tatăl copiilor ei. — Și? — Când i-a desprins gâdea capul femeii de trunchi, a dat țarul un țipăt mare și s-a repezit și a luat capul din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bărbat în ițari de cânepă și o cămeșă largă din pânză groasă de in, intonând altfel decât în cântarea grecească cu care se obișnuise, citea psalmul lui David: „Fericit bărbatul carele n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut...” Din strana din stânga un bătrân, negustor judecând după straie, îi ținea isonul cu un glas foarte acut și înălțându-se și mai mult la începerea fiecărui verset nou. — „Și va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare, cu prinoase multe de pâine, vin, pere văratece și cireșe pietroase. De la Curte acum pleacă nepotul Știrbei spre Istanbul. Și-a luat o slugă care să se priceapă la cai; de, dânsul se pricepe doar la ovăzul cailor..., gândea păcătos spătarul, așa că-și făcu semnul crucii, hotărât să urmeze îndemnul preotului și să treacă dincolo la mânăstire ca să guste și el din pâinea îndulcită cu miere și din ulcelele de vin când or cânta călugării: „Bogații vor sărăci și vor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceva. Voievodul puse mâna cu degetele vinete, zdrobite în menghină, pe brațul lui Gherasim. — De mai bine de două săptămâni mi-am pierdut somnul... Nu mai pot adormi în nici un fel. La început am crezut că din cauza durerilor trupului acestuia păcătos. Preotului îi era frică să nu înceapă să-i tremure mâinile și să mărească astfel suferința schingiuitului. Îi era groază de ce urma să audă, știa că unii oameni își pierd somnul când revolta pune stăpânire pe sufletul lor în așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reciproce și plimbări intime se înfiripă în mod deschis. Nimic din toate astea nu șochează; nu se întâlnesc oare Magdalene nepocăite, prea cunoscute în altă parte, mascând un trecut necuviincios sub reabilitarea oferită de taina căsătoriei? Între toate aceste frumoase păcătoase, există mai multe puncte comune, iar când una dintre ele definea ocupațiile din București prin această vorbă de spirit, deja citată: "Se face dragoste sau se vorbește despre asta", ea smulgea vălul. De altfel, de la regimul fanariot încoace, amintirile Greciei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
niciodată a creiat turbulențe, nevrând să se supună, obligându-mă să-i retrimit la purificare și reciclare, din nou pe pământ. -Bine-ai făcut. Este cuprins și în planul de creiație, să reducem temporizarea din sfere a celor recalcitranți, ignoranți și păcătoși. procreația a scăzut pe pământ. -Satan tu ce-ai făcut? -Luminate Doamne, am colindat pământul, băgându-mi coada în treburile oamenilor, îndemnându-i la zâzanie, discordie, clevetire, suspiciune, înfumurare, încăerându-i între ei. -Și te-au ascultat? -Numai ateii, cei lipsiți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
înrăită. Ea culege, pretinde un informator de la Cotnari, "numai copiii, copilele, flăcăii și fetele cele tinere, iar de babele cele bătrâne fuge cât poate". S-ar putea spune că, asemenea ciumei, holerei îi revine un rol dublu: să inspire groază păcătoșilor și să contribuie la menținerea unei cifre optime a populației. Pe acest ultim rost al flagelului se întemeiază cumva opinia unui bănățean că holera vine "și din ursită". Un hunedorean crede că treaba răufăcătoare a holerei se datorește intervenției strigoilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
retras de mult și cei din mahala merg la fântâna din deal pentru a-și potoli setea. E cald. Soarele nu are milă de nimic. A pârjolit tot ce a găsit sub razele sale. - și-a întors Dumnezeu fața de la păcătoși, maică. Ah, bine spune popa Cucoș. Suntem o mână de oameni și ne mai lăsăm fărădelegilor. Toate porcăriile o ieșit acum, nu-i a bună, ascultați ce vă spun eu... Da’ mai taci, țață Ileană, nu mai vorbi atâta cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
crâncenă între a-i ajuta sau a-i pedepsi. Oare nu era Dumnezeul lui, al lor, cel bun și milostiv, cât să-i mai țină așa, când va chema icoana? - S-a umplut Biserica? De ce? V-ați întors către El? Păcătoșilor! Până acum ați stat la crâșmă și eu la Sfânta Liturghie. Aveați de toate, uite că acum nu mai aveți nimic. Nimic. Zice la sfânta Scriptură : “Drept aceea, adu-ți aminte de unde ai căzut și te pocăiește și fă fapte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Uite la el... - Apoi, nu te supăra domn’ Lică, se auzi vocea pițigăiată a unei femei subțirică la trup și trecută de greutăți, așa face în fiecare zi. Eu i-am zis să se lase, da’ n-ai cu cine... Păcătosule, nu meriți să te ajutăm, să mai știm de tine, să te mai luăm sub aripa noastră. - D’apoi, domn’ Lică, dacă-i pe așa, începuse timid bărbatul, să știi că eu oi mânca și o bucată de carne de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să mai știm de tine, să te mai luăm sub aripa noastră. - D’apoi, domn’ Lică, dacă-i pe așa, începuse timid bărbatul, să știi că eu oi mânca și o bucată de carne de porc, că doar vine Crăciunul. - Păcătosule! Nu mai ai ce căuta la adunarea noastră, auzi, să mănânci animal spurcat. Lică întoarse spatele și ieși lăsându-l pe țugui cu ale lui. Avea mai târziu să aprindă focul cu paginile bibliei de la “domn’ Lică”, și la foc
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
creadă cu tărie dar eu știam, voiam ca înșiși călăii mei să-mi înalțe laude, vroiam să-i fac să cadă în genunchi și să strige: " Doamne suntem sclavii tăi", să stăpânesc numai prin puterea cuvântului peste o armată de păcătoși. Ah! eram sigur că mintea mea nu se înșală, eu care în nici o altă privință nu eram sigur de mine, dar când îmi intră ceva în cap nimic nu mă mai poate întoarce din drum. În asta stă puterea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
numit Matei, șezînd la vamă. Și i-a zis: "Vino după Mine." Omul acela s-a sculat, și a mers după El. 10. Pe cînd ședea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulțime de vameși și păcătoși, și au șezut la masă cu El și cu ucenicii Lui. 11. Fariseii au văzut lucrul acesta, și au zis ucenicilor Lui: "Pentru ce mănîncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?" 12. Isus i-a auzit, și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13. Duceți-vă de învățați ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfă!" Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși." 14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, și I-au zis: "De ce noi și Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?" 15. Isus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii cîtă vreme este mirele cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
tînguit." 18. Căci a venit Ioan nici mîncînd, nici bînd, și ei zic: "Are drac!" 19. A venit Fiul omului mîncînd și bînd, și ei zic: "Iată un om mîncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor." Totuși, Înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei." 20. Atunci, Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. 21. "Vai de tine, Horazine!" a zis El. "Vai de tine, Betsaido
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
S-a depărtat, și S-a rugat a treia oară, zicînd aceleași cuvinte. 45. Apoi a venit la ucenici, și zis: Dormiți de acum și odihniți-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mîinile păcătoșilor. 46. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul." 47. Pe cînd vorbea El încă, iată vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe rusește. ― Nu pricepe ăsta, don' căprar, limba noastră, zice atunci un soldat, îndreptîndu-se din șale. ― Nici nu-i vina lor că țara-i păcătoasă, adăugă îndată cellalt soldat, proptindu-se în lopată. Toți trei militarii priveau acuma cu mare dispreț la țăranul care, neînțelegînd vorbele străine, plecă rușinat capul în groapa cu fundul galben, adâncă de vreo jumătate de metru. ― Ei, ce stați? Ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de împăcare. În realitate și Domșa observase și condamnase în sinea sa ușurințele Martei, dar niciodată n-a avut puterea să le reprime sau măcar să le puie frâu. Își iubea odrasla unică mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire păcătos de îngăduitoare, a cărei țintă era una singură: Marta să se simtă fericită... Și tocmai fericirea ei să se zdruncine din temelii? Se sfătui acasă cu Marta cum să se apere, căci era evident, în câteva zile, tot târgul va
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
beuturile care fac viața dulce și capul greu dimineața. Muzichia de pahar și de inimă albastră, filozofează Gicu, aduce sete și mai mare pe șoseaua gâtului. După care cântă, spre amuzamentul celor doi, fiindcă n-are voce nici cât măgarul. Păcătos ești, cârciumare, dai să bea la orișicare, pe bani și pe datorie, tot așa să-mi dai și mie... Gicu este vesel nevoie mare, fiindcă sărbătorile de Paște sunt lung prilej de șprițuri și de fripturi, fraților, zici că tot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]