6,411 matches
-
fundamentale ale actului creator divin fiind înlocuite aici cu puterea și moartea prerogativele impuse ale pretinsului act de creație al lui Rappaccinni. Prin urmare, cauza eșecului total al unui astfel de experiment în care dorința de cunoaștere prevalează în fața dragostei părintești, constă în însăși iresponsabilitatea inversării acestor principii 138, aplicarea unei paradigme strict științifice în înțelegerea procesului creator excluzând din principiu un element primordial, care este sacrul, miracolul vieții și al creației, care nu poate fi preluat în exclusivitate pe baza
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
am uitat în jur. Erau numai bărbați, aproape toți tineri, adică n-am văzut nici un moș printre ei. Erau bine îmbrăcați, dar tăcuți, absorbiți de clipa de față, grea pentru ei, cu gândul poate mereu înapoi, acolo unde lăsaseră casa părintească, cu părinții poate bătrâni, care nu putuseră suporta un refugiu. Aveam să aflu mai târziu că era chiar așa, cei mai mulți plecaseră tinerii, cei fără familii proprii, care puteau s-o ia de la cap mai ușor și bineînțeles cei care, din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia Îi spuneam „valea plângerii”datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a Îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe fiecare stradă apă curentă. Și totuși, ulița pare pustie: o liniște de necuprins, un aer cald
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai există. Ochii mi se umezesc și lacrimile Îmi cad pe obraji fiindcă filmul copilăriei mi se derulează În minte cu toate imaginile uliței: bărbați, femei, copii, toți trăind Într-o armonie cu natura, În toate anotimpurile. Ajung În dreptul casei părintești și inima Îmi bate mai tare. Deschid poarta și mă Întâmpină o cățelușă drăgălașă care dă din coadă de bucurie că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
încumeta să iasă din casă și să aibă grijă de animale, în rest nici țipenie. Satele erau mute. Ascultau doar gălăgia ploii. La cele dintâi raze ale soarelului, Varvara se sui în căruță cu omul ei și porniră spre casa părintească. Drumul era greu, rupt de ape, iar caii mergeau liniștiți. Într-un ceas vor fi în sat. O neliniște îi cuprinse inima în timp ce urca dealul de la Leoști, tresări speriată, apoi zâmbi. Ajunsese pe drumul cu nuci. Copacii, de o parte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Ar fi vrut să le vorbească, dar nu putea. Lacrimile ei făceau cruce pe piept cu sudoarea și nu o lăsau să respire. Pentru prima dată înțelese, prea târziu însă, că lacrimile nu-s o rușine. Se vedea în casa părintească, apoi la horă în sat. Vorbea cu Tudor, torcea iarna lângă sobă, mergea alăturea de mama ei în sat, spre mormântul celui pe care îl pierduse de mică. Încercă să tragă aer în piept, dar voma a nu știu câta
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se sparge, îngăduind lumina. În frigul luminos al zilei, învelișul sleiește, îngheață și cade, eliberând mecanica unui corp de oase rigide, răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase, patul bolnavei, lângă care se revăzu șezând pe un taburet scund, martorul trupului asediat. Bătăi de aripă lovită, pe cuvertura albă, degete galbene, sche le tice, pielea pergamentoasă, striată de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Singură doina soldatului îi mai tremura în creieri, lină și blândă ca o mângâiere catifelată, trezindu-i din somn șiraguri de amintiri și strămutîndu-i sufletul, pe aripi de vis, acasă, în târgușorul Parva de pe valea Someșului. Acolo era casa lui părintească, bătrână, solidă, chiar peste drum de biserica nouă, strălucitoare. Din cerdacul cu stâlpi înfloriți, printre crengile nucilor sădiți în ziua nașterii lui, se vedea mormântul tatălui său, împodobit cu o cruce sură de piatră, pe care numele, săpat cu slove
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
citise și dânsul în închisoare tocmai în vederea lui Apostol, și mai ales îi ceru energie, concentrare și hotărâre. ― Copilul trebuie să înțeleagă de la început că viața omului numai atunci e prețioasă când urmărește un ideal! sfârși Bologa patetic. Datoria noastră părintească de-abia acum începe! Trebuie să ne dăm toate silințele ca să facem din odorul nostru un om și un caracter! Doamna Bologa plânse și-și frânse mâinile. Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astâmpere dragostea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
logodnica lui, că de-abia aștepta ziua de mâine, să alerge la ea, să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare... În curând se zăriră în beznă sclipirile turnului bisericii și Apostol își iuți mai tare mersul. Casa părintească era scufundată în noapte... Când deschise portița, un dulău bătrân îi sări în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la picioare, bătând pământul cu coa-da-i stufoasă, parcă i-ar fi fost rușine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o somptuoasă poartă deschisă spre Paradis. De la volanul autoturismului, savuram parcă pămậntul acela negru unde se zămisliseră vegetațiile visului.. Visurile copilăriei mai pluteau razlețe deasupra celorlalte și fremătau neîncetat la ecourile venite de acolo, de dincolo de porțile ferecate ale casei părintești care mă privea tăcută și îndurerată. - În definitiv, mă găndeam eu, de ce să nu admit că aș putea relua viața aici...Viața este ca un foc viu care trebuie să ardă și fiecare secundă devenea tot mai puternică și mai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
la luptă. Se spune că moartea nu există decật pentru cei care o acceptă, iar eu refuzasem să o accept. Încă mai stăteam de veghe, o iubeam mai mult ca niciodată, viața mea devenise pustie fără ea în pragul casei părintești. Salcậmii își scuturau frunzele lor sfinte peste mormậntul ei, lăsậnd parfum fără de moarte peste sufletul meu. Mă pornisem în căutarea timpului pierdut și mă hotărậsem să scriu, revoltậndu-mă astfel împotriva morții. Îmi ziceam în gậnd că a scrie este o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Clasa a doua avea să fie cea mai tristă din toată cariera mea de școlăriță, obligată să suport de la o vậrstă fragedă toate “păcatele” părinților. Am învățat atunci din proprie experiență că niciodată copiii nu trebuie să poarte povara greșelilor părintești și, de aceea, nicicậnd în cariera mea de dascăl nu am făcut greșeli de genul acesta. Aveam și dovedisem în timp un oarecare talent artistic și o vădită înclinație spre desenul artistic, răsplătite cu nota doi de către bunul meu vecin
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de temut sunt aici, printre noi, gata săși vậndă ce au mai scump pentru treizeci de arginți. Am simțit toate acestea, odată cu cel din urmă mort condus la groapă, cậnd toți s-au năpustit ca ulii “să apuce” pragul casei părintești și să-l înstrăineze aiurea pentru cậteva parale chioare... Am rămas cu un gust amar, oamenii sunt cu totul altfel decat par, iar adventiștii sunt Satana însuși coborật pe pămậnt, indiferent ce ar spune pastorii lor. America nu se dezminte
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ai putea, numai tu ai putea să mă-nțelegi.Ce am eu comun cu aceste iude? Cum să-i numesc eu frați pe cei care mi-au înfipt pumnalul în inimă, luậndu-mi tot ce mi-a fost mai drag, casa părintească, satul natal, amintirile Frenței ? Ce n-au reușit rușii, au reușit dumnealor, adeventiștii de ziua a șaptea, putrezile-ar sămậnța în vecii vecilor! Că romậnul s-a născut ortodox, avea să-mi dovedească însăși moartea mamei mele. Sărăcuța de ea! A
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
călăii”, ascundea grabită lumậnarea, de frică să nu fie trădată în credința ei unică și definitivă. Neputința, dar mai ales persistența în minciună, în prefăcătorie și disimulare credulă, acestea erau atributele credinței aceleia rătăcitoare care-i distrusese dragostea, familia, casa părintească, satul natal și o despărtise cu ură de copiii ei dragi. Plậngeam în hohote prin curte, fără ca ea să mă vadă, dar nu puteam să-i iert prostia oarbă cu care îmi distrusese viața, îmi frậnase aripile la fiecare încercare
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu acul ca să-l plătească în zeci de rate și așteptau grăbiți să plec, să-l poată vinde cu doi lei. Dac-aș fi putut să urlu, aș fi urlat ca lupii, dar nu eram în pădure, ci în casa părintească, cea care adăpostise visele copilăriei mele, poveștile scrise și nescrise, nopțile dormite și nedormite, lungul șir de morți, dar pentru ei nu conta... Păreau mai degrabă niște jucători de poker, trișori josnici. Cu capetele aplecate, nici unul nu avea curajul să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Voi nu vedeți decật bani în fața voastră, voi naveți suflet, n-aveți inimă; dar ce mă doare cel mai mult este că n-aveți minte. Aveți pretenții de intelectuali, dar sunteți ultimii oameni din sat, din lume, de pe pămậnt : “Casa părintească nu se vinde, Încă vin colindători să o colinde.” Cui săi spui asta? Unor creiere năpădite de buruienile economiei de piață, unor nenorociți care-și zic frați în Domnul, dar își neagă sậngele, își nesocotesc aproapele, pentru a-și afișa
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
se mai practică vechea pedagogie a scatoalcelor. Și pe părinți îi cunoaștem mai profund tot în postumitatea lor. Norocul nostru că dragostea nu se mai predă în școală. Am avea o obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie tot căldura. Profesorii trebuie să fie specialiști în tactica persuasiunii. IDEAL Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Și totuși, în om există mai mulți nuferi decât nămol. Spiritele mari tulbură sublim. Oamenii mari sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
1 1. Solomon, fiul lui David, sa întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; și la înălțat din ce în ce mai mult. 2. Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii și sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părintești; 3. și Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălțimea de la Gabaon. Acolo se afla cortul întîlnirii lui Dumnezeu făcut în pustie de Moise, robul Domnului. 4. Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
este nici o nelegiuire, nici nu se are în vedere fața oamenilor, nici nu se primesc daruri." 8. Cînd s-a întors la Ierusalim, Iosafat a pus și aici, pentru judecățile Domnului și pentru neînțelegeri, Leviți, preoți și căpetenii peste casele părintești ale lui Israel. 9. Și iată poruncile pe care li le-a dat: "Voi să lucrați în frica Domnului, cu credință și curăție de inimă. 10. În orice neînțelegere, care vă va fi supusă de frații voștri, care locuiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
dă porunca aceasta: "Să nu se omoare părinții pentru copii, și să nu se omoare copiii pentru părinți; ci fiecare să fie omorît pentru păcatul lui." 5. Amația a strîns pe oamenii din Iuda și i-a pus după casele părintești, căpetenii peste mii și căpetenii peste sute, pentru tot Iuda și Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la vîrsta de douăzeci de ani în sus, și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să poarte armele, mînuind sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
lucrarea pămîntului. 11. Ozia avea o oaste de ostași care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel și dregătorul Maaseia, și puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului. 12. Tot numărul capilor caselor părintești, al vitejilor, era de două mii șase sute. 13. Ei porunceau peste o oaste de trei sute șapte mii cinci sute de ostași în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. 14. Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, suliți, coifuri, platoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
după cetele lor: 16. celor de parte bărbătească înscriși de la vîrsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-și facă slujba după însărcinările și după cetele lor; 17. preoților înscriși după casele lor părintești, și Leviților de la douăzeci de ani în sus, după slujbele și după cetele lor: 18. la toată adunarea preoților și Leviților înscriși cu toți pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii și fiicele lor, căci erau fără prihană în împărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Puneți chivotul sfînt în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveți să-l mai purtați pe umeri. Slujiți acum Domnului, Dumnezeului vostru, și poporului Său Israel. 4. Pregătiți-vă, după casele voastre părintești, după cetele voastre, cum au rînduit prin scris David împăratul lui Israel, și fiul său Solomon. 5. Luați-vă locurile în sfîntul locaș, după feluritele case părintești ale fraților voștri, fiii poporului, și după înșiruirea caselor părintești ale Leviților. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]