3,617 matches
-
și se mișcă pe pământ, sunt cele mai nefericite? Ar fi putut să se întrebe cum de s-au molipsit caii de la durerea omenească, cum de pot fi părtași la iubire și moarte, cum, nemuritori fiind, au ajuns să le pese într-atât de ceva pieritor. 97 Ahile în acțiunea Iliadei Pentru a ajunge la o judecată și un sens, se cuvin întâi enumerate, ca văzute dinafară, actele lui Ahile, acelea care constituie Ahileida și care determină întreaga acțiune a epopeii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai aduce nici o bucurie de vreme ce Patrocles este mort acum și pierdut, și că nu mai simte dorința de a trăi câtă vreme Hector nu va plăti această moarte, și apoi nu-i mai pasă de moarte. Dar până atunci îi păsase ca nimănui altuia, și spune asta limpede nu o dată. Se simte bine că războiul, pentru care era făcut, i se pare crâncen și zadarnic: truda atâtor zile și a atâtor nopți ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cel mai însemnat, cu un rol hotărâtor în soarta asediului, dar, prin mijlocirea mamei sale, obține de la Zeus ca acesta să-i favorizeze pe troieni până la înfrângerea armatei aheene, dovedind astfel că, fără el, Agamemnon e neputincios. Fără să-i pese multă vreme nici de grava nelealitate a purtării lui, nici, mai ales, de nenumărații ahei care aveau să moară și chiar au murit în timpul crâncenei ofensive troiene. Iar după moartea lui Patrocles, când reintră în luptă, tocmai la timp ca să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și se mișcă pe pământ, sunt cele mai nefericite? Ar fi putut să se întrebe cum de s-au molipsit caii de la durerea omenească, cum de pot fi părtași la iubire și moarte, cum, nemuritori fiind, au ajuns să le pese într-atât de ceva pieritor. Ahile în acțiunea Iliadei Pentru a ajunge la o judecată și un sens, se cuvin întâi enumerate, ca văzute dinafară, actele lui Ahile, acelea care constituie Ahileida și care determină întreaga acțiune a epopeii. Când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai aduce nici o bucurie de vreme ce Patrocles este mort acum și pierdut, și că nu mai simte dorința de a trăi câtă vreme Hector nu va plăti această moarte, și apoi nu-i mai pasă de moarte. Dar până atunci îi păsase ca nimănui altuia, și spune asta limpede nu o dată. Se simte bine că războiul, pentru care era făcut, i se pare crâncen și zadarnic: truda atâtor zile și a atâtor nopți ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cel mai însemnat, cu un rol hotărâtor în soarta asediului, dar, prin mijlocirea mamei sale, obține de la Zeus ca acesta să-i favorizeze pe troieni până la înfrângerea armatei aheene, dovedind astfel că, fără el, Agamemnon e neputincios. Fără să-i pese multă vreme nici de grava nelealitate a purtării lui, nici, mai ales, de nenumărații ahei care aveau să moară și chiar au murit în timpul crâncenei ofensive troiene. Iar după moartea lui Patrocles, când reintră în luptă, tocmai la timp ca să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
au acceptat religia creștină în locul vechii religii scandinave); și chiar alegeau sau își dădeau acordul în privința unui rege căruia i se cerea deseori să jure credință legilor acceptate de Ting. Vikingii știau prea puțin sau nimic, și le-ar fi păsat și mai puțin, despre practicile politice republicane și democratice din urmă cu 1000 de ani din Grecia și Roma. Operînd conform logicii egalității pe care o aplicau oamenilor liberi, se pare că și-au creat singuri forme de guvernămînt. Faptul
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Paști. Tot din lucrarea lui Mihai Lupescu vom mai pomeni câteva bucate „țărănești“: plachiile (cuvântul, ca și preparatul originar, ne-au venit de la greci), adică mâncăruri scăzute (ca stufatul), de dulce ori de post, dar musai cu orez, crupe sau păsat („pilaful e o plachie făcută numai din orez“); mai cunoșteau (de la turci) românii și iahniile, preparate „din carne, pește ori legume, mai ales ceapă multă“. Ambele au ajuns pe mesele țăranilor grație influenței bucătăriei târgovețe - cum o numește Radu Anton
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
toate celelalte arte, a slăbit, s-a clătinat, s-a rarefiat până la a cădea în ignoranță. Bineînțeles că în aceste regiuni oamenii mâncau: fiertură de cereale pentru cei săraci, carne friptă pentru bogați. Dar, din câte se știe, nu le păsa de ceea ce mâncau. Să te hrănești nu mai era decât o necesitate, cum ar fi să dormi sau să transpiri.“ Barbarii care au distrus Imperiul Roman de Apus nu erau în nici un caz gurmanzi; Cornelius Tacit descrie, în Despre originea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ne amintim, constă în "sentințele și instrucțiunile morale pe care le putem presăra acolo aproape peste tot", a patra rezidă în catharsis. Această "a treia utilitate", specifică teatrului clasic, îi este străină teatrului antic, după cum constată Corneille. Anticilor nu le păsa de "recompensarea acțiunilor bune și de pedepsirea celor rele" în tragediile lor. În schimb, contemporanii săi își termină piesele cel mai adesea prin "pedepsirea acțiunilor rele și recompensarea celor bune, care nu este un precept al artei, ci un obicei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în trei acte de timp, repartizați-i mersul, și încercați dacă se poate ca-n fiecare din cele trei să nu-i rupeți vreodată duratei unei zile cursul." Neregularitatea unui Shakespeare în aceeași epocă este cu mult mai radicală, lui nepăsându-i deloc de continuitatea temporală. Om de platou, el nu și-a dat osteneala să teoretizeze, dar ne-a dezvăluit întâmplător, într-o replică, punctul său de vedere. În Poveste de iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anii 1830. Cele ale lui Musset nu trec de rampă. Premiera Nopții venețiene în 1830 este un eșec usturător. De aceea poetul întoarce spatele scenei, creând Un Spectacol într-un fotoliu, pe care îl rezervă plăcerii lecturii, fără să-i pese pentru moment de reprezentație. De-abia în 1847, cu succesul lui Un Capriciu, la Comedia Franceză, unele din operele sale dramatice obțin în fine consacrarea meritată. Dacă Hugo triumfă cu Hernani, a cărei premieră provoacă celebra "bătălie", și cunoaște un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rest, cui să-i mai arză atunci de carne? Cumnată-sa, o ținea două femei, sta și jelea și nu-și credea ochilor că îi venise și ei rându la rău pe lumea asta... De carne cui să-i mai pese? Se dusese ea să puie carnea la prăjit în tigaie, doar nu erea s-o lase să se strice, bunătate de carne... Întorcea bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și militari, numele de seamă ale culturii și științei au fost din ce în ce mai invocate și hiperbolizate. Fără exces de scrupule în privința raportului dintre elementele de "suprastructură" și baza socio-economică. Eroii păreau capabili să se descurce pe cont propriu. Prea puțin le păsa să-și alinieze cariera la condițiile materiale ale societății. Chiar o societate puțin evoluată putea să contribuie prin evenimente cruciale la destinele lumii sau să producă o pleiadă de personalități de primă valoare."327 Istoria, sau mai degrabă manipularea ei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
gafă din asta stupidă. Femeia de la agenția de plasare a forței de muncă îi spusese că era un mediu solicitant, dar că Amabank plătea foarte bine și că perioada de trei luni avea să merite efortul. Lui Darcey nu îi păsa. Nu conta dacă trebuia să caute greșeli de milioane de dolari sau să îndosarieze contracte de vânzare-cumpărare. Tot ce-și dorea era să fie prea ocupată ca să gândească, și în plus să fie plătită săptămânal. Așa se face că trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ceaiul. Ceai obișniut, chiar, nu verde sau de plante sau vreun soi de infuzie cu aromă de fructe. Ceai obișnuit, tare, cu lapte și, uneori, una-două lingurițe de zahăr. Pe colegii și prietenii săi îi oripila, dar ei nu-i păsa. Niciodată nu i se părea că începuse ziua cum se cuvine dacă nu își băuse cana de ceai. Deschise de tot storurile, așteptând să fiarbă apa. Albastrul cerului începea deja să se lumineze, iar iedera de la geam se legăna ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vesele și ieftine ale Galway-ului, unde sosul de pe pizza și usturoiul cald și moale din pâine i se scurgeau lui Darcey pe bărbie și pe degete și Aidan râse - dar nu de ea ci cu ea, astfel încât ei nu-i păsa nici că mânca aiurea și nici că el se amuza. Și mai târziu, plimbându-se mână-n mână pe străzile șerpuitoare ale orașului, oprindu-se să arunce bani în cutia de chitară a cântărețului care îngâna balade de dor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și închise cutia, punând-o la loc în buzunarul gecii. Apoi urcă scările în vârful picioarelor și intră în baie. Baia era încă plină de apa care se răcise, iar spuma lăsase o dâră pe marginea căzii. Nu-i mai păsa. Trase dopul și se așeză pe margine privind cum se golea cada și încercând să nu izbucnească în râs de fericire. Până la urmă, o iubea la fel de mult pe cât îl iubea și ea. N-avusese dreptate să se îndoiască de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu izbucnească în râs de fericire. Până la urmă, o iubea la fel de mult pe cât îl iubea și ea. N-avusese dreptate să se îndoiască de el. Acum nu mai avea îndoieli. Gândindu-se la viitorul ei ca doamnă Clarke (nu-i păsa de toată chestia aia feministă cu păstratul numelui de domnișoară - prefera categoric să fie cunoscută drept doamna Clarke), vedea cum i se deschid tot felul de noi posibilități. Sau poate că nu. Dar nu conta. Nu conta decât că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
seama cât de aproape fusese ea de logodnă. Totuși, nu putea să nu observe că totul se întâmplase cu atât de mult timp în urmă. O mira cât de afectată era încă Darcey de toate acestea, tocmai ea căreia îi păsa de obicei atât de puțin când punea punct unei relații. — În seara aceea nu a suflat o vorbă despre inel, continuă Darcey. Nici a doua zi dimineață nu a zis nimic. M-am trezit devreme și am mers în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
când aceștia intrau pentru prima dată într-o organizație. Câteodată începeau prin a se purta minunat cu personalul o vreme, pentru ca apoi să le impună tot felul de pretenții doar ca să arate cine-i șeful. Lui Darcey nu-i prea păsa. Depășise prima fază, cea de groază la gândul preluării și al siguranței slujbei sale în companie. Dacă voiau s-o concedieze, n-aveau decât. Era o angajată foarte apreciată. Dacă Neil Lomond voia să se descotorosească de ea, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
isteață decât Darcey, mai distractivă, mai înțepătoare în comentarii și, pe deasupra, și mai la modă. Era omul perfect în ambalajul perfect - un corp superb și o minte ascuțită - și cel mai uluitor la ea era că părea să nu-i pese de nimic. Pe tot parcursul cinei (și de câte ori în viață întâlneai o femeie atât de sexy ca Nieve care să mai știe și să gătească la perfecție?) căzuse pradă din ce în ce mai mult farmecelor ei, în așa fel încât la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un râu limpede și cristalin, susurând peste pietrișul negru și ascuțit al albiei. Un peisaj ideal, scria Lorelei, pentru fotografii superbe, care putea fi îmbunătățit de apariția unor oi cu lână bogată care să pască prin apropiere. Cu toate că puțin îi păsa lui Nieve de oi, castelul îi plăcea într-adevăr, însă Lorelei nu îi trimisese destule date despre flori, despre firma de catering și despre programul de divertisment - Nieve își dorea ca la nunta ei să cânte cineva chiar faimos, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întorsătură foarte nasoală pentru ea. Se simțea de parcă toată lumea din Galway știa că fusese părăsită de Aidan Clarke pentru Nieve Stapleton. Rând pe rând, încercase să se convingă că: (a) majoritatea nici nu știau și (b) chiar dacă știau, nu le păsa; cu toate astea, nu putea să nu gândească așa. Că, într-un fel, în ochii celorlalți nu putea fi decât o ratată. Cineva care își pierduse cvasi-logodnicul în favoarea prietenei celei mai bune. Avea senzația că era un caz disperat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Avea senzația că era un caz disperat. Și își dădea seama că nu se descurca deloc bine. Știa că Minette își făcea griji pentru ea (se îndopa ca sparta și lua în greutate kilogram după kilogram), dar nici că-i păsa. Cât despre Tish și Amelie, care erau și ele speriate, de compătimirea lor n-avea nevoie. Și-apoi, ce știu ele? își spunea nefericită. Cele două nu avuseseră niciodată nevoie de altcineva. Soluția era să lase pe toată lumea în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]