9,357 matches
-
Karen nu pleca niciodată fără telefon. În mod sigur îl avea cu ea. De ce nu îi returna apelul? Nu înțelegea, iar asta îl enerva la culme. Era acolo, singur în orașul acela blestemat, cu mai multe femei frumoase pe metru pătrat decât văzuse în toată viața lui. E adevărat, toate trecuseră pe la chirurgia plastică, însă erau și al naibii de sexy. Drept în față văzu un individ insipid, plimbându-se cu o puicuță înaltă, pe tocuri cui, iar tipa era doborâtoare: păr negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Rick Diehl, care insista să îl numească hexaedru. Cubul arăta impresionant și indica o înaltă tehnologie, în același timp nedezvăluind nimic referitor la ce se întâmpla în interior ... și exact asta dorea Diehl. În plus, BioGen deținea 4500 de metri pătrați de spațiu de depozitare, într-un parc industrial aflat la trei kilometri depărtare. Acolo erau amplasate facilitățile de păstrare a animalelor, împreună cu laboratoarele periculoase. Josh Winkler, un tânăr cercetător promițător, luă niște mănuși de cauciuc și o mască chirurgicală de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
părea că plutește în fața icoanelor, luminându-le, dar și protejându-le. Sfinții erau cei binecuvântați în ceruri, iar ei, cei din cameră, erau păcătoșii de pe pământ. Icoanele, care parcă se loveau una de alta, ramă lângă ramă, acopereau fiecare centimetru pătrat de peret, iar aerul era greu cu miros de ceară de albine, ulei și tămâie. Nevenindu-i să-și creadă ochilor, Porfiri o privi pe Lilia pentru confirmare. Ea își înclină capul cu fața rușinată. Putea să îl privească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
simțea că nu mai putea rezista mult timp în preajma cerșetorului și se gândea cu gorază că, odată ajuns față în față cu celălalt, și-ar recunoaște în el propriile trăsături. Ieși pe Nevski Prospect, cu privirea fixată pe o clădire pătrată cu trei etaje aflată pe partea cealaltă a străzii. Din fericire, strada nu era aglomerată. Însă vântul țiuia îngozitor, biciuindu-l. § ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. Ochii gri și reci ai lui Vadim Vasilievici se uitiară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai de care mai trăsniți, lucrări de artă, rame mari, scumpe, și echipament TV. Desert Rose Îi spusese lui Kitty la telefon că spera să facă senzație la Art LA, pentru că acolo se găseau mai mulți producători TV pe metrul pătrat decât oriunde altundeva În lume, iar ea avea nevoie de susținere pentru proiectele ei de film. Dar mai presus de orice, spera ca, după un an de așteptare plină de devotament, spiritul Înrudit cu al ei Într-ale artei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se delectau cu cocteilurile lor și petreceau la mesele de-afară sau În corturile albe de lângă piscină, pe canapelele de catifea gri și albastră. Matthew nu se afla printre ei. Se Întoarse și intră Într-un bar mic, cu scaune pătrate de piele, de culoare galbenă, și cu o bibliotecă de stejar; nu era nici acolo. Ieși, străbătu ceea ce părea un labirint de oameni și Încăperi, dar Matthew nu era de găsit. Probabil plecase. Întârziaseră destul. Dezamăgită, se așeză alături de Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
înaltă clădire care mărginea bulevardul, le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului străzile continuau, iar zidul nu era zid, ci peretele unei construcții enorme, un edificiu gigantic, pătrat, fără ferestre pe fațada netedă, egal pe toată întinderea lui. Am ajuns, spuse Cipriano Algor, la țanc, după cum vezi, mai sunt zece minute până la ora de intrare, Știi la fel de bine ca și mine că n-am voie să întârzii, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
drame, să bea cupa amărăciunii până la fund. Datorită orei matinale, Marçal găsi un loc de parcare la numai vreo două sute de metri de Centru, va fi altfel când vor locui acolo, gardienii rezidenți au dreptul la uzufructul a șase metri pătrați de garaj în interior. Am ajuns, spuse inutil Marçal când opri. Centrul nu se zărea, dar se ivi imediat în fața lor după colțul străzii unde lăsaseră mașina. A vrut întâmplarea ca aceea să fie latura sau partea sau fața sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acționeze împotriva suferinței. Și, în sfârșit, să meargă până la capătul tratamentului. Mă arătasem credincios acestor condiții, eram mulțumit de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întâmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce interesant trebuie să fie. — Păi cum să te vezi, le-am explicat eu blazat. Transformat în mulțime. Toți care aveau chipul meu de jur împrejur făceau același lucru ca mine. — Grozav, suspină Leon. Îi interesa totul. Dacă sala era pătrată sau dreptunghiulară, dacă fotoliile și masa erau într-adevăr de răchită. Și, mai ales, Bătrânul. — Cum are ochii? Chiar albaștri? întrebă Dominic, foarte mândru că și ochii lui erau de aceeași culoare. — Albaștri, reci și fără gene. Cum, domnule, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
albăstrui În amurgul purpuriu, pal În zori și roșu ca sângele la răsărit, În unele zile dispărând printre nori sau scânteieri de fulgere. De-a lungul marginilor ei superioare se distingea cu greu o lucrătură imprecisă și artificială de turnuri pătrate; de dedesubt apărea ca un șir de lespezi de piatră ce se repezeau către Înălțimi pe sute de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sece de tot? Nimic, aia o să facă. După ce dezbat pe marginea prostituției (toată lumea pentru), jocurilor de noroc (facem ce vrem) și problemei apei (din nou), se felicită singuri pentru că trăiesc unde trăiesc. — Cincizeci de suflete răspîndite pe trei sute de mile pătrate, dacă nu punem la socoteală bordelul și traficul navetiștilor, spune ciudatul. Asta numesc eu spațiu. Ia Încearcă să faci asta În Est. Savurîndu-și al doilea Bourbon Libre, Wakefield intră și el În conversație. — Dar vouă nu vă lipsește civilizația urbană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ani de zăcere în pușcărie, legea le dă o comisie de analiză a purtării lor. Comisia le poate da drumul. Se întorc printre noi. Vom crede că ei, închiși după trei-patru rânduri de gratii, se sufocă. Se descurcă pe metru pătrat de cușcă mai bine decât mulți dintre noi pe hectare. Putem fi înșelați de faptul că înăuntru, cu mâncare dată la ore fixe și doctor la dispoziție, putem trăi, tot nu ne descurcăm în lumea de afară. Lașitățile însă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sau o seră. Pe urma lui rămîne cea mai frumoasă colecție de artă din cîte avem. Și e prea mult” („Bogdan-Pitești“, în Rampa, 29 aprilie 1922). Gala Galaction: „De cînd a murit el, au dispărut cu desăvîrșire acei cîțiva metri pătrați care reprezentau, în inima Bucureștiului, Atena și Parisul. Domnea o libertate de spirit uluitoare. Veneau la Bogdan-Pitești popa Auner, de la biserica Sf. Iosif, catolic; Storck, protestant; Pișculescu, ortodox; Moșoiu, anarhist. Apoi Victor Eftimiu, I. Minulescu, A. de Herz, A. Maniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de soare, unde lumina era orbitoare. Macaraua scotea, cu un scârțâit asurzitor, pachetele din plasa de bagaje și le îngrămădea într-un colț. — Voila! Marinarul cu ochi albaștri le arătă cu degetul o deschizătură la picioarele lor. Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mîncarea, de pe masă și ducîndu-le la chiuvetă. Nu-mi vine să cred că mi-ai văzut bucătăria În cea mai jalnică stare cu putință. Mă simt atît de jenată. Am deschis ușa unui dulap și i-am Întins o vază pătrată de sticlă. — Am o menajeră extraordinară, care e În căutare de ceva de lucru În plus, răspunse ea zîmbind. O s-o sun dacă vrei și-o să Întreb dacă poate veni săptămîna asta. Cum ți se pare? — O, minunat, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a primit până acum? - Le-a primit, dar în secret. În nicio luptă nu e voie să-l lovești pe cel care n-a dobândit armele, a răspuns Gundo, un adaling învecinat mie, un bărbat nu foarte înalt, cu față pătrată, cu umeri și picioare de luptător. Am stăruit. - Și de ce tocmai acum? - Fiindcă, până la urmă, perfidul lui frate vitreg a murit. Așa am aflat că orice hotărâre a gintei avea țelul de a-l ocroti pe viitorul duce de Brescia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jos din copac; ne dureau toate cele. La nici măcar două mile pe care le-am făcut pe urmele carului, s-a ivit mănăstirea. Ne-am dat pe după un mur, ca s-o privim în tihnă. Era un soi de castel pătrat, cu ziduri nu foarte înalte și cu două mici turnuri rotunde. Nu avea șanț de apă, dar pe fiecare turn stătea de pază un soldat. Se zărea și acoperișul a ceea ce trebuia să fie mănăstirea propriu-zisă. Nu știam ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lat de cincisprezece pași, dacă nu mai mult, se înălța un prim cerc de ziduri. După alți zece pași, urma fortificația exterioară: surmontată de un zid înalt de douăzeci de coți și protejată la fiecare șaisprezece pași de puternice turnuri pătrate, ea se-ntindea între Marea Marmara și Marea Neagră. În sfârșit se vedeau zidurile interioare: grosimea lor era de cel puțin trei pași, iar ca înălțime, ajungeau la treizeci și cinci de coți, turnurile bătând spre cincizeci de coți. Cred că Calinic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cincizeci de ani sau chiar mai puțin. Peste tunica albă purta un stihar maroniu-deschis și un patrafir alb; pe cap n-avea nimic, nici coroana și nici altceva. Craniul îi era complet ras, fața netedă, nasul mic teșit și maxilarul pătrat de o paloare care scotea în relief doi ochi rotunzi și negri. Am îngenuncheat ca să-i sărut picioarele, și el mi-a spus, cu glas șoptit și răgușit: - La fel ar fi făcut și marele rege Rotari? Mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
denunțată o persoană care stă În stradă. Dacă Îți violează domiciliul, Îl poți denunța, dar strada e domeniu public. Ar fi dificil să demonstrezi o agresiune, și nu este convenabil să te lansezi Într-o polemică. Ceafa lui rasă, umerii pătrați, profilul său autoritar, mâinile sale puternice. Antonio, iubit atât de nebunește - aș fi făcut, am făcut, orice pentru tine. Pentru o clipă, fu aproape cuprinsă de tentația de a coborî să-i vorbească. La urma urmelor, el zicea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fior de recunoștință față de tatăl său, care, din banii de lichidare - În loc să-și cumpere o barcă sau să-și plătească zeci de croaziere pe nave mari ca niște palate și aglomerate ca niște metropole - Îi dăruise lui patruzeci de metri pătrați la Borgo Pio. El nu și-ar fi permis-o niciodată. Câștiga un milion șapte sute de mii de lire net pe lună și cheltuia tot. Bârne vechi de lemn străbăteau tavanul. Pe rafturile vechi și Întunecate ale unui scrin Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să lingă pantofii unui deputat care face pe el de frică din cauza unui bilețel cu o stea În cinci colțuri și din cauza unor amărâte de gloanțe puse Într-un plic. Se Întoarse spre el - ochișorii lui minusculi pendulau În spatele lentilelor pătrate, iar nasul extrem de lung sfida penumbra automobilului. — Am nevoie de o cafea, Buonocore, răspunse Elio. Fii mereu optimist. O fi fost o Întâmplare. Poate că, Într-adevăr, aveau o ședință. Nu te lăsa descurajat. Nu acum, când mai ai Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de păr unse de culoare, Împachetate În foițe de aluminiu, ceea ce le făcea să arate ca niște extraterestre. Femei așteptând pe canapele, altele la șamponat. Pretutindeni. — Este vorba despre un apartament cu trei camere de o sută douăzeci de metri pătrați, superfinisat, cu deschidere spre grădină - În grădină sunt diferiți arbori de talie Înaltă, un vis, recita secretara agenției imobiliare. Dacă vreți să-l vedeți, vă pot fixa o oră, În programul de astăzi. — O, nu, protestă Maja coborând vocea. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]