3,023 matches
-
greu, uneori, că dacă ajungi persoană publică, dracul te-a luat, fiindcă toți cârcotesc, toți te înjură, ba se mai găsește și câte unul, de-alde mine de exemplu, care să pună sare peste rană și să toarne câte un pamflet, cu ceva iz de focul Gheenei. Declar aici, cu mâna pe inimă, că nu am nimic personal cu acele personaje din cartea prezentă, decât în măsura în care aceștia au făcut eforturi susținute pentru a intra în cartea aceasta, doar în costumație politică
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
marilor noștri clasici, s-a terminat sau măcar a început să se termine cu auto-impușii mari poeți, A. Toma, Mihai Beniuc, Dan Deșliu și ceilalți care ocupaseră prin efracție primele rânduri ale literaturii române. Omul care a scris, Baroane! și pamfletul anticarlist, Omul cu ochii vineți, e un poet prea mare și totuși contradictoriu pentru a fi judecat de un fitecine. Arghezi întotdeauna a fost un om de stânga, dar foarte contradictoriu, fiindcă în perioada interbelică a făcut de două ori
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
foarte contradictoriu, fiindcă în perioada interbelică a făcut de două ori închisoare, o dată după Primul Război Mondial, pentru colaborarea la un ziar progerman în timpul ocupării Capitalei și a doua oară înainte de cel de al Doilea Război Mondial pentru un pamflet împotriva ambasadorului Germaniei la București von Killinger (“Baroane”). Așa că “1907,peizaje”(cum se numește corect volumul) său și ”Cântare Omului” nu reprezintă neapărat un compromis făcut noului regim, ci o atitudine constantă a unui om de stânga. De altfel, se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
prin care toți cei care sunt lipsiți de simțul umorului, să fie luați în evidența persoanelor cu dizabilități (acum nu se mai zice, handicapați) pentru a putea fi tratați zilnic în mod gratuit cu epigrame, schițe umoristice, cu câte un pamflet mai piperat, etc, deși am două temeri: una, că printre parlamentari sunt destui, care dau semne vădite că prezintă la modul cronic boala cu pricina și, doi, mă tem că tratamentul să nu dea nici un rezultat, dacă ne gândim la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și-a păstrat, într-un cotlon al memoriei mele, imaginea fabricată la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu un surâs. După căderea brutală a cortinei de fier, am înțeles că americanii nu vor mai veni. Pamfletele vremii vorbeau, batjocoritor, de "unchiul Sam", de "civilizația dolarului", de "rechinii din Wall-Street", de "imperialismul american", de soldați care se îmbătau cu Coca-Cola în Coreea, dar toate acestea nu făceau decât să arunce asupra Americii o lumină fabuloasă, de țară
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
țara de mulți ani, am avut un sentiment de jenă. Mă deranjează să văd cum e traficat dorul. La micul dejun, Nick îmi povestește despre homeless, "oamenii fără casă", nu puțini, din câte înțeleg, la Washington, îmi aduc aminte de pamfletele feroce, de prin anii '50, care demascau "civilizația dolarului". O "istorie cu homeless''' ar fi fost atunci foarte gustată de propaganda oficială. Și nici măcar n-ar fi fost mincinoasă decât prin omisiune, selectând din realitate, cu penseta, ceea ce convenea propagandei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
realiza propriile ambiții personale. În continuare, foaia afirma că Ieyasu se ridicase la luptă cu dreaptă justificare și conducea armata din datorie morală. O expresie de mânie turbată - rară pentru el - schimonosi chipul lui Hideyoshi. — Care dintre inamici a scris pamfletul ăsta? întrebă. — Ishikawa Kazumasa, răspunse un vasal. — Secretar! răcni Hideyoshi, privind peste umăr. Pune să se înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va primi răsplată zece mii de banițe.“ Însă chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împăratului) erau obsesii interioare. (...) În ciuda aspectului - robe negre și șuvițe cîrlionțate - lumea idiș a devenit poate cel mai important loc de întîlnire al modernității”. „Tradiția cîntecelor evreiești - adaugă Sandquist - trebuie să fi fost și ea tentantă pentru un viitor dadaist. Pamfletele hasidice rimate, de exemplu, păstrau melodii tradiționale, în timp ce textul se constituia ca rafinată luare în rîs a toate și a tuturor”. Acest determinism etno-spiritual trebuie totuși luat ca o speculație, sub beneficiu de inventar. Este greu de spus în ce măsură atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inițiativă și sedusă de riscul exploratoriu, „critica poeților” inovatori apare ca o avangardă a criticii literare... Lovinescu era departe de a fi privit cu bunăvoință în mediile simboliste. E suficient să amintim atacurile antilovinesciene ale Farului și Insulei, dar și pamfletele lui Tudor Arghezi. În epoca „pașilor pe nisip”, criticul nu era agreat, de fapt, nici de „tradiționaliști”, nici de „moderniști”. E. Simion observa, întemeiat, că „E. Lovinescu nu e un critic simbolist ca N. Davidescu, și a-l considera ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între genul acestora și poem. Iar prin poeme nu înțelegem doar strofe și compoziții verbale, ci și construcțiunea oricărei realități estetice. Numai în felul acesta problema putea fi formulată”. Pe urmele lui Arghezi, Vinea subliniază caracterul antididactic, vaticinar-profetic liric al pamfletului, văzut ca specie de „poezie agresivă”. Cîteva texte antebelice arată cum estetica avangardistă se dezvoltă la Ion Vinea în interiorul discursului publicistic, modificîndu-i convenția din interior pînă la estomparea frontierelor dintre genuri. Reportajul, ca gen literar, fusese elogiat de estetica futuristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Grădișteanu. Incipit-ul cvasiurmuzian indică dezumanizarea personajului: „Un trup inert și nevertebrat... Sub sprincenele lăsate ca un accent circomflex, ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele unei case clandestine”. Acumularea de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului, bordelul din colțul străzii, trombonul sergentului-major, zgomotul obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colaboratori îi întîlnim pe dr. Nicolae Lupu (reprezentant al aripii de stînga din Partidul Țărănesc), H. Streitmann, Dem. Theodorescu (o apărare a socialiștilor care aderaseră la Internaționala a III-a: „Rușinea de a fi român“), Camil Petrescu (prezent cu un pamflet despre comerțul românesc: „Vrem s’avem faliții noștri!“), Tudor Arghezi („Inginerul redactor“, tabletă antitehnocratică), Eugen Filotti („Canibalism“, în care directorul revistei Cuvîntul liber - devenită ulterior cea mai importantă publicație de stînga din România interbelică - îi atacă pe „dușmanii pacifismului”), Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artei moderne energii noui. Apariția revistei 75 HP amintește ca tehnică tipografică edițiile eroice și cari au revoluționat meșteșugul timpului ale primelor publicații dadaiste și futuriste din preajma marelui război. Spiritul de frondă și de bravură al acestor incendiare și artistice pamflete îl regăsim cu bucurie în paginile juvenile ale proaspătului nostru confrate. Primul număr aduce ca gen nou: pictopoezia d-lor Brauner și Voronca. Proză interesantă de Marinetti. Se remarcă opoziția ce fac artele plastice evoluate spre constructivism stării retrograde sub-dadaiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Arghezi mai colaborează la Contimporanul și cu articole - de fapt, mici eseuri: Limbile, spre exemplu, este o speculație privind diferențierile individuale dintre vorbitorii și, mai ales, scriitorii din interiorul aceleiași limbi naționale; în nr. 65, pornind de la asemănările tipologice dintre pamfletele în proză ale „clasicului” Paul-Louis Courier și cele „în versuri” ale lui Baudelaire, Lettres d’Italie propune o grațioasă, caustică disertație în marginea tradiției europene a pamfletului (de fapt - o definire în oglindă a pamfletarului Arghezi), cu o concluzie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din interiorul aceleiași limbi naționale; în nr. 65, pornind de la asemănările tipologice dintre pamfletele în proză ale „clasicului” Paul-Louis Courier și cele „în versuri” ale lui Baudelaire, Lettres d’Italie propune o grațioasă, caustică disertație în marginea tradiției europene a pamfletului (de fapt - o definire în oglindă a pamfletarului Arghezi), cu o concluzie foarte pe placul revistei: „Războiul avu măcar atîta bun efect: a minat cariera volumului și farsei și a scos la drum și la lumină coeficientul și energia: acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în oglindă a pamfletarului Arghezi), cu o concluzie foarte pe placul revistei: „Războiul avu măcar atîta bun efect: a minat cariera volumului și farsei și a scos la drum și la lumină coeficientul și energia: acul și trăznetul, forțe rezumative - pamfletul!”. Același Arghezi este însă „tolerat” la Contimporanul și cu articole pozitive despre... tradiționaliștii Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Fără îndoială, poetul-fanion al revistei rămîne Ion Vinea, „risipitorul” ale cărui versuri - mereu anunțate în varii periodice sub diverse titluri de volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ajuns în sfîrșit și pînă la noi - realizarea corespunzătoare încă nu. Gordon Craig, Tairoff, Martin, Pitoeff sînt pe masa oricărui om de teatru. Pe scenă însă, spiritul lor nu pătrunde”. În nr. 75, un text anonim - „Cronica circului“ - lansează un pamflet mascat contra teatrului canonic. Interactiv și contagios, „clownul, demonul circului” demască - printr-o răsturnare comică - vacuitatea speciilor tradiționale „grave”, „înalte”: „Știe pe Victor Hugo pe dinafară. Îl interpretează în comedie și îl găsește genial. Susține că a fost un humorist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
complicații, onirism suprarealist și magie. Discret-confesiva, introspectiva „Cheia viselor“ (nr. 82), superior-ironicul „Despre Amor“ (nr. 83), „Idealul extern (fantezie diplomatică)“ (nr. 83), dar și reminiscențele constructiviste din „Interiorul nou (atelierul lui Maxy)“ (nr. 78) sau „credo“-urile poetice despre estetica pamfletului, asumat drept „lirism contondent” („Pamflet și pamfletari“, nr. 85), stau alături de articole „politice” („Sinucigașii în viața publică“, nr. 88) - e drept, puține la număr. Între timp, Vinea se apropiase de Partidul Național Țărănesc (pe atunci formațiune de centru-stînga, principal adversar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Discret-confesiva, introspectiva „Cheia viselor“ (nr. 82), superior-ironicul „Despre Amor“ (nr. 83), „Idealul extern (fantezie diplomatică)“ (nr. 83), dar și reminiscențele constructiviste din „Interiorul nou (atelierul lui Maxy)“ (nr. 78) sau „credo“-urile poetice despre estetica pamfletului, asumat drept „lirism contondent” („Pamflet și pamfletari“, nr. 85), stau alături de articole „politice” („Sinucigașii în viața publică“, nr. 88) - e drept, puține la număr. Între timp, Vinea se apropiase de Partidul Național Țărănesc (pe atunci formațiune de centru-stînga, principal adversar al liberalilor) și colabora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la fața-i vînătă și crispată, la limba cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ex. Stauba (Edificiul, publicație de artă și arhitectură) sau Disk — sînt menționate cu regularitate încă de la transformarea explicită a revistei românești în organ al artei de avangardă. La rubrica de „reviste” a nr. 47 este semnalat — fără alte comentarii — „Zone pamflet internațional ceh”. În nr. 48 e „listată” revista Pasmo, director Cetnik, Praga, căreia în numerele viitoare îi vor fi rezervate și reclame. Nr. 49 conține prima semnalare a publicației Veraikon „75 Stefanikowa Irida cis Praga”, iar în numărul 50-51 este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cuvinte asociate ilogic și bizar, redate în versuri tipografice de diferite lungimi. Idei, simțiri — nu există. În schimb imagini pulverizate, cuvinte în dezordine, formule cabalistice, semne telegrafice, cutezări impudice — cîte doriți!”. Din păcate, ironia autorului degenerează aproape de fiecare dată în pamflet suburban și în medicalizări improprii unui studiu academic. Un citat din poemul „Strada” de Al. Tudor-Miu este susceptibil de un diagnostic clinic: „n-ar fi rău să-l supunem pe autor studiului unui psihiatru”. Și exemplele pot continua. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Academia Română, Institutul de Teorie și Istorie Literară „G. Călinescu”, Editura C.N.I. „Coresi” S.A., București, 2001, p. 561). Într-un pamflet intitulat „Criticul de porțelan”, publicat în Lumea românească, an I, nr. 10, vineri, 11 iunie 1937, H. Bonciu - vexat de judecățile aceluiași critic - e apostrofat nemilos, cu formulări preluate vădit după Camil Petrescu, cel din „Eugen Lovinescu sub zodia seninătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viață Apocalipsa după nea Grigore. De ce o public eu? Păi nu ați aflat că eu sunt scribul oficial a lui nea Grigore? D-aia o scriu eu aici, să nu se piardă. Apocalipsa aceasta este doar la prima vedere un pamflet vesel la adresa guvernanților din ziua de azi, vă spun eu că zâmbetul este doar rânjet, râsul este scrâșnit, iar înjurătura stă să vină, de atâta veselie pe piciorul acesta de plai. Este, cu voia dumneavoastră și pamflet și istorie a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prima vedere un pamflet vesel la adresa guvernanților din ziua de azi, vă spun eu că zâmbetul este doar rânjet, râsul este scrâșnit, iar înjurătura stă să vină, de atâta veselie pe piciorul acesta de plai. Este, cu voia dumneavoastră și pamflet și istorie a unor vremuri crâncene pe care trebuie să le îndure blândul nostru popor mioritic. Dacă unii guvernanți se vor regăsi în această carte, trebuie să știe că nea Grigore nu a făcut nici un efort ca să-i bage între
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]