2,902 matches
-
de batjocură. Rîde cineva de Abel păstorul că s-a lăsat ucis de Cain plugarul? Agenții noștri de influență o fac. Încep să cred că da, ne e specifică înclinarea de a ne alia cu învingătorul; de a-i pupa papucul, cizma, pantoful Gucci, bocancul militar. Și antiromânism, acum, există. Accesele antiromânești se întețesc. Luna trecută, am participat la un talk-show al lui Turcitu. De ce m-oi fi dus? Nu eu l-am poreclit Savonarola, cînd lucram în presă? Tema: intoleranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama ce ridicoli sîntem cînd ne certăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
într-o cută a memoriei: insistase să trec pe la ea. "Iordănuța, am un cadou pentru tine". M-am dus. M-a primit în efervescență lirică. Livingul era plin de statuete africane: războinici cu falusuri reliefate. Printre ele, surpriza. Leandru, în papucii gazdei și-n costum cu vestă. Ioana îmi spusese în tramvai, pipăindu-mi pletele cu vîrfurile degetelor grăsune. Mi s-au părut vîscoase, mi se lipeau de păr. "Relaxează-te, iubito. Profesorul L.L. te place. Vine șef la voi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
articulat (se prefăcea nesigur pe cîte un cuvînt; abia venise de la Paris) admirația față de critica mea de poezie. Subtext: Dorește-mă! O să fiu hrana ta, tu cățeaua Pavlov salivează. Or, eu eram la gradul zero al dorinței pentru bărbățelul din papucii gazdei. Măcar de nu s-ar fi dat din belșug cu Ô Sauvage, after-shave-ul lui Iordan. Holda se comporta ca o codoașă: absenta îndelung sau arunca fraze cu dublu înțeles. N-a putut să-și revendice de pe urma mea nici un avantaj-serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mama îl temperează spunându-i “Vrei să ajungă taică-tu la pușcărie din cauza ta?”(p.95) Discuții semnificative pentru acele timpuri... “Am tras zăvorul la gură, multe s-au schimbat în rău, sunt tari și răi și nu ies de sub papucul rusului.” Condamnarea fostului căpitan are la bază “crima de uneltire contra ordinii sociale în virtutea căreia erau obsesiv condamnați toți cei ce s-au împotrivit sau erau bănuiți de împotrivire”. între căpitan și Fănel e o mare dragoste reciprocă, rugându-l
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
răbufni din nou, cu și mai mare forță, după secunde în care erai tentat să crezi că diluviul era pe sfârșite. Privi bălțile mari din curte și i se făcu o poftă nebună să umble desculț prin apa rece. Aruncă papucii din picioare și își suflecă pantalonii. Coborî cele patru trepte - înregistră scârțâitul uneia dintre ele - și lipăi prin apă cu un zâmbet de satisfacție maximă întipărit pe chip. Întoarse capul către casă, poate pentru a-l invita alături de el și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu vreau să răcești, chiar nu am nevoie de văicărelile tale prelungite și de refuzul obsedant de a lua vreun medicament. Hopa sus, nu face figuri cu mine, te altoiesc aici, în curte, ca să vadă vecinii cum te țin sub papuc! Scriitorul pufni în râs și o fixă cu ochi tulburi. - Ma... Ma... gicianul zice că nu exiști. Spune tu, Lucia, nu e un tâmpit i... irecuperabil? Exiști sau nu exiști? Mi-e dor de tine, toată ziua mi-a fost
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îmbrăcat într-o cămașă imposibilă, maron cu buline albe, cu guler răsfrânt, peste care a tras o vestă fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei; pantaloni de stofă - un moșulică pedant, râse Detectivul în gând -, cu dungă, papuci din piele sau imitație de piele neagră). - În ce problemă, stimate domn, dacă nu vă este cu supărare? - O verificare de rutină, nimic spectaculos (niște coincidențe date dracului, au murit unii care au ajuns în sfera de influență a unui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel stâng, dădu de veste că s-ar putea să iasă din picior. Detectivul era în stare să pună pariu că șoseta nu putea să fie ruptă în dreptul degetului mare... - Vedeți dumneavoastră, domnule detectiv, nu obișnuiesc să urmăresc activitatea vecinilor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nici măcar nu cumpăra câte un pachet Întreg de țigări. Acum am văzut capătul unui pachet nou‑nouț de Camel Special Light ițindu‑se din buzunarul de la piept al bluzei cu guler prins În nasturi. Am Împuns‑o În pulpă cu papucul și am arătat spre țigări. Mi le‑a dat Împreună cu o brichetă. — Știam eu că nu te superi, a zis și a mai tras calmă un fum. N‑am chef să m‑apuc de treabă și asta mă ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât spre seară, așa că am sunat la recepție și am comandat un mic dejun complet. Când băiatul de serviciu mi l‑a adus, mă Îmbrăcasem din nou Într‑unul dintre capoatele acelea de catifea, Îmi pusesem și o pereche de papuci din același material și eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două cești de ceai, m‑am Împleticit Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
râs În fața dirigintei și a clasei. Să nu mai vorbim despre perdaful ce a urmat! Bineînțeles că mi-a cerut scuze și l-am iertat. Mă enervează Însă atitudinea lui Iloni, care susține În gura mare că Dinu este sub papucul meu, ceea ce nu-mi convine absolut deloc. Toată ziua Învăț după noua mea metodă. Într-adevăr, cere muncă! Sunt pe calea de a câștiga prietenia lui Dinu și sunt sigură că totul se va sfârși cu bine și... bucurie! 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu pot da un nume materiei, căci numirea se realizează ca diferență vizuală. Aprind brusc lumina, și atunci obiectele mă invadează; ochiul le caută, le descoperă, le omologhează: sunt toate la locul lor, ceasul cu cuc, umbrela, tabloul, masa, caloriferul, papucul. Până nu le ating cu privirea, ele nu există, sunt În Întuneric, În subconștient. Numai ochiul meu le-a scos din absență. Sting lumina; instantaneu, totul intră În neant, nu rămâne aproape nimic În memoria mea activă. Mă simt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se duce cu Jean, la părinții lui, unde vor sta târziu și deci să aibă grijă de casă, iar dacă iese, să încuie bine și să ascundă cheia la locul ei. Se dezbrăcă. Își puse un halat vechi și niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în suflet rănile spaimei. Apoi deodată aruncă la o parte plapuma și zise pripit: ― Atunci să mă îmbrac, să mă găsească gata... Dă-mi tu, fetițo, halatul, repede și pe urmă... Se răsuci pe marginea canapelei, își potrivi tălpile în papucii moi, se ridică în picioare și-și scoase cămașa de noapte, aruncînd-o pe așternut. Rămase goală, cum îi plăcea atât de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi rușine!... Păvăluc, tu, că ești mai mare, ia seama să nu dea în foc oala asta de ciorbă, că eu mă duc să chem o vecină s-o scalde! Colonelul Ștefănescu sări din pat, își puse halatul și, în papuci și capul gol, ieși repede afară. Soarele de-abia răsărit îl izbi drept în față, încît în primul moment, fiind și după somn, nici nu văzu bine mulțimea de țărani ce năpădise curtea lărmăluind. Strigă la întîmplare: ― Da ce, măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-am adus parizer... puse Petrache pachetul pe masă. — A întrebat Stănică de mine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi haine pe care n-are cine să le mai îmbrace și pantofi pe care n-are cine să-i mai încalțe. E mai rău decât atunci când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimic din ce-i pe- aici... Cum ar trebui să fie ? — Nu știu, ceva care să sugereze o anumită trăire, o viață mai plină de detalii. Aici totul e, cum să spun, antiseptic. Se merge pe vârfuri, nici n-ai papuci pe hol. Iacob râse. — Parcă ai fi mama, spuse. Ea mă bârâia mereu, îmbracă-te gros, nu umbla fără papuci prin casă. — Bârâia ? De ce spui așa ? — Părinții mei erau destul de în vârstă când m-am născut. De fapt, tata putea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o viață mai plină de detalii. Aici totul e, cum să spun, antiseptic. Se merge pe vârfuri, nici n-ai papuci pe hol. Iacob râse. — Parcă ai fi mama, spuse. Ea mă bârâia mereu, îmbracă-te gros, nu umbla fără papuci prin casă. — Bârâia ? De ce spui așa ? — Părinții mei erau destul de în vârstă când m-am născut. De fapt, tata putea să-mi fie, mai degrabă, bunic. Mama a îmbă trânit odată cu el, știi cum e, doi oameni care stau împreună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și, mai ales, spre miezul nopții... Nu mai ieșise de mai bine de un an din odaia lui... Avea acolo tot ce-i trebuie unui om bătrân, și apă, și medicamente, și farfurioara cu biscuiți. Dacă a căzut pe trepte, papucii ar fi trebuit să fie undeva, pe scară, sau căzuți în hol. Or, papucii rămăseseră în odaie, unul lângă fotoliu, celălalt în mijlocul covorului. E straniu, parcă ar fi vrut să fugă de ceva, parcă s-ar fi smucit și și-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
an din odaia lui... Avea acolo tot ce-i trebuie unui om bătrân, și apă, și medicamente, și farfurioara cu biscuiți. Dacă a căzut pe trepte, papucii ar fi trebuit să fie undeva, pe scară, sau căzuți în hol. Or, papucii rămăseseră în odaie, unul lângă fotoliu, celălalt în mijlocul covorului. E straniu, parcă ar fi vrut să fugă de ceva, parcă s-ar fi smucit și și-a pierdut papucii în buimăceala aia. — Oamenii, mai ales când îmbătrânesc, nu mai sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuit să fie undeva, pe scară, sau căzuți în hol. Or, papucii rămăseseră în odaie, unul lângă fotoliu, celălalt în mijlocul covorului. E straniu, parcă ar fi vrut să fugă de ceva, parcă s-ar fi smucit și și-a pierdut papucii în buimăceala aia. — Oamenii, mai ales când îmbătrânesc, nu mai sunt atenți la detaliile astea... — Dimpotrivă. E totuși ceva ce nu înțeleg. Strada a fost împânzită brusc de polițiști, de tot felul de figuri ciudate, de ambulanțe care nu aveau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
familia. Mă suni de pe tot felul de numere și nu dai niciodată mesaje pe telefonul mobil. Nu ai cont pe Facebook, nu ai adresă de e-mail. Nici măcar nu știu unde stai. Am fost într-o casă care nu e a ta, fără papuci pe hol, cu o periuță nefolosită în baie. O casă fără nicio fotografie, de parcă cei care locuiau pe-acolo își ascundeau trecutul sau, pur și simplu, nu aveau trecut. Nici măcar în visele mele nu ești, până și în visele mele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl vezi numai dacă îl cauți. Acum te las. Se opri în ușă. El o privea cu aerul că o va aștepta acolo oricât va fi nevoie. — Prosoapele sunt în dulap, îi mai spuse Cosmina. Și uite, acolo, lângă perdea, papucii. Tataia avea piciorul mare, umbla desculț când era mic, așa că or să te încapă. O să poți merge pe urmele lui... Ionuț încercă să crape fereastra, dar, firește, ea nu se putea deschide. N-ar fi lăsat unui pacient cu înclinațiile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]