8,430 matches
-
numi reconstruirea rațională a fiecărei teorii, pentru a pune în evidență progresul realizat de fiecare autor care-a furnizat soluții problemelor lăsate în suspensie de înaintași. Mă grăbesc să adaug că aceste progrese au permis edificarea unui sistem concret o paradigmă, ca să folosim o expresie la modă pe care îl putem sau nu accepta, dar a cărui existență sîntem obligați s-o constatăm. Pentru a duce la bun sfîrșit reconstrucția care e întotdeauna o invenție am simplificat principiile de bază. Am
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și continuă să determine istoria noastră modernă pentru un motiv care se cere repetat iar și iar. Ea extrage faptul hipnozei din ambientul strict medical, îl decupează din lanțul psihiatric și îl reinjectează în mediul social, în cultură, redimensionîndu-l drept paradigmă a relațiilor normale între oameni. Paradigmă care le și explică, așa cum gravitatea explică raporturile între corpurile fizice. Nu este momentul să extragem aici consecințele acestui transfer în literatură, sociologie, filosofie. Se cade totuși să recunoaștem că hipnoza a schimbat, cum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
modernă pentru un motiv care se cere repetat iar și iar. Ea extrage faptul hipnozei din ambientul strict medical, îl decupează din lanțul psihiatric și îl reinjectează în mediul social, în cultură, redimensionîndu-l drept paradigmă a relațiilor normale între oameni. Paradigmă care le și explică, așa cum gravitatea explică raporturile între corpurile fizice. Nu este momentul să extragem aici consecințele acestui transfer în literatură, sociologie, filosofie. Se cade totuși să recunoaștem că hipnoza a schimbat, cum de altfel și-a și propus
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
într-o lume în care revoluția și antirevoluția nu mai sînt excepții de la regulă, guvernarea prin difuziune se estompează de la sine în fața unei guvernări prin sugestie. Sau prin comunicare de masă, ceea ce este cam același lucru. Avem acum dovada că paradigma derivată din hipnoză a pătruns cam peste tot și că astăzi, ca și odinioară, formează osatura unei metode politice. Aș aminti aici exemplul a doi șefi politici aflați la poli opuși. Mai întîi, așa cum sînt convins că vă așteptați, Hitler
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
carismatic în societatea de masă. Cea de-a doua se sprijină pe faptul că personajul Moise îi fascinează pe oamenii politici din epocă. Cunoaștem cazul lui Hitler și probabil că nu este singurul. Văzut în alb sau negru, Moise devine paradigma șefului revoluționar, a fondatorului unei națiuni, mai ales că evreii erau numeroși în mișcările revoluționare de atunci, socialismul și comunismul. Titlul unei cărți a vremii este foarte grăitor: D. Ekart, Der Bolschevismus von Moses bis Lenin. Zwiegespräche zwischen Adolf Hitler
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
p.142. 554 S. Freud, Massenpsychologie und Ich-Analyse, ed.cit., p.153. 555 Ibidem, p.138. 556 I Deutscher, Staline, ed. cit., p.216. 557 Am utilizat acest neologism de circumstanță (mai puțin problematic pentru un nume decît pentru o paradigmă verbală) pentru a nu recurge la ilustrare, mai legat de lumea profană (n.t.). 558 Roy Medvedev, Le Stalinisme, Seuil, Paris, 1972, p.265. 559 S. Freud, Essais de psychanalyse, ed.cit., p.166. 560 M. Malia, Comprendre la Révolution
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
economică a pieței. A fost elaborată lucrarea Analiza nodală a sistemelor de companii, apărută în anul 2003 la Editura Economică, recompensată în anul 2004 cu premiul Asociației Generale a Economiștilor din România. Concluzia principală a acelei lucrări era că în raport cu paradigma cunoscută că 20% din cauze determină 80% din efecte, în cazul piețelor clasificate (N ≥ 100), media gradelor de acoperire a 80% din cifra de afaceri este de 9-10% din numărul total de companii al unei piețe date. Pornind de la valoarea
Clasele concentrării economice și factorul 80% by Cezar MEREUŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/221_a_165]
-
variație a valorilor ponderilor companiilornoduri 80 este V = 0,62628, care reflectă diversitatea structurală a piețelor clasificate privind ponderea „competitorilor vitali”. Rezultatele cercetării sunt concludente, demonstrând fără echivoc că asimetria piețelor clasificate este mult mai accentuată decât cea rezultată din paradigma 20/80. În medie, 80% din cifra de afaceri este acoperită de circa 10% din numărul de companii active pe piețe clasificate. În 53,0% din cazuri, numărul de companii-noduri care acoperă 80% din cifra de afaceri este mai redus
Clasele concentrării economice și factorul 80% by Cezar MEREUŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/221_a_165]
-
și de legitimare fundamentală a întregului ansamblu de documente care-i sunt anexate și care își trag valoarea lor juridică din el. Tratatul de aderare el însuși, precum și Protocolul/Actul și unele Anexe se constituie într-un document index, de paradigmă și direcționare, un repertoriu al angajamentelor asumate de țara noastră. 2. Tratatul de aderare constituie un tratat internațional interstatal plurilateral, încheiat între statele membre ale Uniunii Europene, pe de o parte și România și Bulgaria, pe de altă parte și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
intrarea în vigoare, s-au produs și se vor produce în continuare, efectele depline ale Tratatului. Primul efect, cel imediat, al intrării în vigoare a Tratatului de aderare, decurge chiar din art. 1 (alin. 1 și 2); are caracter de paradigmă, pentru că acesta fixează poziția pe care o va ocupa România în Uniunea Europeană și din acesta decurge întregul evantai al consecințelor produse. Dispoziția Tratatului de aderare, relevantă în contextul discuției pe care o angajăm în această parte a studiului, se află
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ale acțiunilor pe care urmează să le întreprindă, anume urgența și importanța; aceasta, pentru că adevărata schimbare sau transformare se produce din interior spre exterior, adică este rezultatul modului în care este percepută și înțeleasă lumea reală, pentru că aici se formează paradigmele fundamentale prin care se cunoaște ce a fost și de ce, ce este și de ce, ce va fi dacă, și, totodată, se acumulează energia necesară comportamentului practic pentru trecerea de la dependență la independență prin interdependență<footnote Stephen Covey, op. cit., p. 84
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
că tranziția și reforma în România s-au desfășurat și se desfășoară în paralel și aproape concomitent cu pregătirea aderării și cu integrarea organică și deplină în Uniunea Europeană, subiect deopotrivă incitant. Am încercat, de asemenea, desprinderea, pe cât posibil, de anumite paradigme ale abordării tradiționale despre proprietate, libertate, autonomie și virtuțile de necontestat ale economiei de piață, din perspectiva principalelor coordonate ale economiei viitorului, fapt observabil, deja, din cele prezentate anterior. 4.1. Trecerea de la economia de schimb la economia de piață
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
a cunoaște beneficiile lecturii tipologice, nici prestigiul apofatismului, ori importanța lecturii literale îl deosebea atât de mult pe ereziarhul Arie de ortodoxul Atanasie cel Mare, cât faptul că hermeneutica lor nu beneficia de același „cadru aperceptiv”. În absența comensurabilității între paradigmele intelectuale pe care le adoptaseră, cei doi teologi alexandrini s-au găsit în imposibilitatea de a picta armonic - extrăgând culorile din vasul unicei lor Scripturi - aceeași icoană a aceluiași Hristos. „Cadrul aperceptiv” ar putea fi considerat aici și „interfața subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teopoetică a modernității? A devenit un truism să afirmi că secolul XX condensează în istoria generală a științelor semnificații la fel de adânci și de revoluționare precum cele provocate de revoluțiile epistemologice ale secolului al XVII-lea. Erudiții vorbesc despre mutațiile de paradigmă din domeniul științelor formale (logico-matematice) și, respectiv, despre evoluția dramatică a științelor experimentale (fizica, în primul rând, dar și biologia, genetica etc.). Pentru a marca în panorama științelor exacte remarcabila „congruență stilistică” a acestor demersuri separate, vom etala interjecțiile cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deziderat al formalismului hilbertian). Pe de altă parte, exigențele intuiționismului (născut din dorința de depășire a paradoxelor și dezvoltat de către L.J. Brouwer) au condus la suspendarea condiționată a unor principii logice fundamentale, cum este terțul exclus, destabilizând, o dată în plus, paradigma raționalității clasice, în care regulile de inferență reprezentau nodul oricărei demonstrații științifice. Idealul clasic al Iluminismului, care învestea matematica cu demnitatea sacră a infailibilității, conferindu-i un statut normativ și didactic printre celelalte științe exacte, a fost subminat în anul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nonseparabilității, sub semnătura lui David Bohm). Aceste evenimente din istoria științei au nutrit într-un mod copios discursul epistemologic relativist al sfârșitului de secol XX. Dacă N.R. Hanson a pledat în favoarea recunoașterii imposibilității faptului brut în științele empirice 2, teoria paradigmelor propusă de Thomas Samuel Kuhn (1922-1996)3, va pune accentul pe regimul subiectiv în care funcționează toate discursurile științifice. Legitimarea paradigmelor explicative are loc în interiorul unor comunități academice care nu întrețin o relație de transparență între ele. Orice act de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sfârșitului de secol XX. Dacă N.R. Hanson a pledat în favoarea recunoașterii imposibilității faptului brut în științele empirice 2, teoria paradigmelor propusă de Thomas Samuel Kuhn (1922-1996)3, va pune accentul pe regimul subiectiv în care funcționează toate discursurile științifice. Legitimarea paradigmelor explicative are loc în interiorul unor comunități academice care nu întrețin o relație de transparență între ele. Orice act de cunoaștere, spune Kuhn, este performat în interiorul unei paradigme, de unde și caracterul său necumulativ. În același context, G. Holton 4 a propus
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
va pune accentul pe regimul subiectiv în care funcționează toate discursurile științifice. Legitimarea paradigmelor explicative are loc în interiorul unor comunități academice care nu întrețin o relație de transparență între ele. Orice act de cunoaștere, spune Kuhn, este performat în interiorul unei paradigme, de unde și caracterul său necumulativ. În același context, G. Holton 4 a propus un model dinamic al istoriei gândirii științifice, vorbind despre relația dintre un plan de contingență (în care teoriile științifice își reglează coerența internă) și ordinea tematică, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Feyerabend se ceartă mai ales cu metodologia iluministă anistorică, ce a produs o întreagă mitologie în legătură cu raționalitatea diafană a științelor. El susține că diversele mutații epistemice înregistrate în istoria modernă a științelor nu au avut criterii obiective de justificare. Adesea, paradigme științifice cu totul revoluționare s-au născut în niște împrejurări iraționale, fiind atașate unor decizii perfect arbitrare. Nu este greu de sesizat elementul comun al tuturor acestor autori, precum și înrudirea lor cu poziția hermeneuticii fenomenologice. Ambele curente de gândire „relativistă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
își propune să citească vestigiile scripturistice ale acestei epoci ca pe un imens palimpsest, saturat de corespondențe. Pentru scopul limitat al studiului de față, ceea ce ne interesează este modul în care M. Foucault vede succesiunea între cele două „episteme” (i.e. paradigme sau constelații valorice care generează, într-un mod cvasi-organic, reperele culturale ale unei societăți umane). În acest sens, Foucault pare fascinat de raportul de continuitate între lumea greco-romană și cea creștină 1. Premisa metodologică a autorului este aceea că, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
VI" Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbanktc " Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank" Tradiția se explicătc "Tradiția se explică" Starea de fapt a culturii contemporane îi obligă pe teologi la un permanent recurs la arheologie. Postmodernitatea este o paradigmă politică făcută să tolereză varietatea și amestecul. Incapabil de sinteze majore, timpul nostru distilează cocktailuri. Ceea ce contează este consumul brut, iar nu neapărat calitatea digestiei. Cei care mai revendică ortodoxia unui canon cultural, formativ pentru istoria umanității, trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
creștine. Reducția dimensiunii iconice (apofatică, deci inepuizabilă) a umanității, în care se reflectă divinul, la natura unei voințe determinate, obligă individul să acționeze după principiul economiei puterii, dozându-și energiile pentru control și manipulare. Pe de altă parte, disoluția vechii paradigme a participației conduce către o criză a medierilor, vizibilă în scolastica târzie prin apelul la teologia grației create, pe de o parte, și prin noua orientare angelologică a cosmologiei, care suferă de o certă inspirație arabă, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
autor al faimoasei butade (L’homme pense sa parole avant de penser sa pensée)2. Chiar și acești teologi, consideră Milbank, suspendă recursul la transcendență în determinarea cauzală a fenomenelor sociale 3. Sociologia secolului al XIX-lea nu iese din paradigma „teologiei seculare” nu doar fiindcă dezideratul ei principal este explicarea naturii „obiective” a religiei, ci pentru că faptele sociale sunt tratate ca „adevăruri revelate”. Aceasta infirmă suspiciunea asupra eredității exclusiv „iluministe” a proiectului sociologiei moderne. Categoria de lucru a sociologiei moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de imobilități fizice și ideologice. Prin haloul său harismatic, figura profetului polarizează diverse energii libere ale societății, luptând cu instituțiile „rutinei” și cu inerția „autorității tradiționale”. Pe lângă suita de contraexemple istorice aduse argumentației lui Weber, Milbank identifică originea protestantă a paradigmei de interpretare a religiei prin prisma creștinismului. Etapizarea ternară (stadiile magic/mistic/secular) a istoriei religiei e datorată în bună măsură lecturii sociologice a Vechiului Testament propusă de E. Troeltsch. Istoricul german simplifică evoluția credinței israeliților prin postularea unui clivaj
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Postmodernitatea vede în aceste afirmații tranșante ale teologiei un discurs între multe altele. Mai poate oare teologia să pretindă a fi „regina științelor” sub avalanșa de oferte ideologice contemporane? Cum poate ea evita riscul unui derapaj totalitar? Cum anume afectează paradigma relativismului relația dintre teologie și oricare știință socială? Care este raportul între proiectul modernității și nihilismul contemporan, din perspectiva ortodoxiei teologice? Acestea sunt întrebările cărora John Milbank încearcă să le răspundă în ultima parte a cărții, intitulată „Teologie și diferență
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]