3,306 matches
-
să lucreze cu acesta rostind cuvintele devenite celebre: "Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres!" (La umbra marilor copaci nu crește nimic.). În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu Ezra Pound și Henri Pierre Roche, care au fost nu doar prieteni, ci și confidenți, purtători de cuvânt și mai târziu biografi. De asemenea, a fost foarte apropiat cu poetul Guillaume Apollinaire și cu artiști celebri precum Fernand
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
scund, bine legat, cu o față deschisă, cu o frunte bombată, cu ochi mari albaștri, în apele cărora jucau lumini". Și mai plină de interes este relatarea modului cum îl evocă E. Lovinescu pe poetul Oltului din anii tinereții lor pariziene: "Cel mai agitat dintre noi era Goga. Ne cucerea pe toți cu veselia lui. Știa să povestească și să improvizeze, să imite ticurile unuia sau ale altuia, să descrețească frunțile celor mai morocănoși dintre noi." Portretistica lui I. Peltz culminează
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
Memorii ale lui E. Lovinescu: "Bine zidit, cu un obraz mare, totdeauna ras proaspăt, cu o privire calmă de om care a văzut multe și știe multe..."; "se îmbrăca după ultima modă londoneză, se parfuma cu cele mai scumpe produse pariziene, vorbea cu accent voit străin, își făcea corespondența pe o hârtie ultrafină..." Un elogiu îi aduce I. Peltz generosului și idealistului editor Benvenisti care a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat cu cărțile lui Lovinescu, pentru că purtau dedicații
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
ca asta, aflată la zece poște de oraș și de șosele? Că veni vorba de șosele! Poți să crapi și n-ai unde să te spovedești cinci luni din douășpe! Gîndiți-vă numa- la moartea băiatului lu- Duponchel și la mașina parizienilor ălora care s-a răsturnat anu- trecut- Brr- Mie una, mi-e milă de sărmanu- băiatu- ăsta. - Băiatu- ăsta, bodogăni bătrîna, ridicînd din umeri. I-auzi cum o spune, obraznica! - Păi da ce, nu-i, un băiat!? Și cît o
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
metafizicul ,fir de mărar și cerul albastru", cum se numea prima carte a Sandei Nițescu și între steak-ul de ton roșu sau fasolea bătută, cum sună titlul insolitului ghid al numai ceea ce autoarea considera a fi o microtipologie a cafenelelor pariziene, volum intitulat simplu Cafe publicat la ,Cartea Românească" în 2002. Tot între timp, vede lumina tiparului la Editura l'Harmattan, originalul francez al Firului de mărar... pe care Irina Mavrodin îl tălmăcise admirabil, în română și căreia îi este dedicat
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
biata legumă trebuia să le îndure până a se transforma în îndrăgita pastă pe care francezii o denumesc pretenețios ,caviar d'aubergines"... Antologică rămâne tot în prima carte a Sandei Nițescu evocarea ,mămăligii" devenită figură emblematică a bucătăriei românești. Cafenelele pariziene ale Sandei Nițescu, descrise în cea de-a doua ei carte - un bloc notes de crochiuri literare și grafice - anticipau într-o formă ceva mai ,descărnată" suculentul periplu prin restaurantele bucureștene. Ajunsă acasă, despovărată de nostalgii, înarmată cu reminiscențele ,distilate
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
și premiul ,Krúdy" (1996) precum și premiul Festivalului Internațional de la Berlin (2004). Volumele de povestiri Vînătorii de cîini din Loiang și Orchestra cea mai tristă din lume sînt traduse în germană, engleză, franceză, iar piesa Helga nebuna se joacă pe scena pariziană. După șapte culegeri de proză scurtă, publică în 1999 Legenda scamatorilor de lacrimi, roman istoric strălucitor ca imaginație și virtuozitate stilistică, înfățițînd Ungaria sub ocupație otomană în secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Traducerea în românește a unuia
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
o aventură erotică cu soția principelui Paul de Bauffremont, Marie-Valentine, contesă de Caraman-Chimay, înrudită cu mai toată înalta nobilime franceză. Contesa fuge la Bibescu, iar Bauffremont îi intentează proces de divorț. ,L'affaire Bauffremont-Bibesco" este pe larg comentată în presa pariziană din epocă, la rubrica mondenă. Ultragiat, Paul de Bauffremont publică în 1872 comentarii ofensatoare la adresa lui Bibescu. Acesta îl provoacă la duel și, fiind un bun spadasin, îl rănește. Până la urmă, în 1875, Marie-Valentine divorțează de principele francez, recăsătorindu-se cu
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
numim astfel dintre compozitori și, la el, trebuie văzut cum funcționează memoria. Cred că aici se pot face niște investigații destul de interesante, unde vedem că Enescu a fost înscris în epoca lui, dar nu la modul stilistic-muzical, sau al modelor pariziene de atunci, ci la nivelul unui fel de a gândi și de a percepe lumea. în ceea ce privește, în fine, modesta mea muzică și modestul meu mod de a gândi, cred că esențial a fost un alt moment din istoria gândirii filosofice
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
elocvente, nu mai e nevoie să cităm... Curios, în existența cotidiană, însă, contrară celei eroice, teritoriul lui Hugo Proust vede încă un avantaj al lui Baudelaire. De pildă, "vâna" pozitivă, brusc regăsită a poetului satanic descriind una din petrecerile populare pariziene ce ne amintește de tablourile maieștrilor picturii franceze din secolul al XIX lea, trebuie să citez în original: ...Ces concerts, riches de cuivre Dont les soldats parfois inondent nos jardins Et qui par ces soirs d’or ou l’on
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
generator el însuși de experiențe-limită, Vasile Kazar a cunoscut cam tot ceea ce omenește se poate imagina: copilăria lipsită de griji într-o familie înstărită, de intelectuali evrei din Maramureș, o adolescență și o tinerețe petrecute în mediile artistice românești și pariziene, o maturitate plină de capcane și o senectute încărcată de melancolii și de izbînzi spirituale. Victimă a holocaustului, a trăit direct infernul lagărelor naziste, scăpat ca prin minune - singurul, de altfel, din familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
avea succes la "dedesubturile", la colțurile întunecate ale istoriei noastre culturale. Rezultatul: Moromeții lui Marin Preda erau mai "la îndemînă" decît Dieu est né en exil, capodopera lui Vintilă Horia (chiar să nu fi auzit româniștii din străinătate de scandalul parizian din jurul acestui autor?...). Da! Au existat pe lume DOUĂ Românii! Cine a avut "ochi de văzut" le-a cunoscut, în România și în afara granițelor ei - și, bineînțeles și-a putut întregi, în ansamblu, perspectiva. Cine a vrut să se limiteze
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
plasează exact, prin atitudinea implicită și explicită față de limbajul și de forma artistică, în stricta contemporaneitate, dar și în plină melancolie fin de siècle, într-o ipostază de navetistă nostalgică și lucidă pe traseul dintre secessionul vienez și art nouveau-ul parizian. Iar toți artiștii la un loc fac din proiectul elvețiano-român nu numai un eveniment de o remarcabilă acuratețe și de o mare autenticitate, ci și un fenomen mult mai profund: o formă de confesiune colectivă și o probă se solidaritate
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
camere de luat vederi, bine ascunsă, mi se pare un miracol (ulterior i s-a adus la cunoștință “ “furtișagul”). “Incomodul Cojan, admirabilul Cojan” am intitulat documentarul difuzat pe TVR2 - (12.02.2003) după frontispiciul unui admirabil articol apărut în presa pariziană. Același titlu vi l-am sugera și pentru ceea ce urmează. L’enfant terrible d’autre fois a rămas același l’homme révolté. R.G. - Domnule Cojan, sunteți artist până-n măduva oaselor, cum se zice. A.C. - După mine artistul nu are voie
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
gros, gigantic al Turnului Montparnase, americanizat, după unii o pacoste, dar care mie îmi place... Cartea lui Hemingway Parisul este o sărbătoare, în toamna mea luminată a lui 2003, eu o citeam și o reciteam încet, ca pe un ghid parizian 1923, cu obstinația, cu îndărătnicia unui analfabet sârguincios. În noaptea ce urmase marșului meu lung pe Vaugirard aveam să visez, avea să mă tortureze, de fapt, o propoziție a marelui american, un tinerel pe atunci de 23 de ani, când
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
a avut loc, la Bibliotecă "G. Baritiu" din Brașov, vernisajul expoziției Brassaï, ce reunește mărturii legate de copilăria brașoveana a artistului, de activitatea familiei pe tărîm cultural, de anii de școală (fotografii, acte de stare civilă, publicații periodice, cărți). Creația pariziana este bogat ilustrata cu reproduceri după clișeele sale din albume apărute în întreaga lume. Lor le putem adăuga scrierile, în primul rînd Convorbiri cu Picasso, în patru limbi, volumul de scrisori către părinți, dedicații originale. Nu lipsesc bogate referințe în
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]
-
cum o voi spune la Neptun, în iunie 1995, la primul colocviu al scriitorilor români din toată lumea...). Gândul că pierdusem un loc printre confrații mei în spațiul literar românesc m-a ajutat să trăiesc ca paznic într-un parking subteran parizian, aproape un deceniu. Cu vorbele Eccleziastului (dar fără a urca la sensul lor soteriologic!: aCine câtă să-și scape viața o va pierde, și cine o va pierde o va câstigaă, eu căutasem să mă salvez de presiunile Securității, și
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
ce mari valori...a Atunci, n-oi fi făcut nimic, în becisnicia mea? Ba da, câte o conferință și conversații private cu intelectuali de pe-aici. Prin 1993, am propus chiar antologia mea Poeți români/ Poètes roumains (1951-1973) unor editori parizieni, care m-au privit în mare nedumerire. Iată de ce lucrarea a apărut la editură Fundației Culturale (tom I, în 1995; tom ÎI, în 1996 a în totul, peste 700 de pagini și mai bine de 60 de autori aleși și
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
în deportări, le-au scris pentru a fi cunoscute urbi et orbi. Istoria orală "nu are valoare" - ni se poate replică - fiind supusă subiectivității memoriei... Dar însemnările zilnice ale regelui Carol ÎI, ale lui Argetoianu, Sănătescu, Gafencu, D.G. Danielopolu (Jurnal parizian, Ed. Institutul European, Iași, 1995), ale rabinului Alexandru Safran sau convorbirile cu Emil Ghilezan (Ed. All, 1998)? Am putea menționa aici - de ce nu - și "mărturisirile" lui Belu Zilber sau chiar memoriile lui Silviu Brucan, Niculescu-Mizil, Alexandru Bîrlădeanu sau I. Gh.
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
Dan Croitoru Deși ne-am fi așteptat, poate, ca tăcerea exilului parizian al Ioanei Crăciunescu să fie, după opt ani de zile, în sfârșit spartă, ei bine acest lucru nu s-a întâmplat decât pe jumătate. Astfel, volumul Creștet și gheare / Du front et du griffes apărut la Editură Cartea Românească (în
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
linia de tramvaiu și în dreptul kilometrului 2. Tatăl tău a și primit invitația de a lua locul în primire și nu de mult s-a dus de a bătut țărușii (p. 25)... Dacă greul corespondentei este asumat de Vasile Băncilă, parizianul prin adopțiune e și el necontenit prezent, în pofida mesajelor mai rare și mai concentrate. În octombrie 1924, Basil se "răscumpără" cu o epistola de patru pagini de căte 50 de rânduri strânse. Mai bine de jumătate din ea e consacrată
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
legătura continuă printr-o corespondență din care nu s-au păstrat decît cele 12 scrisori ale poetului și cîteva poeme în manuscris dăruite aceleia de care el s-a simțit apropiat în acea perioadă dificilă, de început, a exilului său parizian.Scrisorile de răspuns expediate de Diet lui Paul, 15 la număr, trec drept pierdute, avînd aceeași soartă ca aproape toată corespondența primită de poet în primii ani ai noii sale existențe pariziene. Legătura epistolară dintre Diet și Paul a durat
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
acea perioadă dificilă, de început, a exilului său parizian.Scrisorile de răspuns expediate de Diet lui Paul, 15 la număr, trec drept pierdute, avînd aceeași soartă ca aproape toată corespondența primită de poet în primii ani ai noii sale existențe pariziene. Legătura epistolară dintre Diet și Paul a durat doar un an. Ea rămîne însă importantă prin mărturiile frămîntărilor literare și personale pe care Celan le-a avut într-un interval mai puțin cunoscut al biografiei sale. De Diet Kloos Barendregt
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
ales franceză, mai ales Barthes și Genette) încă din anii '70. Este un exeget de mare încredere al acestui tip de scriere extrem de capricios, de dificil. Criticul a scris și a publicat jurnale: amintim Timpul trăirii. Timpul mărturisirii și Jurnal parizian. Analizelor sale nu i-a scăpat nici o capodoperă diaristică. Jurnalul a reprezentat pentru Eugen Simion o apropiere extrem de fertilă de teoria literară, de problematica instanțelor narative etc. Teoria este miza veche și nouă a criticului Eugen Simion. Ultimele volume de
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
elementele identitare, față de memoria unui trecut legat de tinerețea părinților sau a bunicilor. În ceea ce privește România, au apărut și aici cîteva romane, cîteva cărți dominate de această tematică. Chiar două din cărțile dumneavoastră - Tinerețe la Berlin și Pariser Lehrjahre (Anii uceniciei pariziene) se înscriu, parțial desigur, în fluxul reconstituirii trecutului, grație memoriei. În cele două cărți amintite, se disting și scurtcircuitările lumii occidentale cu acea Românie de altă dată... Cum vedeți dumneavoastră azi România? Aveți neîndoielnic mai multe imagini despre țara mamei
Nicolaus Sombart ,,Mitul unei miraculoase Românii m-a însoțit de-a lungul tinereții" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15578_a_16903]