3,343 matches
-
de pelerinaj. Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importanțele locuri de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28 noiembrie fiind de 30 000 - 40 000 de oameni. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, părintele Constantin Stoica, a anunțat că a început procesul de canonizare al părintelui Arsenie Boca, prin Episcopia Devei și Hunedoarei, care adună dovezi și mărturii privitoare la viață părintelui Arsenie Boca. Purtătorul de cuvânt a subliniat faptul
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul "Magna cum laude" pentru lucrarea susținută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu. În acest timp a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei București și diacon la Patriarhia Română. La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la centrul eparhial Iași. Este hirotonit ieromonah la 25 martie 1945 de către PS Valeriu Moglan Botoșăneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei. Este hirotesit arhimandrit în anul 1946. Între anii a
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, prin atacuri în presa cotidiană
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de peste hotare: Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biscrica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh, a condus delegații sinodale române care au vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Bulgară, Austria, Suedia (toate în 1987), Patriarhia Rusă (1988) etc. A participat la Conferința mondială a Comisiei "Credință și Constituție" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la Montreal (1963), vizitând atunci o serie de parohii românesti din Canada, la
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biscrica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh, a condus delegații sinodale române care au vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Bulgară, Austria, Suedia (toate în 1987), Patriarhia Rusă (1988) etc. A participat la Conferința mondială a Comisiei "Credință și Constituție" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la Montreal (1963), vizitând atunci o serie de parohii românesti din Canada, la întâlnirea ecumenică
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh, a condus delegații sinodale române care au vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Bulgară, Austria, Suedia (toate în 1987), Patriarhia Rusă (1988) etc. A participat la Conferința mondială a Comisiei "Credință și Constituție" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la Montreal (1963), vizitând atunci o serie de parohii românesti din Canada, la întâlnirea ecumenică de la Chantilly-Franța (1978), a opta Adunare Generală
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
din 1988 a "Bibliei de la București" (1688), și s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată și adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania. A scris prefața multor cărți și monografii ale unor mănăstiri și biserici din cadrul Patriarhiei Române. Între anii a publicat peste 17 de volume de predici, cuvântări și meditații, cu titlul general " Pe treptele slujirii creștine" și un volum cu titlul "Slujind Altarul străbun", care cuprind peste 7000 de pagini, cu aproximativ 1500 titluri. A
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
al Universității Catolice din Lublin-Polonia (2000), al Universității din Petroșani (2001), al Universității creștine "Dimitrie Cantemir" din București (2003), al Universității "Ovidius" din Constanța (2004), al Universității "Al.I.Cuza" din Iași (2005). A primit diferite distincții bisericești acordate de Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului și Moscovei și de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Cehiei și Slovaciei și Finlandei. La 21 mai 1999 i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul "Steaua României" în grad de Mare Cruce. PF Teoctist este Cetățean de Onoare
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Mardichian, primind la botez numele de Dikran. Părinții săi au avut trei băieți, Dikran fiind cel mai mic. A studiat la școlile Sahaghian și Apcarian din Beirut, apoi a devenit student la Seminarul Teologic "Sf. Agop" (Sărpoț Hakobianț Jarangavoraț) al Patriarhiei Armene din Ierusalim în perioada 1944-1947. În anul 1947 a imigrat în Armenia, împreună cu părinții săi, și s-a stabilit la Erevan, capitala RSS Armene. În același an, s-a înscris la cursurile Institutului de Limbi Străine din Erevan, secția
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Mihail și Gavriil" din București. Slujba de înmormântare a sa a fost oficiată la 16 mai 2010, în Catedrala Armenească “Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (Vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (Vicar Eparhial al Episcopiei Armene din România), însoțiți de preoți din ambele eparhii. La această ceremonie funerară au participat reprezentanți diplomatici ai Republicii
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Mică, trecînd prin crimeea și Galiția. Inițial, din punct de vedere religios, ei erau subordonați Lvovului, în 1401 au trecut la episcopia Sucevei, iar apoi au fost supuși Eparhiei Iașului. Armenii din Bucovina erau subordonați Catolicosului din Ecimiațin (Armenia) și Patriarhiei Armene din Constantinopol. Centrele principale locuite de armeni în această regiune erau Cernăuți, Suceava și Siret. În aceste localități, ca și în alte orașe populate de ei, armenii aveau consilii de primărie alcătuite din 6-12 membri jurați aleși de comunitate
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
epitropia alcătuită din 7 membri. Adunarea era convocată o dată pe an, cînd asculta darea de seamă a epitropiei și aproba bugetul. Președintele epitropiei era și președintele Adunării. Neavînd un eparh propriu, comunitatea era condusă din punct de vedere spiritual de Patriarhia armeană din Constantinopol. În Cernăuți, funcționa o filială a Uniunii Generale Armene de Binefacere, iar unele focare de cultură porneau din inițiative particulare: așa erau colecția de arheologie a familiei baronului Capri din Iacobești și bogata bibliotecă a familiei Popovici
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
mijloacele comunității, iar la 19 iunie 1993 i s-a făcut noua tîrnosire de către Șeful Eparhiei Moscovite și Nakhicevanului, în prezența înaltelor oficialități moldovene și a altor invitați, urmînd să fie slujită de un preot repartizat în acest scop de la Patriarhia Armeană din Ecimiațin. În această biserică este înmormîntat, adus cu mare pompă de la moșia sa din Hîncești, unde murise în 1817, Manuc Bei Mîrzaian (Emanuel Mîrzaian), figura cea mai remarcabilă a comunității armene din Basarabia. Familii importante înrudite cu cea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în prezența reprezentanților altor culte religioase, precum și a mii de credincioși. Între ierarhii consacratori s-au numărat și episcopul Nathaniel Popp de Detroit, arhiepiscopul emerit Adrian Hrițcu al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală, episcopul Gurie de Korsuna, episcop-vicar al Patriarhiei Moscovei; episcopii Pavel de Tracia și Mihail de Claudiopolis, episcopi vicari ai arhiepiscopului Serghie; episcopul Luca, al sârbilor din Franța; Andrei Andreicuț, pe atunci episcop de Alba Iulia; Iustinian Chira, episcop de Maramureș; Teodosie Petrescu și Teofan Savu, pe atunci
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
fie preluate de episcopul vicar Paisie Lugojanul. Această decizie nu a fost discutată în prealabil de comisia juridică a sinodului, ceea ce ar fi fost necesar în conformitate cu statutul BOR, și nici nu a fost cerută luarea de poziție a mitropolitului. Justificarea Patriarhiei a fost exprimată astfel: „Din respect pentru persoana venerabilă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului în vârstă de 88 de ani - care, din motive de sănătate, nu a mai participat la ultimele șapte ședințe de lucru ale Sfântului Sinod
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
episcopul vicar îl demisese pe parohul Mircea Cricovean, decizie anulată de mitropolitul Corneanu, care l-a repus în funcție pe preotul paroh. Enoriașii Parohiei Sf. Ilie sunt de partea mitropolitului și îl susțin prin mitinguri și scrisori adresate Patriarhului Daniel. Patriarhia însă îi îndeamnă la „calm și rugăciune”. La 19 iunie 2011, aproximativ două sute de enoriași au protestat din nou față de decizia privind revocarea dreptului său de semnătură. Mitropolitul Corneanu a acordat un scurt interviu TVR, exprimându-și speranța că va
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
care ocazie s-a menționat că înainte de 4 martie 1962 Timișoara avea doar 5 lăcașuri de cult ortodoxe, în timp ce în 2012 are 28, toate cele apărute în această perioadă fiind ctitorii ale sale. La 11 iulie 2012, Corneanu a anunțat Patriarhia printr-o scrisoare că se retrage din funcție, motivele invocate fiind cele de sănătate, însă imediat s-a afirmat că s-ar fi răzgândit. A murit la 28 septembrie 2014, în jurul orei 23. Traduceri: a fost printre primii ierarhi ortodocși
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
este un fapt obișnuit, întrucât nu se face verificarea religiei. Însă BOR și-a arătat rezervele față de acest gest, considerînd că, deși ortodocșii și catolicii își recunosc reciproc unele taine, „comuniunea potirului” nu este acceptabilă. Această împărtășire a determinat protestul Patriarhiei Ruse prin vocea mitropolitului Kirill, cerând Bisericii Ortodoxe Române „să exprime un punct de vedere în legătură cu acest eveniment”. Au protestat de asemeni mari duhovnici, precum și călugării de la Muntele Athos, care au solicitat caterisirea ÎPS Nicolae. În protestul lor, aceștia l-
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
(în , în trad. "Strâmtoarea") este o mănăstire de pe Muntele Athos. este situată în nord-vestul peninsulei Athos și este subordonată canonic Patriarhiei de Constantinopol. Hramul mănăstirii este "Înălțarea Domnului". Obștea călugărilor de la Esfigmenu a refuzat actualizarea calendarului și se ghidează de aceea în continuare după calendarul iulian. În anul 1972 călugării de la Esfigmenou au arborat drapele negre în semn de protest față de
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
Biserica Catolică i-a determinat pe călugării de la Esfigmenu să nu-l mai pomenească pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să nu-i mai recunoască autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea călugărilor excomunicați este în curs.
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea călugărilor excomunicați este în curs.
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
din București, unde slujește și astăzi. Din anul 2000 ocupă funcția de Prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, precum și pe cea de profesor universitar la Catedra de Teologie Morală din cadrul aceleiași Facultăți. Este președintele Comisiei de Bioetică din cadrul Patriarhiei Române. Este căsătorit și tată a doi copii. Prof. Răducă a tradus mai multe lucrări teologice din limbile franceză, germană, latină și greacă, dintre care menționăm următoarele: De asemenea, el a publicat o mulțime de articole de bioetică (în care
Vasile Răducă () [Corola-website/Science/303625_a_304954]
-
de Biserica Ortodoxă Română, apărând cu binecuvântarea Patriarhului României. Ar fi acceptat oare Patriarhul României să binecuvânteze o Biblie neoprotestantă?! Biserica Ortodoxă Română nu și-ar fi putut însuși, în niciun caz, o versiune neoprotestantă așa cum se apreciază în comunicatul Patriarhiei. Faptul că, ulterior, Biserica nu a mai agreat traducerea preotului Cornilescu nu a fost generat de vreun viciu al traducerii, ci de neînțelegerile dintre Patriarhia Română și persoana traducătorului. O versiune ortodoxă nu putea deveni brusc o versiune neoprotestantă.” Afirmația
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
ar fi putut însuși, în niciun caz, o versiune neoprotestantă așa cum se apreciază în comunicatul Patriarhiei. Faptul că, ulterior, Biserica nu a mai agreat traducerea preotului Cornilescu nu a fost generat de vreun viciu al traducerii, ci de neînțelegerile dintre Patriarhia Română și persoana traducătorului. O versiune ortodoxă nu putea deveni brusc o versiune neoprotestantă.” Afirmația este eronată, după cum indică pagina de titlu a acestei versiuni. Contrar celor afirmate de Ioan Enescu, ea nu s-a bucurat niciodată de aprobarea oficială
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
anul 1827, este menționat pentru prima dată numele lui pe o carte, care-l recomanda ca librar în București. Cartea se intitula " Începutul obiceiului de a se întrebuința în zilele Sfintelor Paști ouă roșii" și fusese scrisă de Constantin, preotul Patriarhiei Țarigradului. Tradusă din limba greacă în românește de Alexandru Geanoglu Lesviodax, ea văzuse lumina tiparului în tipografia Mitropoliei. Din tradiția păstrată în familie, el s-ar fi născut la 17 iulie 1803, în Transilvania, la Bendorf, scaunul Nocrich, lângă Sibiu
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]