3,131 matches
-
mult să-l asculte, fumând și uitându-se pe fereastra compartimentului. Lasă, mă, nu te mai gândi atâta, că la-ntoarcere o să fii ginerică! îl asigură, bătându-l pe spate complice, Paulică, pe când soseau în Videle. Sărind din mers pe peron, el se grăbi să adauge: Și dacă nu te descurci, dă-mi, mă, o telegramă, că vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
data aceasta nu-și va mai ascunde lacrimile, va plânge mult fără să-i pese că o vede lumea. Câțiva navetiști au coborât grăbiți, împovărați de cine știe ce gânduri. Se îndreptau cu pași repezi spre casele lor, spre cei dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să tresară. Era ea. Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de stele căzute în nopțile de vară. Văd vara cum îmi atinge umărul și o aud cum îmi șoptește: visează! Zâmbesc, închid ochii și visez vise aburite în clepsidra timpului. E seară. O seară de duminică. O gară. Și multe peroane unde visele aleargă printre oameni. Privesc oamenii, încercând să le ghicesc poveștile, trecutul, prezentul și viitorul. Privesc cu drag chipuri îmbrăcate în trecut, cu greutăți purtate în suflete de-a lungul timpului. Sunt oameni care au în ochi ani, viață
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aleg să îmi cumpăr bilet și să călătoresc mai mult, și mai mult, și mai mult. De cele mai multe ori mă urc singură în trenuri, tot singură aleg să cobor și să îl iau pe următorul. Timpul nu așteaptă pe nimeni. Peroanele rămân, trenurile pleacă și... Acum nu mai sunt copila care s-a urcat în primul tren. În timpul călătoriei am crescut, și am cunoscut alți călători, pe care am învățat să îi iubesc. În timpul călătoriei am învățat că zilele sunt așteptări
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai sunt copila care s-a urcat în primul tren. În timpul călătoriei am crescut, și am cunoscut alți călători, pe care am învățat să îi iubesc. În timpul călătoriei am învățat că zilele sunt așteptări, întâlniri, amintiri și despărțiri pe aceleași peroane. Am privit cum se naște o zi, cum moare un apus, cum cântă o noapte și tace o dimineață . Mă întreb când s-au scurs zilele, când am ajuns la destinația propusă și oare în ce tren trebuie să mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi un întreg de fericire, tristețe, zâmbete, lacrimi, lupte, eșecuri, victorii. Vom fi ceea ce gândim, ceea ce alegem să auzim, ceea ce simțim, ceea ce vorbim. Vom fi ceea ce acceptăm de la viață. Soare sau furtuni, alb sau negru, dulce sau amar. Dar... Dincolo de peroane se deschid visele... Trebuie să le privim, să le acceptăm, indiferent cine suntem! Dumitrescu Alina-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Jocul copilului, fără copil O lume moartă, încremenită în tăcere, înveninată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a românului, era diminuat. Prin urmare, continui să fac același gest mecanic, iar gările și lumea îmi par aproape neschimbate, mai cu seamă gările mici, cu miros de gudron, pline de navetiști, fumători și multe, multe bezele. Și, de fapt, peronul e plin cu oameni care nu călătoresc, stau și-și așteaptă rudele sau le petrec la gară în același alai zgomotos. Șansa de-a fi petrecut într-o gară mică este mai mare. N-aș putea spune de ce. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o gară mică este mai mare. N-aș putea spune de ce. Dar asta e realitatea sau, cel puțin, așa a fost. Mă gândesc că în provincie lumea e mai sentimentală sau, astăzi, doar mai convențională. Marny Mi-a zâmbit de pe peron și mi-a făcut un semn discret cu mâna, iar eu i-am răspuns mai mult dintr-un act reflex, fără să înțeleg de ce figura ei atât de familiară și apropiată îmi era în fapt total străină. Nu știu cine e sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-n hangița-aduce must Mă îmbăt, sînt treaz, te gust Cît în brațe te-oi mai ține Berze-n sud își poartă gușa Ploi cu frunzele valsează Cât pe câți îi enervează Că e vremea să-nchid ușa... Șuier Pe-un peron, în lung de gară Unde timp nu mai există După dragostea de-aseară Ochii tăi nu cer, insistă Să nu plec, să nu-mi las greul Să se prindă el cu tine C-atunci Domnul e ateul Cît iubești și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta În pijama și cu papuci de casă. Au râs cu toții și s-au Îmbrățișat pe rând. Pe peron, mai Întâi, apoi În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și albe de rumeguș. 13. Moartea le era tot atât de străină și Îndepărtată ca Australia sau zâmbetul lui Flavius-Tiberius În fața artezienei din Piața Carolina. Peștele din mijlocul bazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va Înțelege ce vrea să zică acest „noi”. 17. Chipul lui zâmbea amar În oglinda vitrinei cu băuturi. I se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i rămână vreun vagon pe loc cum s-a Întâmplat odată. E drept că atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o mână de ajutor șefului de gară care se străduia să repună În oarecare ordine lucrurile din valiza zburătoare. Avea de gând să o Înmâneze personal doamnei de la clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce se asigură că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur un miros necunoscut dar foarte plăcut, se Îndreptă hotărât spre compartimentul În cauză, urmat la doi pași de un controlor. Mărunțel și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă cu treizeci de ani, la ora plecării acestui tren, mă aflam tot la geam, ca acum. Îmi salutam ca și acum rudele. Trăiam acele momente dinaintea călătoriei când nu mai auzi ce ți se spune. Privirea Îmbrățișează grăbită forfota peronului și te pregătești să-ți fluturi batista Înainte de a-ți ocupa locul de lângă geam cumpărat din timp de la Agenție. Pentru că nu-ți place să riști lăsând totul pe ultima zi, sau, aș putea zice eu acum, pentru că era absolut necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o batistă Înflorată. Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin să fie tras la peron. Altfel te muți când totul e pregătit. Nevastă-sa scutura energic o pătură la geamul dormitorului. Îi trimise bezele și Își continuă marșul triumfal spre ușa pe care scria „Șeful stației”. Pe masă Îl aștepta un plic. Îl deschise fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar mai mult. Bazele noului anotimp erau prin urmare puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un cartier bun ar putea chema un taxi. Aici nu poți chema decât Salvarea. La vârsta ei, Alida Übelhart avea șofer la scară, casă cu etaj si bonă la copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele meu, Andrei Morar, merceolog. După studii doar, completa el zâmbind, pentru că, după ocupație, sunt un mic angrosist și un mare comis-voiajor. Coriolan avea să audă aceste cuvinte chiar și pe peronul gării Înțesată de civili și de militari, Înainte ca domnul Andrei, În uniformă, să plece pe front, convins că Între două lupte va putea să-și plaseze la prețuri avantajoase ultimul model de prezervative cu care Își căptușise pereții dubli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească și grea drept bagaj, și un copil de trei ani, iar În poșetă pașaportul de plecare definitivă În Germania. Pe peron, Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă lași tocmai acum când am intrat În Antologia celor mai bune lozinci! Copilul meu nu va scanda niciodată: Stima noastră și Mândria Ceaușescu-România! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat și trenul i-a smuls o parte din brațul drept. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
număr impresionant de genți, cutii și valize, de al căror transport de la hotel la trăsură și apoi la tren se ocupă personal. După ce le văzu depozitate În siguranță În vagonul de bagaje, reveni la Fenimore, care aștepta În picioare pe peron, lângă ușa deschisă a unui wagon lit. — Stai liniștită, bagajele tale sunt pe mâini bune, Îi spuse. I-am dat Însoțitorului un bacșiș și l-am rugat să se ocupe În mod special de ele. — Îți mulțumesc, Henry, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore dragă. — Detest despărțirile, zise ea. Gara era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de zgomote - fâsâitul aburului, clopote, fluiere, strigăte, blesteme și chiar, la distanță, o orchestră - și Fenimore nu păru să Îl audă. Nu avea cornetul acustic la Îndemână. Când ne mai vedem? Îl Întrebă. Nu știu... poate la toamnă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Paris Într-o vizită prelungită la Începutul lui mai și el se simți obligat să se pună la dispoziția venerabilului cher collègue. Îl escortă până la Dorking, pentru o Întâlnire cu George Meredith, și cei doi bătrâni se Îmbrățișară impresionant pe peronul gării, deși erau amândoi atât de slăbiți, Încât se temu să nu se prăbușească, strângându-se În brațe, și să se rostogolească sub roțile trenului. Mai târziu, oferi un dineu În onoarea lui Daudet la clubul Reform, la care luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
absentă. Conținut perceptual cenușiu. Hipersalivație. Tulburări ale aparatului fonator. Fading mental. Crize de plâns. Tulburări de evocare a schemei corporale. Pierderi de urină." 278 DANIEL BĂNULESCU semănau cu niște sunete de motoretă. I-au trântit pe pietricelele hexagonale ale străvechiului peron, bot în bot cu teribila apariție de căsoi. Conac pe jumătate bântuit de stafii, pe jumătate ruină. Regele a dat să pescuiască, de prin mucurile buzunarelor, o cheie. Dar s-a oprit. I s-a părut mai elegant să dărâme
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l plesnim cu palma în creștet... Ori să-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe Raicopol, la nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii 1. O bătrânică pretindea că totuși Anghel Raicopol conducea foarte bine. Mirela a șoptit că Raicopol vădise mult caracter. Deși tot noi îl surmenasem, cu sălbăticie, săptămânile trecute. O împrejurare misterioasă a înlesnit ca individul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreuneia dintre stațiile de metrou, cărora ajunsese să le recunoască, după figură, până și șobolanii, să nu-i avertizeze încîntat pe noii săi prieteni, de acolo, de pe cauciucul lipicios al podelei. - Atențiune! Se închid ușile!... Urmează stația Constantin Brâncoveanu, cu peronul pe partea stîngă! Pe partea stângă pica. 309 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Tu ai fost colonel. Eu sânt liniștit. Zodia mea era de mult înscrisă în stelele de pe epoleții tăi. În nopțile de vară, când cerul e senin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]