155,605 matches
-
Este absolvent al Intitutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu" din București, clasa prof. Traian Brădean. Din 1982 se stabilește, ca refugiat politic, la Geneva, Elveția fiind, de altfel, chiar țara de origine a bunicii sale paterne. Organizează mai multe expoziții personale în țară, în Elveția și în Germania și participă la numeroase expoziții de grup. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1974, și al mai multor asociații ale artiștilor din Geneva (SMA, SSBA, SPSAS). în anul 1995
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
anecdoticului. II. Alexandru Trifu Fiul unui profesor de pedagogie și de estetică, se naște la București, în anul 1942. După absolvirea, în 1966, a Institutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu", clasa prof. Petre Dumitrescu, este prezent în țară cu expoziții personale și de grup, apoi se stabilește în Elveția, la Geneva. Aici desfășoară o bogată activitate artistică, organizează numeroase expoziții personale și participă la importante manifestări colective. Expune, de asemenea, în Franța, în Canada, în Germania etc. Se implică efectiv în
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
absolvirea, în 1966, a Institutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu", clasa prof. Petre Dumitrescu, este prezent în țară cu expoziții personale și de grup, apoi se stabilește în Elveția, la Geneva. Aici desfășoară o bogată activitate artistică, organizează numeroase expoziții personale și participă la importante manifestări colective. Expune, de asemenea, în Franța, în Canada, în Germania etc. Se implică efectiv în viața artistică elvețiană, în intervalul 1988-1999 fiind ales președinte al Societății pictorilor, sculptorilor și arhitecților elvețieni din cantonul Geneva. Cu
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
Stalin personal, ancheta a fost reluată și mai dur, sub îndrumarea consilierului sovietic de pe lîngă Ministerul de Interne și a sălbaticului anchetator Soltuțiu care bătea pînă la desfigurare pe anchetați. Curios că acest Soltuțiu, în 1968, cînd Ceaușescu, din interese personale, l-a reabilitat pe Pătrășcanu, teribilul anchetator de altădată era, acum, funcționar la Universitatea din Cluj și n-a pățit nimic de pe urma făptuirilor sale.) În această a doua fază a anchetei a fost implicat bietul Golopenția. El, repet, a fost
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
Să fi putut arde acele cîteva foi zeci de zile și să n-o fi făcut, pentru că sunt distrat și impardonabil pierdut în preocupările mele cărturărești. Consecința: suferința soției, copiii, debili, primejduiți prin lipsa aportului meu la bugetul casei, lucrările personale care mergeau bine, părăsite". De la această mărturisire, anchetatorii au început să-l întrebe despre activitatea sa dușmănoasă împotriva RPR. Și, de fapt, cele cîteva pagini redactate și descoperite, după mărturisirea inculpatului, la o percheziție, sunt un document revelator despre perspectivele
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a unui film sau a unei cărți (eventual cu subiect fantastic). într-un articol pe această temă ("Dream-reporting discourse", în Text, nr. 4, 1984), Benny Shanon și Rivka Eiferman analizau, pe baza unui corpus oral, situația discursivă particulară a povestirii
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
cîteva scrieri literare românești - epice, lirice, exegetice - satisfac definiția noțiunii de hipertext, așa cum este ea utilizată în limbajul calculatoarelor" și permit astfel atît o lectură în succesiune - orizontală, o lectură în ierarhie - verticală, și o lectură "în rețele de interpretare personală" - asociativă. "Avantajul lor este de a oferi pretexte pentru constituirea unor rețele posibile, în care fiecare element al texturii, al pînzei țesută din fire interlockate, să devină nod real al unei alte rețele, care nu le neagă și nu le
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
al unei alte rețele, care nu le neagă și nu le anulează pe celelalte, la fel de posibile". Cum poate fi aplicat un asemenea program al lecturii din punctul de vedere al hipertextului? E ceea ce se cunoaște deja ca lectură alternativă: interpretarea personală, punctul de vedere insolit asupra unui text. Dar și privire atentă asupra structurilor semnificante ale textului, asupra rețelelor de sens pe care el le dezvoltă. Așa este, de exemplu, lectura Soacrei cu trei nurori a lui Creangă prin grila teoriilor
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
cu false identități, Capra cu trei iezi, un basm anti-mioritic în același fel ca Baltagul, iar în Miorița însăși mama ciobanului este, din aceeași familie cu Vitoria Lipan, adeptă a pedepsirii vinovaților. Eminescu apare, din punctul de vedere al miturilor personale, o "natură funciar schizoidă", identificîndu-se cu Narcis (personalitatea scindată, dublul, de obicei feminin, fiind thanatic) sau cu Orfeu (încercarea de a reintegra, de a topi schisma interioară). Lumea văzută de Eminescu apare ca o succesiune de sfere concentrice în care
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
și a asimila un astfel de mesaj. Povestea care dă titlul volumului e un fel de rescriere în cheie autobiografică a basmului Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Nu întîmplător povestea începe cu un fel de scară a raportării personale la obiectul artistic: la început basmul a fost văzut ca o capodoperă, apoi ca un fel de variantă a vieții lui Budhha, iar la sfîrșit autorul a intrat cu totul în basm, confundîndu-se cu personajul. De la trăire estetică, trecînd prin
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
despre Dumnezeu ca despre un alt personaj, căsătoria este, în general, o greșeală de tinerețe, iar consecințele conștientizării acestui fapt, dramatice. Clișeul ține de o lume conștientă de propria criză, în care constrîngerile sociale încă mai sufocă impulsul către împlinirea personală. Iubirea este numai o etapă, doar un cadru, e drept: reușit, dar de pe care camera, mișcată de motorul social, trebuie să se mute... Ingmar Bergman - Convorbiri particulare. Traducere din limba suedeză de Elena-Maria Morogan. Editura Univers, București, 2000 Mariaj și
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
faut; adică detașat, cu o exactă intuiție a contextului, puțin oportunist și chiar nițel schizoid. Dublul său debut este, cu alte cuvinte, un debut duplicitar. Fiecăreia dintre cele două categorii de privitori el îi oferă nu atît consecința unor meditații personale sau a unui travaliu de atelier care să-l reprezinte ca stadiu profesional și ca aspirație artistică, ci exact ceea ce tînărul pictor crede că în cele două locuri se așteaptă de la el. La Paris expune lucrarea Supa populară (La Soupe
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
Blaga, Ion Barbu. Care să fie explicația fenomenului? Credem, spre deosebire de G. Călinescu, care punea accentul pe poza poetului, că e vorba tocmai de depășirea unor atitudini mecanice, ale unor stereotipii proprii simbolismului, de o evoluție în direcția unei mari autenticități personale. O autenticitate tragică, a cărei înțelegere a tranzitat, după cum sesizează Daniel Dimitriu, de la un pol al receptării mai mult sau mai puțin convenționale la altul, opus. De altminteri, interpretările cele mai avizate ale lirismului bacovian n-au făcut caz niciodată
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
totodată identificările demagogice sau facile. Tînărul Kazin, care protesta împotriva antisemitismului din Europa, va fi înțeles că identificarea cu victimele lagărelor de exterminare, în numele unei religii, poate deveni prea repede absoluție facilă. Pentru el, identitatea înseamnă căutare, efort de regăsire personală în spațiul alterității, dar și de descoperire și asumare a unor idiosincrasii ireductibile. Pentru intelectualul și bărbatul Kazin, inteligența e un veritabil afrodisiac - cum o spune la un moment dat. E aproape îndrăgostit de Hannah Arendt, de gîndirea ei "teutonică
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
oferit o funcție de consolare lui Priboi, după eșecul scandalos din Parlament. Cu alte cuvinte, dl Năstase l-a luat pe Priboi pe garanția sa, încă o dată, deși ar fi trebuit să-și dea seama că una e relația de amiciție personală și cu totul altceva e să folosești statul sau AGVPS-ul drept poligon de tragere pentru asemenea amiciții. Într-un editorial din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu i-a reproșat tăios premierului că pune mai presus relațiile personale decît interesele țării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
relația de amiciție personală și cu totul altceva e să folosești statul sau AGVPS-ul drept poligon de tragere pentru asemenea amiciții. Într-un editorial din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu i-a reproșat tăios premierului că pune mai presus relațiile personale decît interesele țării. Întrebarea Cronicarului e alta, îl are Priboi cu ceva la mînă pe premierul Năstase?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
această lume mare, care este independentă de noi oamenii și stă în fața noastră ca o mare și veșnică enigmă, măcar în parte, accesibilă vederii și gândirii noastre". Din această idee s-au dezvoltat, solidar, teoria relativității și religiozitatea cosmică, concepție personală asupra relației dintre știință și religie: "Cunoașterea existenței a ceva de nepătruns pentru noi, a manifestărilor celei mai adânci rațiuni și a celei mai luminoase frumuseți, ce sunt accesibile rațiunii noastre numai în formele cele mai primitive, această cunoaștere și
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
Și aș face-o cu destulă motivație. Da, dar dacă iau așa evoluția ta biografică, constat că ai debutat, ca prozator, în 1960, în "Iașul literar", și că ai publicat volumul Arlechin în iarbă, în 1972. Pe cînd prima expoziție personală ai avut-o în 1976. O mărturisire: sînt absolvent al unei facultăți de litere, pe care însă am trădat-o chiar în vremea ei, pictînd mult atunci (scumpii mei colegi nedîndu-și seama că printre ei se află un exemplar atît
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
că scenelor cotidiene, uneori de boemă artistică sau provincială li se adaugă elemente de fantastic; goticul, teatralul, picturalul, extravagantul, ironia, prețiozitatea crepusculară conotată matein, dau nota distinctivă a acestor proze. Tot în aceeași perioadă, în 1976, ai deschis prima expoziție personală și nu la Iași, ci la București. Asta însemnînd că aveai deja o oarecare cotă. Aveam participări la Bienalele de la Dalles, cele care îmi și hotărîseră intrarea în Uniunea Artiștilor Plastici. Eram convins că Iașii sînt un oraș hărăzit picturii
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
o vinzi la București. Mi-am făcut aproape o regulă din a deschide expoziție la București, apoi, aceeași expoziție și la Iași. Evident, fără țîfna parvenitului provincial, în care un oraș ca Iașii să suporte comparații minimalizatoare. Între multele expoziții personale de pînă acum predomină cele oarecum tematice: "Strigătul", "Copacul", "Uși celebre, uși umile". E nevoie de această centrare tematică? Depinde de strategia fiecăruia. Simți și nevoia să te aduni într-un nucleu, pe care să-l și numești. În ce
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
muzicală? Poate. Ești un pictor cu o cotă bună în țară. De altfel, primul tău album monografic apărea, la Meridiane, încă în 1985. Dar aceeași cotă și în străinătate. Ai participat la numeroase expoziții românești peste hotare. Ai avut și "personale", la Paris și la Veneția. Am aici o listă absolut impresionantă. Numai și pronunțarea numelor de orașe e frapantă: Berlin, Barcelona, Moscova, Ankara, New Delhi, Amsterdam, Lisabona, Dublin, Cairo, Nicosia, Buenos Aires, Viena, Roma, Paris... Sună bine, nu? Sună bine. Tot
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
A avea destin de pictor înseamnă, implicit, a te plasa în aventură. Numai și pentru că e aventură, îmi place atît de mult. Nu trăiesc în lipsuri, chiar dacă pictez modern... post-modern. Deci se poate trăi din pictură. Depinde de reușita strategiei personale. Mai trebuie să și curtezi. Tonitza. Venea lumea bună a Bucureștilor în vernisajul lui, apărea și "greul" cu bani, reținea lucrarea cutare, expoziția se închidea, dar ofertantul nu mai revenea să și-o ia. Tonitza lua lucrarea și suna la
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Lectura cărților sale - de la Cordon-Bleu, cu care a debutat, la vârsta de treizeci de ani, în 1987, la Longue vue (1988), Le feu d'artifice (1992), La femme parfaite (1995) și Ces deux-là (2000) - descoperă un univers de autentică marcă personală, în comunicare cu spectacolul mereu reînnoit, între feerie și derizoriu al "civilizației de consum" contemporane. Scriitorul, "cosmopolit" în cel mai bun înțeles al cuvântului, își situează acțiunile într-un spațiu fără frontiere, în care se călătorește mereu, între Paris și
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
dispoziție... E insuportabil să plângi toată ziua, e mai bine să fii lejer, amuzant și rapid... Iar pe de altă parte, tot ce aflăm ne înfundă într-o situație mai rea... Orice descoperire nouă, fie că e vorba de una personală, în însușirea unor cunoștințe, sau de una generală, a omenirii, e o umilință suplimentară, încă o dovadă că toate acestea nu au nici un sens... Asta nu înseamnă totuși că nu suntem în stare să nu fim triști, disperați... La urma
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
grav, nimic nu-i poate pedepsi. Dar corolarul acestei dezumanizări este și o profundă individualizare a făpturii umane. Nimeni nu poate ști ce-i trece prin cap unei victime, ce simte în timp ce e ucisă sau siluită. Soluțiile, cînd există, sînt personale, ele aparțin individului și nu pot fi judecate sau uneori chiar înțelese de grup. "Omul" și "oamenii" devin concepte fundamentalmente disjuncte. Perspectiva Slavenkăi Drakulic, așa cum o înțeleg eu, e sumbră: chiar și pe cei nevinovați, chiar și pe victime, războiul
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]