14,398 matches
-
cu nimic acum, efectele drogului se făceau deja simțite, substanța Îi atinsese toți nervii, i se impregnase În toate celulele corpului și tremura ca varga. Când a ieșit de la baie, de-abia se mai ținea pe picioare și ne privea, pierdută, pe mine și pe Reiko, strâns Îmbrățișate. În clipa aceea bărbatul s-a repezit asupra ei. Din momentul acela nu mai eram decât niște animale În călduri, neavând nimic În comun cu o ședință sado-maso. Noi, femeile, nu ne doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de realizat. În New York se simțea iz de iarnă. După ce m-am cazat la un hotel mic și liniștit din centru, am plecat de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să luăm doze de zeci de ori mai puternice, de Îndată ce simțeam oboseala strecurându-ni-se În oase. Maestrul spunea mereu așa: „Timpul care-a trecut nu se mai Întoarce niciodată, asta se Înțelege de la sine, Însă pentru a recupera clipele pierdute trebuie să facem tot ce ne stă În putință, să nu precupețim nici un efort. Trebuie să avem grijă să nu ne depășim forțele fizice În timp ce Înaintăm, pas cu pas, spre un univers necunoscut; chiar dacă bătăile inimii par să-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sală lungă, răcoroasă, cu șiruri de mese întinzându-se în fața mea. Pe câteva dintre ele zăceau corpuri omenești, unele dezgolite, altele acoperite cu cearșafuri, iar altele, ca al lui Bruno, încă îmbrăcate și părând mai degrabă niște obiecte de la bagaje pierdute decât aducând cu ceva omenesc. M-am apropiat și am aruncat o privire lungă, pătrunzătoare, la partenerul meu mort. Partea din față a cămășii sale arăta de parcă și-ar fi vărsat pe piept o sticlă plină cu vin roșu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
amândoi că nu e adevărat. În primul rând, nu s-a făcut o identificare din grup. Iar în al doilea rând, și dacă ar fi fost, nu e curvă în toată Germania care să depună plângere măcar pentru un pudel pierdut. Nici plângere, nici martor, nu-mi dau seama de ce mai purtăm această conversație. — Ea zice că ai legat-o ca pe un porc, ți-ai dat drumu’ în gura ei și apoi ai încercat să o sugrumi. — Ea zice, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care nu mai era nevoie și câțiva bețivi dornici, încă, să-și petreacă noaptea acolo, și care erau îndepărtați de un polițist. Înăuntru, am traversat holul central de bilete către bariera pe care poliția o ridicase în fața zonei de obiecte pierdute și de bagaje lăsate în păstrare. Mi-am arătat insigna celor doi bărbați care păzeau bariera și mi-am continuat drumul. După colț, Deubel m-a întâmpinat la jumătatea drumului. — Ce avem? am zis. — Cadavrul unei fete într-un cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că întotdeauna mai erau și altele, și încă și mai multe, astfel că grămezile care ardeau păreau să nu scadă niciodată, și, în timp ce stăteam și priveam tăciunii strălucitori din flăcări și respiram gazul fierbinte al morții copacilor cu frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților, sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus de oameni în stare să le citească obligă la exerciții care permit memorarea unei cantități considerabile de informații. în acea epocă, stăpânind acele tehnici acum pierdute, unii știau pe de rost toate versurile lui Homer. Lansez aici ipoteza că aceste anecdote, pe care nu mai știm să le interpretăm, aveau aceleași funcții ca unele exerciții mnemotehnice contemporane. Platon a optat pentru dialog, care se lasă decodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte, îndemnuri, propuneri serioase: excelența indiferenței față de bani și de avuții; condamnarea onorurilor și a considerației pentru semeni; recuzarea tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se prezintă. îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă pornești să vânezi ceva ce riști să nu găsești. A te întoarce cu coada între picioare generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai regăsești niciodată. Aristip deplânge faptul că cei mai mulți oameni nu știu să găsească jubilarea acolo unde se află ea: în adeziunea la clipă, în expansiunea de sine limitată la prezentul de care trebuie să profiți ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
s-a pierdut, din păcate, și ea, dar în care, după câte se pare, am fi putut găsi o expunere exhaustivă a acestui fapt și a conținutului înțelepciunii epicuriene. Epicur însuși era autorul unei lucrări Despre boală și moarte - astăzi pierdută și ea... Opera ca sublimare și compensare, gândirea somată să spună care-s mijloacele de a trăi fericit o existență plasată a priori sub semnul durerii, care-s cărțile, învățătura și practica asociate în scopul de a pune la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
foame, prezente în mod natural la oameni - și la animale -, și trebuie satisfăcute, în caz contrar existând pericolul morții. Privarea de băutură și de mâncare duce la moarte prin slăbirea trupului și dureri. Potolirea setei și a foamei restaurează armonia pierdută. La fel este și cu protecția contra frigului, cu ajutorul focului și al îmbrăcămintei, sau contra pericolelor din natură, prin amenajarea unei locuințe. Desigur, Epicur nu face precizări, dar putem extrapola în mod legitim: tot ceea ce face posibilă senzația de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doar să știm să profităm de situația fericită în care se află cel care nu a fost lovit de nenorocire. Scena navei luptându-se cu valurile și a spectatorului de pe plajă este un topos greco-latin prezent și într-o piesă pierdută a lui Sofocle; o regăsim și la Tibul, Horațiu și Philodemos, iar mai apoi și la Marc Aureliu. Din secolul al V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e foarte folosită... Ea generează în istoria artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în cazul prostituției, ar fi mai degrabă manifestarea unei patologii grave. Când nu se ocupă de astfel de personalități atroce, scenele literar-artistice pe tema prostituției și libertinajului dezvoltă adesea, în spectatorul bărbat, dorința opusă, de ocrotire sau salvare a femeii pierdute. Nevoia de a simți gratitudine îl face pe bărbat să transforme o prostituată într-o făptură iubită datorită iluziei masculine de a triumfa, seducând ființa al cărei corp este public. La rândul lor, aceste femei răspund cu atitudini de o
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-aștept, iubito, Pe mâna-mi căpătâi. Și fruntea-ți boltă Cerească Cu ochii stele, Cu-a mea tăcere Din privire, s-o mângâi. Privirea ta Să-mi povestească, În șoaptă, De frumuseți pierdute În clipele-mi pustii. În ochii-ți negri, Deschisă poartă, Să-mi rătăcesc Uitarea din visele târzii. Referință Bibliografică: Te-aștept, iubito... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
TE-AŞTEPT, IUBITO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364512_a_365841]
-
lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul celui rău, nu-i dați ascultare. Sufletele voastre pierdute vor fi pe vecie dacă răul și ura le va cuprinde! Au urmat și alte asemenea vorbe fără nici o noimă, dar nimeni nu mai asculta. Iscoadele fugiră, fiecare la împăratul lor, și dădură raportul. Imediat împărații au stabilit o întâlnire
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
care-și strecura gândurile în palmele mele bătătorite în strângeri de mână. Obosisem în truda din pieptul lui fără să știu că setea-l rodea sub haina pământului, repetam întruna singurul refren nobil din felinarul unei zodii cu multe rămășaguri pierdute, ce forță aveam eu să cern norii și să repartizez calendarele pe stări despletite în zâmbetul paralizat fără martori, fără copiile mesajelor străpunse în pieptul nedumeririlor?! Începând de mâine am să strâng fânul, mi-am propus, ferindu-mă de arșiță
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
poți avea un salariu, ceea ce îți dă "oportunitatea"sa te pregătești foarte bine. Aici, ca să poți avea o viață în dans trebuie să predai că și instructor. Mult timp și atenție trebuie acordat predării, si modului de a preda. Timp pierdut! (într-un fel). De aceea, Europenii cînd vin aici șunt superiori americanilor în competiții; șunt mai bine pregătiți pentru că în Europa "cineva acolo sus"ii iubește. Mara Cîrciu: Te-am regăsit în postura de instructor de dans la Academy Ballroom
IN PASI DE DANS ... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361451_a_362780]
-
de 244 pagini, cu puțin peste 50 povestiri. Acesta fiind directorul Studioului Regional Radio Reșița, domnul Doru Dinu GLĂVAN, care pe lângă faptul că i-a înlesnit transmiterea povestirilor lui nea Costică în eter, s-a gândit că acestea nu trebuie pierdute, si a decis tipărirea lor. Iată ce spune domnul D.D.GLĂVAN; ,, Unele bogații ale subsolului au trecut pragul materiei neînsuflețite și au intrat în zona esteticului. Trebuia să se ivească cineva să le descopere și să le consacre valoarea. Acest
NESTEMATE ALE BANATULUI MONTAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361465_a_362794]
-
de exprimare, la care sunt folosite puține cuvinte, aparent banale însă cu un substrat din care tragi concluzia unei existențe închise. Existența închisă este un eu fără viitor, un cerc strâmt, închis, care sufocă egoul survenind dispariția umbrei nocturne. Odată pierdută apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu poate părăsi teluricul, fiind reținut de profani în realizarea planului deusian, pe care îl avea de îndeplinit aici, pe Pământ. Romanul superrealist macină de multe ori cuvinte absurde, le scămoșează și le
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PIERDUTĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului PIERDUTĂ Când te-am văzut întâia oară Știam că nici n-ai să mă vezi, Am vrut să-ți zic de prima dată Dar știam
PIERDUTĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361556_a_362885]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PIERDUTĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului PIERDUTĂ Când te-am văzut întâia oară Știam că nici n-ai să mă vezi, Am vrut să-ți zic de prima dată Dar știam că n-ai să crezi. Și zile-n șir te-am tot privit; Tu ți-ai
PIERDUTĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361556_a_362885]