3,087 matches
-
supliciul cu greu îndurat până la capăt - a părăsit palatul și a plecată pe drumul de costișe ce duce la Vaslui. Acolo mai întâi s-a ocupat de eroziunea terenului de sub picioarele sale, în care este un mare specialist. Apoi a pipăit cu mâna lui prezidențială un smoc de lână merinos (aflată din nu știu ce motiv într-un stoc îngrijorător de mare) și s-a uitat cu ochiul stăpânului care îngrașă vita la viețuitoarele dintr-o gospodărie de stat, pregătită pentru astfel de
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
plângă, să cânte, sau, cel puțin, îi luminează intelectul. Mai important este însă efectul transformării generând șocul stării de conștiință, care îl face pe cititor conștient. Deși oamenii au dintotdeauna cinci simțuri, aceștia nu văd cu adevărat, nu aud, nu pipăie, nu gustă, nu simt ce e în interiorul lor și dincolo de ei. Poezia produce o stare de înțelegere, lăsându-l pe cititor să conștientizeze cu adevărat ce se află acolo. Oscar Wilde scria că "Întreaga artă este cu desăvârșire inutilă". Prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
urmă când am părăsit-o, sau când ea m-a părăsit. Răspunsurile rămân adânc încuiate într-un țesut impenetrabil oricărei explicații. Să nu forțăm răspunsul, deci. Mai cred că nici nu este unul singur. Ne aflăm într-o zonă inexplorabilă, pipăim doar premizele, aproximăm sau chiar batem câmpii. Dar să continui. Cine mai eram eu pe atunci? Îmi plăceau enorm cărțile și revistele de știință popularizată, desenam foarte bine, meșteream orice, lucram grădina (chiar și de foame!), învățam stenografie, astrologie, prestidigitație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
acest volum mă reflectă printr-o imagine unică, precum o face oglinda, ca o identificarea totală cu cele scrise. Retrăiesc, rând cu rând, senzațiile ei, plâng alături de ea, mă trezesc alături de ea, râd alături de ea... și totuși... nu toți vedem, pipăim sau descriem evenimentele în același fel, ci în modul în care mintea noastră s-a raportat la cele Dar și așa, tristețea are propria sa frumusețe... are o extraordinară profunzime, propriul ei calm, tăcere, delicatețe... este o experiență minunată în
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
femei leșină. “Nu ne lăsați, tovarășe secretar general!”, strigau tovarășele Aneta Spornic, Alexandrina Găinușă, Lina Ciobanu și Suzănica Gâdea, pe 22 decembrie 1989. Petre Roman a fost obiect de cult pentru lucrătoarele de la Apaca și de la I.P.R.S. Băneasa: l-au pipăit, l-au umplut de ruj, i-au smuls cravata și cămașa din nădragi. “Nu mai pot, abia aștept să scap de-aici!”, se lamenta Petre în fața unei dactilografe de la Băneasa, în aprilie 1990. Ea clătina din cap cu înțelegere: ce
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe lângă casă și, când era la doi metri, m-am întors brusc și l-am somat printre dinți. “Stai!” “Bine, bine. Comandiru!” “Gura!” I-am luat pistolul, stiletul. “Mai ai vreo armă la tine?” “Nu mai am”. “Culcat!” L-am pipăit la spate. I-am mai găsit un pistol și un cuțit. “De ce minți? Comandiru nu minte. Ai vrut să mă-mpuști! Pe vine! Pune mâinile după cap! Direcția scările casei, marș! Sărind ca broasca, altfel trag! Să nu te joci
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
departe selectiv, Republica Moldova va servi drept etalon și va deveni sursă se inspirație pentru Republica Banat, Republica Transilvania etc. Vanitatea regiunilor istorice ale României, care „s-au săturat de București” precum odinioară provinciile Iugoslaviei ”se săturaseră de Belgrad”, va fi pipăită și exploatată în continuate. - Și cu Rusia cum stăm? Trăim bine, ca pe timpul Anei Pauker și Gheorghiu-Dej? - Federația Rusă se va destrăma! Moscova nu mai poate controla Siberia, Extremul Orient și Caucazul de Nord. Nu are nici resurse umane, nici
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tânăr în uniformă. “Actele! Trimiterea!” Abia stau pe picioare. “N-am!” După lungi discuții, mă lasă. Ajung la Camera de Gardă. Un medic tânăr mă primește politicos. Scot plicul și-l pun pe masă. Mă lungesc pe un pat, mă pipăie. “Trebuie să faceți o ecografie, dar, din păcate, noi nu avem un aparat performant”. Eu știam că au primit din Statele Unite cele mai moderne dotări. Îmi dă trimitere la Spitalul de Urgență. Aici, scot iar plicul. Alt medic amabil mă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se aude pe cordior. Pe ușă intră un personaj între două vârste, nebărbierit macho, pare bonom și grăsun. Patul lui Zubar e gol - omul face curse, puștimea se-ntoarce drogată de la discoteci. Medicul îi consultă pe bătrânii mei. În timp ce-l pipăie pe Târgoviște, cu spatele spre mine, îmi spune verde în față: “Domnu! Mâine, aut! Aut!”... “Cum spuneți dumneavoastră, domnu doctor...” “Așa a fost înțelegerea...” Cu mine? dar nu mai articulez. Program de clisme Vine profesoara mea cu mâncare. Nu-i
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Năstase, simt că i se zburlesc solzii. A absolvit cursurile Facultății de Drept. Nu știe nimic despre cazurile amintite mai sus, nu vrea să discute fără acordul șefilor de la Brăila. Nu mă crede că am închis reportofonul și mă las pipăit: dacă am alt aparat? Sună la Brăila: șefii nu acceptă nici un dialog cu presa! Se relaxează din nou. Se va judeca pentru calomnie oricât pentru ca fiul să vadă că tatăl a fost om de onoare. Mă pipăie din nou și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și mă las pipăit: dacă am alt aparat? Sună la Brăila: șefii nu acceptă nici un dialog cu presa! Se relaxează din nou. Se va judeca pentru calomnie oricât pentru ca fiul să vadă că tatăl a fost om de onoare. Mă pipăie din nou și n-am încotro: doar mă aflu în casa omului. Noroc că nu s-a uitat mai atent la pixul meu... Misterele de la Ascunsa (Trei ani de pușcărie pentru trei găini și «un cocoș cu gâtu chel») Dumitru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
răutatea de a face rău! Este un paradox, dar așa sunt eu. Trandafirul este o floare selectă, chiar dacă pare o floare simplă. Trebuie să-i dai ce-i place ca să obții culoarea și parfumul dorit. Să-l urmărești, să-l pipăi, să-i dai îngrășăminte naturale care-i plac. Eu asta folosesc! M-am specializat treptat. Nu știam. Eu eram copilul străzii, am muncit ca să mă întrețin de mic. Viața mea este destul de complicată și pare incredibilă, dar este și foarte
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
soț chiar. De fapt, priviți și dumneavoastră femeile și bărbații într-un raion de magazin - bărbatul trece repede cu privirea peste toate produsele expuse, ia varza din vârful stivei și pleacă repede, neobservând petele maro și frunzele veștede, în timp ce femeia pipăie, examinează și miroase chiar, ca să nu fie nevoită să arunce la gunoi; caută varza perfectă. Bărbatul nici măcar nu reușește să vadă cât ar costa varza, ceea ce este de neconceput pentru femei. Bărbații se mândresc cu priceperea lor în achiziționarea unor
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
lucru bun sau rău - pur și simplu așa este. Aceasta este geometria care guvernează universul shopping-ului. Vă ofer un exemplu: caracteristica cea mai importantă a magazinelor The Gap și a multor altor magazine de îmbrăcăminte este că poți atinge, pipăi, desface și examina în toate felurile aproape orice se află în magazin. Foarte multe pulovere și cămăși se vând datorită acestei decizii de a lua în considerare nevoia cumpărătorului de a lua contact direct cu marfa expusă. Politica de promovare
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
-și aibă originea 166 într-un grup. Să nu ne lăsăm înșelați. Desigur, e inevitabil ca transformările unui oraș și simpla dărîmare a unei case să deranjeze obișnuințele cîtorva indivizi, să-i tulbure și să-i deconcerteze. Cerșetorul orb caută pipăind colțul unde-i aștepta pe trecători. Celui care se plimba îi pare rău după aleea cu copaci unde ieșea să ia aer și se întristează văzînd cum dispar aspectele pitorești specifice acestui cartier. Un locuitor pentru care zidurile vechi, casele
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ta se simte trepidând curiozitatea... Adică cum? Mai sunt locuri pe care nu le-am colindat? Mai sunt, iubite prieten, și încă multe, dar eu îți voi prezenta doar trei, pe care am reușit să le văd și să le pipăi...Să încercăm a vorbi despre ele pornind în același fel, de la răsărit spre soare-apune. Îți știu prea bine dragostea pentru Marele Ștefan. În urma lui au rămas atâtea biserici care împânzesc Moldova ca o salbă de nestemate. Iată, însă, că Iașul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ilustrativ în acest sens: Când ieși în cele din urmă, așteptai un sfert de oră. Apoi stinsei lumina, deschisei ușa bibliotecii, închizînd-o cu zgomot, ca și cum m-aș fi întors în apartamentul meu. Apoi, evitând cel mai mic șoc, mergând pe pipăite de-a lungul pupitrelor și a vitrinelor numismatice, revenii pe propriile mele urme și deschisei încetișor ușa din stânga, care dădea în sala Armurilor 104. Acest tip de "povestire" la persoana întâi + perfect simplu prezintă și o anumită particularitate: permite o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
complet: Scara, foarte îngustă, o fostă scară de serviciu, avea trei etaje interminabile, pe care ea le urcă poticnindu-se, cu picioarele amorțite de oboseală. Apoi el îi spuse că aveau de străbătut un coridor lung; o porni în urma lui, pipăind zidurile cu mâinile, mergând la nesfârșit pe culoarul care cotea, ducând iar spre fațadă, către chei. Sus, la cucurigu, mai era o scară, dar fără balustradă; niște trepte de lemn care trozneau și se clătinau, înalte ca fușteii grosolani ai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
atât timp într un spațiu curb și întunecat, în care aproape totul devine inutil, în primul rând organele de simț. Hotărât, acel culoar n-avea să se sfârșească niciodată. E încă una din „gropile“ mele? Am râs și mi-am pipăit corpul, pentru că am simțit că se curbează. Culoarul s-a sfârșit pe neașteptate, expulzându-mă într-o mare de lumină. Retinele au pocnit, mii de săgeți mi-au străpuns ochii și creierul. Probabil aceleași senzații le au nou-născuții. Eram și
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
lipit de mine ca și cum eu aș fi fost mama lui. Cel puțin așa am înțeles eu... - Încet-încet - a continuat Jacques să povestească - s-au apropiat și ceilalți copii: Auselme, Constantin, Balou și alți patru-cinci. Tot cu teamă, au pipăit pielea mâinilor întinse ale soției. Îndată au demonstrat că și ei știu să râdă. Dar s-a mai petrecut ceva: Lamine a început să-i țină mai la distanță pe tovarășii lui de joacă și de suferin- ță. Se comporta
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Mama mă încuraja și mă ruga frumos să o pansez eu, că nu aveam bani să plătim o asistentă. Era oribil pentru mine, avea două găuri mari și o tăietură urâtă și mare ca după autopsie. În unele zile, o pipăiam așa o pansam, nici nu vedeam bine, iar în puținele momente în care vedeam, închideam ochii. Raluca m-a dus la un medic oftalmolog în ideea că sigur am nevoie de ochelari. Oftalmologul, după ce m-a amețit la aparatele alea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
care nu se mai putea mișca, nu știu de unde a avut forța, nici măcar nu mai vedea bine, s-a ridicat, m-a apucat și m-a tras la pieptul ei. M-a simțit așa cum își simte o mamă copilul. Mă pipăia să fie sigură că sunt eu. Îți sfâșia inima, înăuntrul mamei vedeam cum degetele morții rupeau toate firele care o mai țineau legată de viață. M-am așezat în genunchi la capul ei, mi-am așezat candela jos, mi-am
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
apar și alte două texte, unul semnat Mihai Beniuc, Ființe, în genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: "Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E neliniștit și 'ntreabă." E aceeași poezie ce se apleacă asupra destinului omului care pare a se scufunda în mizeria cotidiană și care trăiește neliniștea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
schimonosiți, îngrozitori/ ca niște vase negre cu flori/ coclite-n amurg, pe fundul apelor", Memorie). Lipsa idealurilor se traduce în refuzul oricărei religii, în refuzul de a mai crede în miracole ("profetul nu mai avea mistere și murise.// L-am pipăit curios ca pe un ren:/ putrezea liniștit între cocori./ Fusese ultimul bogat din muzeul acela/ învârtit pe loc de câteva ori", Memorie). Acolo unde închiderea tuturor drumurilor, unde mizeria ar fi trebuit să provoace groază, dezgust, nu există decât o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de euritmie, frazare etc. Le lipsește capacitatea de audibilitate a acestei lumi prin intermediul cărților. Cred că într-o situație identică mai sunt doar ciungii: pare să fie de-a dreptul sinucigaș să nu poți atinge cărțile, să nu le poți pipăi cu buricele degetelor. Dar în timp ce, în cazul ciungilor, handicapul este unul impus dinafară, surzenia interioară ține de automortificare, autosuficiență și duce la sterpețe ori chiar la implozie. Întrucât surzenia interioară înseamnă mai cu seamă indiferență și ataraxie. Vai, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]