3,187 matches
-
pentru a descoperi ce se întâmplase. Adevărul e că, în universul feminin miniatural din piciorul lui Bull, totul era în perfectă ordine. E drept, totul era comprimat și distorsionat, nu departe de felul în care sunt dispuse organele interne ale piticilor. Cervixul, ovarele, trompele, uterul, își dăduse pe dată seama Bull, în timpul unui acces de crampe a căror origine ar fi putut fi alta decât febra musculară, împingeau înspre exterior, ca într-un demers de anihilare anatomică. Bull se trezi deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asupra sfatului încât s-a hotărât cu unanimitate pentru amânarea războiului până la aducerea lui Rogero în tabăra lor. Regele Agramant a hotărât atunci că un regat îi va fi răsplata aceluia care va reuși să dobândească inelul Angelicăi, iar Brunello piticul,cel mai dibaci hoț din toată Africa, se însărcină cu această ispravă. Pentru a-și îndeplini misiunea, el a luat drumul cel mai scurt spre regatul Angelicăi și a ajuns sub zidurile Albraccăi tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îmbarcat sosind în scurt pimp la Biserta, în Africa. Aici el a fost întâmpinat de Agramant, care deabia aștepta să pună mâna pe talismanul care trebuia să spulbere vrăjile lui Atlantis și să-l aducă pe Rogero în rândurile sale. Piticul a îngenunchiat înaintea regelui și i-a pus în mâini inelul, iar Agramant, drept răsplată l-a încoronat ca rege al Tingitaniei. Toți erau acum nerăbdători să pornească în căutarea lui Rogero. Cavaleria s-a pregătit, deci, repede de plecare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu a putut , deși le arăta acest rai, să dea lui Agramant și oamenilor săi mijlocul de a pătrunde în el. Atât era de abruptă și alunecoasă stânca încât, chiar nici Brunello nu a reușit să se cațere pe ea. Piticul nu a deznăjduit însă, ci, cu învoiala lui Agramant, i-a pus pe curteni și cavaleri să organizeze un turnament întrecere în luptă -în acea vale. Aceasta, cu scopul de a-l scoate pe Rogero din izolarea sa și stratagema
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-le să-i ducă acolo unde se afla Roland, stăpânul Durindanei. Gradasso și Mandricardo s-au grăbit să încheie un armistițiu, pentru a-l însoți pe Florismart, la fel a procedat și Rogero. În drumul lor ei au întâlnit un pitic care le-a implorat ajutorul pentru doamna sa, răpită de către un vrăjitor călare pe un armăsar înaripat. Deși n-aveau de loc poftă să se lase îndepărtați de la țelul călătoriei lor, ei nu au putut, totuși, să rămână nepăsători la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
călare pe un armăsar înaripat. Deși n-aveau de loc poftă să se lase îndepărtați de la țelul călătoriei lor, ei nu au putut, totuși, să rămână nepăsători la acest apel. Doi dintre ei, Gradasso și Rogero au pornit deci după pitic. Mandricardo a rămas la hotărârea sa de a-l căuta pe Roland, iar Florismart și Flordelis și-au continuat drumul spre tabăra lui Carol Magnul. Atlantes, vrăjitorul care-l crescuse pe Rogero, purtându-i cea mai caldă dragoste, știa prin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cavaleri și tinere fete pe care întâmplarea le aducea prin partea locului. Aici în mijlocul unui paradis lumesc, ei erau gata a-și uita de glorie și îndatoriri ducând-o într-o petrecere de la un capăt la altul al zilei. Iar piticul, fusese trimis de vrăjitor spre a-i atrage pe cavaleri în puterea sa. Dar acum trebuie să ne întoarcem la Rinaldo pe care l-am lăsat, întrerupt din lupta sa cu Rodomont. Pornind în căutarea adversarului său, el a intrat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apelor sale. S-au despărțit îmbrățișându-se cu dragoste. Bradamanta, absorbită de misiunea ei, se grăbi să ajungă la han, unde Brunello sosise doar cu câteva minute înaintea sa. Tânăra eroină l-a recunoscut fără greutate. S-a apropiat de pitic și i-a pus câteva întrebări la care el a răspuns cu minciuni meșteșugite. Bradamanta i-a ascuns și ea, la rândul ei, faptul că era femeie, religia, țara și sângele din care se trăgea. În vreme ce stăteau ei de vorbă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci fiecare îi vedea pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor pitici sau a unor animale patrupede, astfel că nu se puteau stabili legături între ei. 56 Orc plin de satisfactie AVENTURILE LUI ASTOLPHO CONTINUĂ IAR CELE ALE ISABELEI ABIA ÎNCEP Scăpând din ghearele crudei Alcina și după ce petrecuse un scurt răstimp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci fiecare îi vedea pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor pitici sau a unor animale patrupede, astfel că nu se puteau stabili legături între ei. 56 Orc plin de satisfactie AVENTURILE LUI ASTOLPHO CONTINUĂ IAR CELE ALE ISABELEI ABIA ÎNCEP Scăpând din ghearele crudei Alcina și după ce petrecuse un scurt răstimp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ceva scris de el? ... Mi-am ridicat privirea cu o tresărire: o vreme fără vreme deocamdată. Uneori, când aerul e așa de ceaușiu ca acum - de un cenușiu impecabil, o adevărată negare a însăși ideii de culoare - și milioanele de pitici își înalță capul, e greu să deosebești aerul de impuritățile din ochii noștri omenești, ca și cum căzătoarele arabescuri pufoase de praf purtate spre înalt ar face parte din substanța însăși, ploaie, spori, lacrimi, ceață, mizerie. Probabil că în asemenea momente cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
faptului că și eu sunt un tip agresiv. Taticule, cred că Germania trebuie să fi fost într-o cruntă stare de beție sau sub influența unei vrăji aiuritoare prin anii treizeci și patruzeci, dacă a putut permite apariția unei pocitanii pitice ca el. Sunt consternat. Nu-mi vine să cred. Și tu-mi spui că e adevărat? După cât se părea, la Operă era o gală de caritate în afara stagiunii, așa că am hotărât să-mi închiriez un smoching. Fielding mi-a indicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
modernizat-o după standardele europene din acele vremuri. Manuela își aducea aminte de o extraordinară petrecere câmpenească la moșie, dată de unchiul ei la sfârșitul unui congres internațional de agricultură: „Avea o peluză în fața casei, o splendoare, înconjurată de trandafiri pitici, nu știu câte mese... și, obligatoriu, a zis unchiul meu, doamnele să fie gătite în costum național... Taraful de lăutari era de cea mai bună cali tate, cel care a fost și la Paris și la New York, s-a creat o atmosferă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
coteț de porumbei. „Poate e un fel de busolă sau de giruetă”, au zis câțiva. „De far”, a crezut unul. „Noaptea va reflecta razele lunii. Sau are înăuntru un felinar.” „Poate arată și orele din alte țări.” „Înăuntru e un pitic. Urmărește, de acolo, oamenii...” Până la urmă, chiar Ceasornicarul - de parcă asta aștepta - a încercat să lămurească lucrurile. „...Va bate ora doar când va fi să se întâmple ceva important!” le-a zis, cocoțat pe scară, celor adunați. „Și o va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în ultimele șapte ore de drum nu se mai zărise nici unul... Și iarba prinsese să dispară. Doar ici-colo se mai zăreau smocuri veștede, ce băteau tot mai mult spre galben. Apoi, locul acestora a fost luat de tufe de mărăcini pitici, singura vegetație ce arăta limpede că era vorba de un spațiu pământean ce nu ajunsese sterp de tot. Benzinăriile, aflate la distanțe convenabile unele față de altele, funcționau zi și noapte; automatele pentru gustări, la fel. Numai că vânzătorii păreau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Pop - care ținuseră să intre într-o grotă pictată cu nenu mărate trupuri de egipteni rânduite geometric - și m-am alipit grupului de copii. Am fost copil în mijlocul Întâlnire la Torino 115 lor, privind-o continuu, cu nesaț, pe ghida pitică, dar nu pitică pato logic, dintre cele cu nanism hipo fizar, ci, cumva, metafizic, de parcă apropierea giul giului sau a fantasticei Mole Antonelliana ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să intre într-o grotă pictată cu nenu mărate trupuri de egipteni rânduite geometric - și m-am alipit grupului de copii. Am fost copil în mijlocul Întâlnire la Torino 115 lor, privind-o continuu, cu nesaț, pe ghida pitică, dar nu pitică pato logic, dintre cele cu nanism hipo fizar, ci, cumva, metafizic, de parcă apropierea giul giului sau a fantasticei Mole Antonelliana ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută ce vorbea acum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bicefale încrucișate cu libelule cu bot de șopârlă, centauri, dragoni, elefanți, manticore, sciapode întinse pe crengi de copac, grifoni din a căror coadă ieșea un arcuș gata de luptă, creaturi drăcești cu gât nesfârșit, serii de animale antropomorfe și cu pitici zoomorfi se asociau, uneori pe aceași pagină, cu scene de viață campestră unde vedeai reprezentată, cu o vigoare impresionantă, așa încât îți venea să crezi că figurile erau vii, toată viața de la țară: oameni care ară, care culeg fructe, care seceră
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
provocat teama medievalului, îl reprezintă metamorfoza. Aceasta traduce riscul ce-l pândește pe om de a-și pierde, momentan sau definitiv, natura umană în schimbul naturii animalice, diabolice. De aceea lumea miraculosului este locuită deopotrivă de ființe umane și antropomorfe: uriași, pitici, zâne, oameni cu particularități fizice și diformități ce trimit la o urâțenie morală. De aici se ajunge la monștrii umani: oameni cu picioarele întoarse la spate, oameni fără cap, cu ochii pe umeri, etc. Urmează ființele jumătate om, jumătate animal
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nu dezleagă, printre peripeții și episoduri, o factice intrigă literară. E o suită de crochiuri, de priveliști...” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11056, 20 aprilie 1920). Articolul despre „culegerea de povești și basme” a lui Victor Eftimiu din Corabia cu pitici polemizează, dintru început, cu formula raționalist-burgheză a romanului: „În roman, legile fizice și toate constrîngerile naturii nu sînt niciodată înfrînte și deznodămintele se supun logicei de care fantezia basmelor își bate joc cu încîntare. Adorabilă simetrie și ordine în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia) îi citează pe Aristot, Averoes și Cusanus, rimele fiecărui vers final sînt parodiate buf de spiritele răului, mulțimea e figurată de pitici și marionete, se fac aluzii ironice la Cristofor Columb și la revoluții pe fundal modern etc. Recitativul Philoctéte, reluare în manieră gidiană după Sofocle, compus în românește în 1918 și finalizat în franceză 15 ani mai tîrziu, e anunțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de o rețetă, plătește...; cine vrea o trimitere la policlinică, plătește,...Dar cine vrea o deplasare, până pe aici, pe la mine, cât plătește? Asta n-aș putea să-ți spun. Ar fi bine dacă aș putea? Da. Cine? Primul ministru, BOC PITICUL, la trup și la minte. Doar el ar putea. N-am să ajung eu, de-aici, să mă cobor la nivelul lor , și să mă rog,în genunchi, unui dobitoc, precum ăsta! Nici nu trebuie. Atunci, dacă-i așa, de ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să-i bage la cheltuieli obligatorii, dar fiindcă pentru stat nu există vreo lege pentru depășirea vitezei, au hotărât fără discuție, rămâne așa cum s-a stabilit. Și când este vorba de umplut buzunarele clientelei politice, pedeleii mai mari, sau mai pitici, nu glumesc, dau asigurări că se poate îngrășa porcul chiar și în ajun, așa că disputa cauciucurilor de iarnă trebuie tranșată scurt, cu amenzi extrem de dure ce ajung până la 4000 (patru mii de lei). Cineva, care s-a dovedit a avea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca o scenetă ce se repetă la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o faleză înaltă îmbrăcată în verdeață, castraveciori de mare țepoși, arbuști minusculi, sălcii pitice și buruieni. Din ierburi apărea pe neașteptate ca într-un film, o scară nesfârșită parcă a timpului și oboseai numai coborând zigzagurile cenușii din beton până pe plajă. Cam așa au fost acele dimineți liniștite când eroul nostru, Stani numit între
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai înalt decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios. Ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă. Îl studia cu uimire cum
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]