58,806 matches
-
scuze, ci aștept scuze". Mircea Badea a avut această reacție după ce Alina Dumitru a spus că gestul său este unul reprobabil. Nu văd ce treabă are politica cu sportul! Mircea Badea este un om despre care se știe că îi place sportul, mă gândeam că poate înțelege prin ce trece un sportiv. El ar fi trebuit să vorbească frumos despre noi, sportivii, care aducem faimă României, țara în care s-a născut și în care trăiește. Ceea ce a făcut Mircea Badea
Badea aşteaptă scuze din partea Alinei Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/22254_a_23579]
-
Bolnavul se îndrepta cu pași siguri spre vindecare. Din păcate, n-a mai ajuns (Vlad Nicolau). · Citatele care nu ne convin le citează alții... · Alimente patriotice. · Sfertodoctul este, de obicei, șeful semidoctului. Asta e problema... · Partidul mediocrilor. Majoritar. · Când îmi place o pictură rămân tablou (Vigh Istvan). · Anunț în Franța: "Defense d'uriner sous peine de confiscation" (interzis a urină sub pedeapsa confiscării). · Cine nu are simțul umorului e infirm (Zoltan Terner). · Etaje de regrete... · Meseria se fură, nu se dictează
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
Academia Cațavencu, arhiva Internet, nr. 12, 1999); Cele mai așteptate momente erau cele "cîntate", cînd Adrian (și el plin de aur ca și confrații săi) începea "manelele" (sau pe înțelesul nostru, cîntecele țigănești)" (Viața liberă, arhiva Internet, 2989); "mie-mi place maneaua și dansu' din buric da' cu toate astea de obicei ascult Nirvana sau Faith No More" (pagină personală Web: "Pagina de casă a lui VNT"). Merită semnalat un text care cuprinde o analiză semantică a cuvîntului și o analiză
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
Stefano; și asta din două motive diferite: pentru că era cel mai mare bețivan din sat și pentru că..." (vol. I, p. 17). Ele se repetă frecvent, parcă pentru a închide personajul în limitele categoriei desemnate: "Astfel de vorbe nu-i prea plăceau electricianului de la firmă, Tarcisio (muncitorul înalt de statură [...] care, cu zece zile mai înainte, fusese văzut de Ambrogio și Stefano". Scenele prezentate inițial contrapunctic devin, de la un moment dat, pur și simplu redundante, încetinind vizibil ritmul narațiunii. Avem acces la
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
dar simbolic: o pagină de manuscris semnată de Anatole France. Ne folosim de același prilej ca să transmitem scumpei tovarășe Elena Ceaușescu urări de bine, de sănătate, de deplină mulțumire sufletească. La mulți ani, scumpe tovarășe Nicolae Ceaușescu". Cadoul i-a plăcut probabil mai puțin "mult ilustrului" decît portretele și statuile ce-l reprezentau, așa că a fost trimis la Arhivele Statului. * O mare surpriză a fost pentru Cronicar misiva sobră adresată de George Ivașcu lui Ceaușescu la 27 septembrie 1980, în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
shi, asha, ai amutzi. viatza etc. Judecata pozitivă este exprimată în mesajele respective cu preferință prin adjectivele superb (21 de apariții) și super (15); am inclus în calcul și rarele lor folosiri adverbiale. Adjectivul invariabil super - "E super poza, îmi place" - e un adevărat cuvînt internațional, tipic pentru limbajul actual al tinerilor. S-ar putea chiar ca preferința pentru superb (în dauna altor adjective cu sens superlativ) să vină tocmai din asemănarea sa fonetică cu super. Celelalte apreciative înregistrează mult mai
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
comun, dar și uniformizîndu-le, transformîndu-le în elemente ale unei demonstrații. Cultura - o utopie asumată? cuprinde o obsesie pe cît de generală, pe atît de direct tratată. Care este soarta culturii, a vechilor valori, în epoca postindustrială sau postculturală, cum îi place lui Mircea Braga s-o numească, urmîndu-l pe George Steiner. Cum se poate adapta cultura noului context creat de revoluția informațională? etc. Iată doar cîteva întrebări devenite deja locuri comune în discursul oricărui intelectual. Foarte interesantă este maniera în care
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
și chiar dacă/ Încerci să-l convingi pe Domnul/ Că nu suntem atât de răi/ precum ne arată" (p. 54) amintește de acel cântat "De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece". În ordinea demonstrației, mărturisiri precum "Mi-ar fi plăcut să trăiesc în alt timp - Regret sincer să mă acomodez/ Unei lumi imposibile/ cu toane și orgolii, cu micimi, ce vântură și munții cei mai semeți[...] Azi, totul s-a epuizat, s-a consumat,/ O undă de romantism nu mai
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
Iar la sfîrșitul lui iunie 1935, după ce primise un mandat de 1000 de lei pentru eseurile din Vremea, nu se mai poate abține și-i transmite lui Bogza toate mulțumirile pentru recunoștința ce i-o poartă: "Știu că nu-ți plac asemenea mulțumiri însă fără tine aș fi continuat să vegetez în cel mai execrabil și mai obscur anonimat, îmbuibat de visuri absurde și de dadaisme învechite. Ție îți datorez înainte de toate organizarea mea și apoi posibilitățile de publicare. Este ceva
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
Bogza l-a citit pe dată și i-a comunicat, telegrafic, opinia favorabil entuziastă. Fericit și mișcat, recitind mereu telegrama pînă noaptea tîrziu, la 16 septembrie Blecher îi scria lui Bogza: "E pentru mine cel mai important că ți-a plăcut ție, restul acum nu mă mai interesează în același grad". Și îl invita la Roman pentru că avea nevoie de el ca de un balsam "mai ales acum că sunt foarte deprimat din cauza unor complicații ale bolii". Cum spuneam, Bogza i-
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
Odiseu este dintre aceia care-și fundamentează existența pe un gînd, singurul care nu suportă metamorfoza"), însă și ca un fel de răsfăț acustic, semn de superbie, nu o dată caracteristic generației: "folosind numele Odiseu din simplul motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună". Urmează un portret al eroului homeric, remarcabil prin realismul amestecului de virtuți și slăbiciuni puse în slujba virtuților, în chip oarecum machiavelic, în vederea atingerii unui țel, care poate fi interpretat și ca un autoportret lucid
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
cel mai prezent dintre membrii actualului guvern. De fapt, nu atît opinia populară dată publicității prin sondaj mi-a reținut atenția, cît faptul că ea părea să fie larg împărtășită de comentariile diverșilor "analiști și formatori de opinie" - cum le place să se autointituleze respectivilor cozeuri media (termenul autohton, de palavragii, mi s-a părut oarecum brutal, nu știu de ce). După cîte știu, analist se poate intitula cineva care, printre altele, efectuează măcar ocazional analize. Numai că, nici unul dintre respectivele comentarii
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
Luminița Marcu Apariția selectei reviste clujene Apostrof (care a depășit în 1998 100 de numere) e punctată la anumite intervale de surprize plăcute sub formă de "cărți-Apostrof". Ne amintim desigur Scrisorile... lui I.D. Sîrbu din 1996 sau de acelea ale lui Cioran din 1995. Formatul mic, îngrijit și textele prețioase, rare păstrează tradiția și în cartea care marchează împlinirea celor o sută de
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
procesul-verbal. Nu bat cărările să cunosc oamenii și necazurile lor. Eu fac muncă de birou." Dar principalul motiv pentru care Radu G. Țeposu a scris Viața și opiniile personajelor, Istoria tragică și grotescă, Suferințele tînărului Blecher e faptul că îi plăcea ce face: "Căci ce plăcere mai reconfortantă poate fi decît aceea de a-ți imagina viața și opiniile personajelor, și de a le pune pe acestea pe o scenă imaginară pentru a le observa tot felul de ciudățenii.[...] Aș zice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
nevoie de traducători buni, un traducător bun îl scoate din mare încurcătură pe redactor. O editură care publică traduceri nu poate funcționa fără traducători buni. Și repet: traducerea m-a asaltat. Am intrat în această operație și pentru că mi-a plăcut și pentru că era legată de profesia mea. Cam așa ar sta lucrurile. Traducerea pentru mine, și am spus lucrul acesta de mai multe ori, a însemnat o disciplină, un cadru de lucru. M-a obligat să mă organizez și într-
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
afinitate între autorul tradus și traducător ? Eu cred că trebuie să existe o afinitate; în cazuri limită afinitatea, dacă pot să zic așa, se poate și crea. Cînd intri mai adînc în text poți să vezi că totuși, totuși îți place... Revenind la prima parte a întrebării, de cele mai multe ori autorii traduși mi s-au propus de către editură, tocmai pentru că eram asaltată: era o avalanșă de oferte. Și nu mai spun cît a crescut numărul lor acum; nu mai pot să
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
cu sugestii blagiene ("Marelui orb să-i împletim cununa/ a trecut din pustie-n pustie mai mare/ și a scris pe nisip îndeajuns"). Ca și L. Raichici, Iacob Roman e un poet stăpîn pe ceea ce scrie, capabil să scoată acorduri plăcute din presărarea aparent întîmplătoare a rimelor în peisajul arid al versului alb (cum procedează, pe de altă parte, și Doru Ilana): "Umblă și lasă gîndul la desfrîu/ cam peste două zile vei întîlni un rîu/.../ Corabia va rămîne pe loc
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
rînd, al planetei, care a îngropat atîtea utopii, caut pe fețele trecătorilor de pe străzile madrilene largi, drepte, cu edificii severe ca niște cazărmi durabile ceva din "caracteristica locală". Cînd se întîmplă să fiu singur într-un oraș străin necunoscut, îmi place să hoinăresc prin el fără nici un scop, atent la oameni și la "culoarea locului". Fără să cunosc bine spaniola, înzestrat doar cu argoul turistic minim, ceream politicos cîte o informație pe strada plină de trecători. Am observat, încă de la București
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
ideea să mă cheme s-o conving pe bătrînă să se înscrie. Într-adevăr, eu ocroteam pe bătrîna și-i trimiteam vara bilete pentru băi, iar cînd veneam la Cefa, ea aducea la medicul veterinar gogoși, că știa că-mi plac, iar vara pepeni din grădină. M-am dus la Cefa și am început să stau de vorbă cu bătrîna și cu toată familia, avînd cu noi și cererea de înscriere semnată de bătrînul. I-am spus bătrînei că dacă se
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
Victor Neuman la o carte cu această temă a sociologului maghiar Pászka Imre, apărută la Budapesta, și pe care am dori să o citim și în românește; un articol polemic al lui Livius Ciocârlie) fiindcă a citit și i-au plăcut grozav cele două volume anterioare coordonate de Smaranda Vultur. Istorie trăită, istorie povestită (Ed. Amarcord, 1997), avînd ca temă experiențele de viață ale deportaților în Bărăgan din 1951-56, și Lumi în destine (Nemira, 2000), cu mărturii despre relațiile interculturale din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
învățată și bine exersată, pe care memoria generațiilor care ne-au precedat ne-o amintește pe tonul cel mai cuceritor, cel al faptului de viață trăit în mod firesc, destins, îmbogățitor, fără agresivitate ideologică, fără ifos. Exact așa cum ne-ar plăcea să o trăim și să o întemeiem pe durata lungă." * În paginile de proză ale numărului l-am găsit pe multitalentatul nostru colaborator Pavel Șușară (critic de artă, poet, gazetar, prozator și și altele) cu o năstrușnicie ce poartă titlul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
narativă, gen literar. De altfel experiența s-a și făcut. A făcut-o Ioan Groșan însuși, luându-și subiectele din cele mai diferite medii și epoci și utilizând toate formulele literare aflate la îndemână, de la stilul indirect liber, care îi plăcea atât de mult lui Marin Preda, și până la cel eseistic, în care s-a împotmolit până la urmă, ca într-o imensă halviță, Nicolae Breban. Iar acest proteism n-a dus nici pe departe la o alienare a prozatorului. Diversitatea situațiilor
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
a lui Ioan Groșan. Protagonistul narațiunii este, într-adevăr, preot, dar putea fi și activist, ca "tovarășul Tavi", din Caravana cinematografică. Preotul, tânăr, se numește Emilian Marcu și vine într-un sat cu gândul să ducă o viață tihnită (îi place, printre altele, să pescuiască). Iată însă că una dintre femeile care i se spovedesc, Ana, îl tulbură cu confesiunile ei despre destrăbălarea în care se complace. în loc ca preotul să o convertească pe femeie la puritate, femeia îl convertește pe
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
aceea, are puterea de a readuce la viață toți morții. N-am plîns cînd a murit tata, nici mai tîrziu cînd a murit mama, am plîns astăzi gîndin- du-mă că nu mai sînt, fiindcă ascultam un refren care le plăcea". Se plînge de sterilitatea sa cronicizată, trăiește mereu, cu acuitate, bolile sale care vin, cum sînt insomnia și reumatismul, de departe, din adolescență și tinerețe. Prin aprilie 1969 nota: "Pe vremea cînd mă chinuiau cel mai rău insomniile (trecusem de
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Metoda este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecția fenomenologică încearcă să prindă esențele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului. " Dacă ne plac paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al tuturor științelor eidetice, precum și izvorul din care
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]