2,821 matches
-
mister, alternează cu relatarea unor întâmplări cu personaje apăsat antitetice: meschini, duplicitari studenți, intelectuali și politicieni români, pe de o parte, generoși poporaniști englezi și ruși, pe de alta. Inserții confesive și scrutări meticuloase ale propriei interiorități apar și în pledoariile pro domo ale omului politic - Spovedanie pentru oameni cinstiți (1908), Pentru ce sunt un trădător... (1915), discursul Un caz de conștiință (1921) ori Documente și lămuriri..., unde se află și un remarcabil portret al lui Iuliu Maniu. Concomitente cu cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
limbajului contemporan: influența exercitată de literatura artistică și de autorii ei cei mai avizați se diminuează, mai importante ajung să fie mesajele presei, devenită principalul furnizor de limbă literară. Lucrarea încununează seria de comentarii asupra corectitudinii și abaterilor de la aceasta, pledoariile pentru cultivarea limbii, susținute de Z. prin intermediul rubricilor pe care le girează în publicațiile culturale. SCRIERI: Narațiune și poezie, București, 2000; Diversitate stilistică în româna actuală, București, 2001; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei Mihăilescu și Liviu Papadima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
de sulfat de cupru și de zinc (în dermatologie) intră în practica curentă. Am putea spune că victoria acestui secol se oglindește în cea a chimiei care își dobândește statutul. În 1699 Nicolas Lèmery (1645 - 1715) publică: La Pharmacopée Universelle, pledoarie pentru medicamentele universale, Joseph Pitton de Tournefort (1656 - 1708) îl va continua pe Lèmery cu Traité de la Matière Médicale (apărut postum). Relația dintre leac și compoziția chimică nu mai poate fi pusă la îndoială. Dar acesta este abia începutul farmacologiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poporul nostru ca pe unul creator de civilizație (Cântece istorice ungurești despre români, Românii în civilizația vecinilor, Kara-Ulah = Valah în „Codex Cumanicus”? etc.) și leagă clasicismul de datoria acțiunii publice (Pentru învățământul clasic). Publicistica - cronica de război din „Neamul românesc”, pledoaria renașterii prin cultură din paginile scrise în ziare și reviste din Ardeal - unește faptul divers cu „principiul etern care-i dă viață”, atingând, prin forța convingerilor, dimensiunea unui document de demnă responsabilitate, interioară și civică. Recenzii și cronici se disting
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
amesteca în numiri oficiale, că era subjugat sexual de ea, că nesocotea zeii. Victimă a învinuirilor, acuzațiilor, intrigilor și invidiei, Aspasia a fost adusă în fața Areogagului, tribunalului, și, pentru că nu avea voie să se apere, a apărat-o Pericle. Argumentele pledoariei au dus la achitarea ei. Au fost aduși în fața Areopagului și alți apropiați ai lui Pericle. Profesorul Damon a fost acuzat de ideea exprimată că un conducător ideal este un tiran luminat, ceea ce intra în contradicție cu regimul democrat atenian
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
casa ei. A fost acuzată de impietate, întrucât cu prilejul ritualului de slăvire a Aphroditei, reproducea legenda nașterii zeiței din spuma mării prin spectaculoasa ei ieșire, goală, din mare. A fost apărată de Hyperides, un admirator al hetairei, cu o pledoarie ce s-a încheiat cu gestul acestuia de a-i smulge veșmântul acuzatei și a întreba completul de judecată: Cum poate fi condamnată frumusețea? Impresionați, judecătorii au achitat-o. Nu se știu multe lucruri despre Phryne, s-au referit la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ce-l pun în galanteria lor; o bucurie nebunească, un delir amabil, o beție delicioasă sunt singurele capabile să deștepte atenția voastră și să vă dați seama că sunteți în adevăr fericiți... Epistolele conturează un cod de comportare erotică, sunt pledoarii pentru iubire, pentru erotismul ce leagă și dezleagă relațiile dintre parteneri, argumente în favoarea virtuții, cinstei și prudenței în iubire, remedii pentru detașarea de consecințele nefaste ale iubirii. Îndemnul ei este: Rezervă delicatețea sentimentului pentru prietenie, acceptă iubirea așa cum este... Cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de ficțiune, scriitorul face foarte devreme operă de pionierat în materie de textualism. Culegerea Exerciții conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Scudéry. Două piese se fac ecoul schimbărilor care se operează atunci, Comedia comedianților (La Comédie des comédiens) în care Scudéry, în 1635, face elogiul "poemului dramatic" și Iluzia comică (L'Illusion comique), în anul următor, în care Corneille plasează o pledoarie în favoarea teatrului: Acum ăst' teatru blamat E plasat sus de tot și de lume adorat Iar ce în vremea noastră văzut era cu dispreț Este de-acum iubirea oricărui om de duh semeț. (V, 6)7 Regele îi subvenționează, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor. Pedeapsa cu moartea fiind restabilită după 1715, piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește să reabiliteze condiția de soldat, personaj pe care comedia de până atunci nu l-a tratat decât ca pe cineva lipsit de interes, reprezentându-l ca pe un fanfaron, după tradiția, deschisă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
roșie, scufia țărănească, oricum nu au nici șolduri, nici piept, nici brațe, nici ten proaspăt, nici culori sănătoase: rămân femei de la oraș. Fiecare cu ce i se potrivește, la teatru ca și în lumea largă." Concepând teatrul ca pe o pledoarie în favoarea celor umili, Mercier are de gând chiar să plaseze acțiunea dramelor sale la spital, în închisoare, chiar la azil. "Un spital! o să se zică, scrie el în Noul Eseu despre arta dramatică. Da, și dacă mă vor supăra, voi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
putem intra în coliziune, și să fim puși în gardă împotriva tuturor impresiilor unui exemplu. A te apăra este și un remediu prețios, iar morala nu posedă vreunul mai energic, mai eficace decât râsul." (Seara a 34-a) În ciuda acestei pledoarii în favoarea unirii râsului cu emoția, el este înclinat spre preferarea aspectului serios și spre ștergerea, pe cât se poate face, a momentelor hazlii din comedie, din cauza temperamentului său și din cauza misiunii moralizatoare pe care o conferă teatrului. Făcând elogiul Tatălui de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au mai ales acest lucru care supără, faptul că autorii pot și trebuie să le aranjeze pentru a le face să semnifice ceea ce vor ei. Toate paradoxurile sunt permise la teatru, numai să fie plasate acolo cu spirit. Rezultă o pledoarie, nu ceva adevărat. Dacă deranjăm chiar și o singură grindă a construcției, totul se prăbușește. Este un castel de cărți de joc, pe care trebuie să-l privești de departe, evitând să-l răstorni cu o suflare". Zola se arată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plaseze ideologia în scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt despre Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
în manieră rigidă. În plus, sunt vehiculate multe dintre locurile comune ale politicii oficiale ceaușiste. L. și-a adunat publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice, exaltând politica vremii, fie pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu critica literară. În Vocația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
în funcție de epocă, de specificul etnic și de temperamentul autorilor polonezi și al celor români. Căci P. așază în paralel versiunile polone și românești, scoțând în relief diferențele și explicându-le aplicat pe cât mai multe paliere, uneori comentariul aducând chiar a pledoarie. Fizionomia polonistului este completată de contribuția sa la realizarea mai multor manuale și a unor traduceri. SCRIERI: Confluențe culturale româno-polone, București, 1976; Studii polono-române, București, 1994. Traduceri: Marian Naszkowski, Zile de neliniște (Amintiri din deceniul al patrulea), București, 1963, Anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
1914 cuprinde și Jubileul de 25 de ani de activitate literară a lui Caragiale, ca și Starea teatrului românesc înainte de Caragiale, articole aparținând aceluiași publicist. Tot lui îi aparțin un amplu articol intitulat Este mișcarea noastră teatrală un lux?, precum și pledoariile pentru câteva producții dramatice „vrednice de jucat”, printre acestea figurând Conul Leonida față cu reacțiunea și Năpasta de I.L. Caragiale. Virgil Onițiu scrie articolul La chestia teatrului de la țară, Reinhard Strecker se ocupă de jubileul lui Richard Wagner, se analizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
fel de coregrafie a satului întreg"6. Prin ea se rezolvă, într-o anumită măsură, o bună parte din tensiunile sociale. Înțelegerea corectă și profundă a acestei coregrafii pune în jocul antropologiei prezența Celuilalt și gândirea dialogală. Este realmente excelentă pledoaria autorilor pentru gândirea dialogală și acceptarea Celuilalt. Ce este gândirea dialogală? Este actul rațional care ,,a trecut prin proba Celuilalt"7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință bogăția spirituală a întâlnirii a două sau
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
lucruri să fie mărginite și să se învecineze cu ceva, altele să fie mărginite,dar să nu se mărginească cu nimic.“<ref id=”1”>Ibid., ed. Bekker 978b 2-5. </ref> Acesta din urmă este însuși cazul sfericei ființe parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care nu este obligatoriu să se mărginească cu ceva este o pledoarie pentru ființa însăși și ea reprezintă totodată o condamnare ontologică a nelimitatului ca trimițând direct la neființă. Din aceleași motive, un alt text aristotelic<ref id
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dar să nu se mărginească cu nimic.“<ref id=”1”>Ibid., ed. Bekker 978b 2-5. </ref> Acesta din urmă este însuși cazul sfericei ființe parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care nu este obligatoriu să se mărginească cu ceva este o pledoarie pentru ființa însăși și ea reprezintă totodată o condamnare ontologică a nelimitatului ca trimițând direct la neființă. Din aceleași motive, un alt text aristotelic<ref id=”2”>Fizica III, 6, 207a 15- 17.</ref> (de astă dată autentic) tranșează disputa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
culturală mai mică", năzuința lui spre "Kultur", rasismul și lipsa lui de respect față de soarta pe care le-o rezerva el națiunilor mici erau respingătoare pentru Iorga. Iorga a fost permanent foarte constant, repetînd mereu că nu crede în nici o pledoarie pentru pace a lui Hitler, dar "cred în Mein Kampf". A respectat oare Mussolini națiunile mici în mai mare măsură decît Hitler? Iorga va susține în continuare cauza Albaniei și a altor națiuni mici, inclusiv a României față de Mussolini. El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
criza comerțului și exporturilor În anii ’30, Statele Unite au făcut tot posibilul să-i convingă pe ceilalți că moneda convertibilă și liberalizarea tarifelor vamale erau esențiale pentru reconstrucția postbelică. La fel ca entuziasmul liberalilor englezi pentru liber-schimb Înainte de 1914, nici pledoariile americane pentru circulația nestingherită a bunurilor nu erau complet dezinteresate. Totuși, această lipsă de altruism era una temperată de inteligență. La urma urmei, așa cum observase directorul CIA, Allen Dulles, „Planul pleacă de la presupunerea că dorim să sprijinim revirimentul unei Europe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rol compensatoriu: rememorarea publică, instituționalizată, ca fundament al identității colective. Prima nu putea dura - cum nici a doua nu va putea. O anumită doză de neglijență și chiar uitare este condiția indispensabilă a sănătății civice. Aceasta nu este Însă o pledoarie pentru amnezie. Pentru a putea uita un lucru, o națiune trebuie mai Întâi să și-l aducă aminte. Câtă vreme francezii nu au Înțeles regimul de la Vichy așa cum era - și nu așa cum preferau să și-l amintească -, au fost incapabili
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1994). N. reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la pledoaria pentru canonizarea lui Mihai Viteazul - fiindu-le caracteristica definitorie. SCRIERI: Publicații periodice din Oltenia, I-II, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1976-1979; Manuscrise și cărți vechi, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1977; 70 de trepte, pref. Dan Simionescu, Craiova, 1978; „Arhivele Olteniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
evident, multe dintre cele ce s-au spus despre limba literară sunt valabile și pentru celelalte stiluri ale limbii, ou excepția limbajului științific. 48 Limba vorbită are și ea funcția ei expresivă, deși aceasta variază de la comunicarea oficială incoloră la pledoaria pasionată stârnită de un moment de criză emoțională. Limba vorbită este plină de elementele iraționale și de schimbările contextuale ale limbii, istorice, deși există momente când aproape că atinge precizia descrierii științifice, în limba vorbită semnele sânt numai rareori folosite
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]