5,205 matches
-
Are ochii închiși și recreează mental prezențele celor din jur doar după felul lor de a se exprima. Uneori deschide ochii, apoi îi închide la loc și „încearcă să developeze ce a fotografiat în fracțiunea de secundă cât a avut pleoapele despreunate”. Povestitorul Nae Stabiliment are o tehnică specială: „Alege, nu se știe cum, doar cuvântul potrivit și e, dacă vreți, nonparafrazabil. Se joacă, mângâie cuvintele, le împrăștie în urechile auditorului, ca un țăran care zvârle semințe pe holdă. Nici prea
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
îi era dedicată seara literară) Măriuca recitase mult și în școala generală, jucase și teatru, așa că învăță rapid poezia. Veni și sâmbăta mult așteptată. Fetele erau toate într-o frenezie de bigudiuri, moațe de hârtie (după posibilități), puțin fard de pleoape, un pic de colonie, se împrumutau una pe alta, schimbau fuste, bluze, într-o emoție generală. Cele mai mari aveau așteptări sigure, cele mai mici doar incertitudini plăcute. Măriuca avea un costumaș „deux pièces” din stofă bleu deschis și niște
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
costumaș „deux pièces” din stofă bleu deschis și niște pantofi bleumarin din lac (primii ei pantofi de lac, cumpărați din bursă). Se „ondulase” și ea „dans l'air du temps” și își pusese pentru prima dată puțin fard bleu pe pleoape. -Ești tare frumușică, îi spuse Ilinca, o fată dintr-a unsprezecea, pe seama căreia circulau multe povestiri romance și care stătea alături de ea, în cercul recitatorilor.-Ai emoții? -Nu, răspunse categoric Măriuca, simțind în același timp, cum o inundă cald un
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
de ce mor mieii, În brazda Universului s-a-nchis. A respirat tăcerea ca pe-o floare Și-a alergat spre răsărit, cu teamă, Căldură unei mâini purta un soare, Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!". Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă, Un fir de mac i-a spus să vină-aproape Și l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă. Era o zână, ... Citește mai mult Născut de-o stea, la marginea Luminii,Privea cu-n fel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Apoi, văzând de ce mor mieii,În brazda Universului s-a-nchis.A respirat tăcerea ca pe-o floareși-a alergat spre răsărit, cu teamă,Căldură unei mâini purta un soare,Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!".Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă,Un fir de mac i-a spus să vină-aproapeși l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă.Era o zână, ... III. ÎNTREBĂRI UITATE, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ei, Cu amintiri de-o vară, sufletul tău brodează Speranțe din iubire și flori ce cad pe-alei. Spun iernii să ne ningă, din cerul de granit, Cu îngeri albi de flori, ce vin din altă lume, Te-mbrățișez sub pleoapa acestui infinit, Când vântul ia cărării și utimele urme. Cu țurțuri de cristal îți scriu, pe malul mării, Că primăveri ne-așteaptă pe plaja unui vis, ... Citește mai mult Un val venit din munții depărtării noastreTe-a căutat pe plaja
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ei,Cu amintiri de-o vară, sufletul tău brodează Speranțe din iubire și flori ce cad pe-alei.Spun iernii să ne ningă, din cerul de granit,Cu îngeri albi de flori, ce vin din altă lume,Te-mbrățișez sub pleoapa acestui infinit, Când vântul ia cărării și utimele urme.Cu țurțuri de cristal îți scriu, pe malul mării, Că primăveri ne-așteaptă pe plaja unui vis,... XXV. GARA UNUI TIMP, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1834 din 08
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
mă lovesc ușor, Nu știu unde-s, cum sau când. * Plouă rece. Cine m-a Țintuit în vis de foc? Stele când te-or lumina Să-mi pui, în păr, busuioc. Plouă-ncet, cu amintiri, Ochii plânși se pleacă uzi, Curg din pleoapa ta iubiri, Tânguiesc, dar nu le-auzi. Plouă crâncen, sec, mărunt, Sufletele-s în război . Luptă pân' la moarte, crunt, Tăvălindu-se-n noroi. Plouă... Plouă... Oh! a stat. Raze aurii se-ncurcă, Fuse trist cât a plouat, Trist mai
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
-n gând,Stropii mă lovesc ușor,Nu știu unde-s, cum sau când.Plouă rece. Cine m-ațintuit în vis de foc?Stele când te-or luminaSă-mi pui, în păr, busuioc.Plouă-ncet, cu amintiri, Ochii plânși se pleacă uzi,Curg din pleoapa ta iubiri,Tânguiesc, dar nu le-auzi.Plouă crâncen, sec, mărunt,Sufletele-s în război .Luptă pân' la moarte, crunt,Tăvălindu-se-n noroi.Plouă... Plouă... Oh! a stat.Raze aurii se-ncurcă,Fuse trist cât a plouat,Trist mai
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
stă pe sufletca o eternitate straniece plânge cu ochiiînchișiiar a găsi iubirea perfectăe ca și cum ai căutametafora supremăîntr-o glăsuire fărăcuvinte... XVI. POEM TRIST, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015. zbor de fluturi secunde plânse pe pleoape degetele nu se mai ating în întuneric se vorbește limba umbrelor tăcere necuprins * prinde-mi fața cu palmele tale și desenează eternitatea pe nerăsuflate! Citește mai mult zbor de fluturisecunde plânse pe pleoapedegetele nu se mai atingîn întunericse vorbește limbaumbrelortăcerenecuprinsprinde-mi
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
un condei. Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângi Și buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi, Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale, Atât de resemnată, urmând doar a ta cale. Deși pe pleoape-ai rouă,de-i noapte ori de-i zi, Iubire ai să-mparți când tu te vei trezi, Având inima plânsă,cu buzele zâmbești, Ești mamă, ești femeie, cea mai frumoasă ești. Citește mai mult A mai trecut o iarnă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
dintr-un condei.Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângiși buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi,Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale,Atât de resemnată, urmând doar a ta cale.Deși pe pleoape-ai rouă,de-i noapte ori de-i zi,Iubire ai să-mparți când tu te vei trezi,Având inima plânsă,cu buzele zâmbești,Ești mamă, ești femeie, cea mai frumoasă ești.... XXIV. ÎN ZORI, de Daniela Dumitrescu, publicat în
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
de stele, Rușinate ,iar, de zori Și dorințe nerostite, Adunate într-un franj, Sub perdeaua de-ntuneric A Reginei de Oranj. Tot misterul se-adâncește Când contrastele se-ngână Pe cleștarul cerului. Clipocind ca-ntr-o fântână Dătătoare de lumină, Pleoapa zilei se ridică, Soarele-și intră în drepturi Și Luna la tron abdică. Citește mai mult În zoriRazele sărută rouaAruncată peste floriDe puzderia de stele,Rușinate ,iar, de zoriși dorințe nerostite, Adunate într-un franj,Sub perdeaua de-ntunericA Reginei
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
sărută rouaAruncată peste floriDe puzderia de stele,Rușinate ,iar, de zoriși dorințe nerostite, Adunate într-un franj,Sub perdeaua de-ntunericA Reginei de Oranj.Tot misterul se-adânceșteCând contrastele se-ngânăPe cleștarul cerului.Clipocind ca-ntr-o fântânăDătătoare de lumină,Pleoapa zilei se ridică,Soarele-și intră în drepturiși Luna la tron abdică.... XXV. PE UN SINGUR RÂND, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015. Pe un singur rând, se scrie o viață, O poveste simplă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
cancer de vise./ Moarte ucisă de o altă moarte,/nu îngenunchez decât în oglinzile somnului” (autoportret în oglinzile somnului). Poezia se trăiește în „exilul interior” (autoportret cu prăpastie, vis și exil), unde se pribegește, cu un „cimitir de rouă sub pleoapă...” (... un cimitir de rouă). Doar somnul „rămâne identic cu nașterea”, visul fiind o „catedrală a somnului” (visul, sfărâmare a propriului mit). În volumul Spiritul universal al culturii române (2002) S. adună articole, adoptând o atitudine combativă, responsabilă, față de destinul culturii
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
albae; labium eius inferius magnum; femur dexter tenuis; et pedes lati; major digitus eius contusus et oblongus. Iste est falx desolationis. Capul său ca o flacără arzând; ochiul drept scăldat în sânge; ochiul stâng de culoare verde, având două pupile; pleoapele sunt albe; buza de sus mare; pulpa dreaptă uscățivă; tălpile picioarelor mari; degetul mare rănit și foarte alungit. Acesta este chipul pierzării! Este foarte greu, dacă nu imposibil, să descoperim sensul exact al fiecărui element al descrierii. Pot fi însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Patrick Vighetti, Paris, Jérome Millon, 19932, pp. 5-6 „Cândva, ochiul nostru din frunte trebuie să fi văzut ceva nebunesc, un foc neașteptat și obscen, un vânt orbitor, un peisaj celest intolerabil. De atunci s-a retras tot mai mult sub pleoapa groasă a encefalului, iar azi fosta floare a soarelui din fruntea noastră de fii ai luminii mai e doar un bob de mazăre atârnând În scrotul ei de os, Înconjurat și ocrotit de marele fluture sfenoid.” Mircea Cărtărescu, Orbitor, II
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al ascensionalului, ca și al orizontului acvatic, el aici își caută identitatea: „Mi-e auzul larg spre culmi aeriene:/ e-un du-te-vino printre stele albe/ ca niște șoimi pe care nu-i doboară/ nici iedera ce le-a crescut pe pleoapă” sau „prin ochiul meu mai pâlpâie ceva/ fregatele cum ies cu puntea de ametiste plină/ și-au împlântat catargele-ntr-o stea.// Privesc cu ochii mari, deschiși,/ ca margaretele ce și-au trimis prin păsări/ staminele la înălțimi”. Cel mai
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
învață și procedeul de a schimba ordinea cuvintelor în frază, introducând o notă de mister gramatical. El zice: „calda frunzelor neștire” și „făptura umbrelor păgână”, forțează sensurile („în amurg de noapte sură”) și cheamă corespondențele: „Dar oboseala le atârnă de pleoape și de nări / asemenea mirosului de soare întunecat”. Copiind tablourile unui mare maestru, el schimbă din loc în loc culorile și liniile. Stilul „nichitian” începe să se arate. Paralel cu aceste preocupări, S. trece, ca toți din generația sa, printr-o
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
mai sus, mai adânc// fața ta pâlpâie în ochii mei/ și nu o văd/ pe buzele mele sunt cuvinte/ și nu le aud/ în inima inimii de țărână/ sângele tău îmi zvâcnește/ în răsuflarea pământului/ Tu, îmi ești aer/ cu pleoapele te-aș acoperi/ nu eu, Tu/ trăiește în mine. Tu, ce privești ca o flacără, mistuind/ de Tine mi-e sete/ în taină. Te-am cules/ ca pe o vie / rodul Tău, belșug/ vinul acesta, vinul acesta// trupul tău înflorind
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Abia murmurată zăpadă). Pe alocuri se aud rezonanțe din versul lui Lucian Blaga: „marie vara ce-a trecut / m-a tot rănit m-a tot vândut /și toamna toamna care trece /spre akheron mă va petrece /nu știu pământul de sub pleoape / cât m-o așterne de aproape / nici steaua-njunghiată-n prund / de m-o răni tot mai rotund” (Elegie). Poezia din Uneori, plutirea a fost receptată, de regulă, ca lirică integral erotică, cu precizarea că e vorba de un eros subordonat vizionarismului
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
fecundat de lacrimă: „Ochiul rugatul de var/ sub nufăr orbește cândva/ inorog de petale/ lacrima”. Pretutindeni e o lume filtrată, ca la Blaga, în care stările și imaginile ating eul doar vămuite de șoapte, stropi, semințe, frunze, „așchii de sânge”, pleoape ș.a. Ceea ce conferă soliditate acestei lumi de senzații întretăiate de cugetare este poetizarea sistematică, încrengarea în plase metaforice, de unde și o oarecare monotonie. Ipostaza iubirii e de aflat în Jugastru sfiala, în care versurile conotează ideea maternității. Obsesia semințelor cedează
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
surprinde cu vivacitate priveliști caracteristice, transmițând îndeosebi senzații olfactive: „Arome de izmă și cimbru te-mbată, / Și ochii aproape te dor de lumină; / În minte îți vin tot mai leneșe gânduri, / Ca bulgăr de ceară se-nmoaie și trupul, / Iar pleoapele alunecă-ncet...” (Zi de vară). O secvență a poemei Podul Înalt evocă plastic momentul decisiv al bătăliei, cel în care Ștefan cel Mare a prăvălit copaci peste invadatori: „Dar crunți copacii se mișcară-n trunchiuri / Și ca o furioasă vijelie
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci reușitele. Adesea, asocieri deconcertante devin imagini de o rară, unele de o neegalată frumusețe: „gândul tău alunecă peste mine ca o sanie peste zăpezi”, „liniștea zumzăie în noi ca o albină”, „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii/în acest glas străveziu ca un acvariu”, „laptele clatină o cădelniță de-arome”, „au adormit gârlele ca harfe”, „sufletul s-a umplut ca o orgă
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
anunță ca o voce dintre cele mai caracteristice ale lirismului de inspirație htonică și expresie tradițională. Poetul se autodefinește, în acest sens, memorabil: „Eu am crescut cu macii și strugurii pe câmp/ Și mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape, rouă,/ Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest credo, el cântă, în celelalte versuri, în tonuri variate, adesea epitalamice, „câmpul, livada, codrul sur, podgoriile”, volumul fiind în egală măsură o
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]