5,084 matches
-
toți uniți. Suntem una. Cu membrii, adică, asta e. Părea un maistru de uzină, obosit, pedepsit să poarte costum și cravată și să se încurce în treburi prea complicate, care îl speriau. Poate citiți ceva... trece timpul, să nu vă plictisiți. Ziarele noastre. Și statutul, poate vă interesează. Tolea puse teancul pe genunchi și trase mica broșură. STATUTUL. „Organizație obștească... în vederea antrenării la viața politică, economică, socială și culturală a țării... la opera de edificare... Socialism și Comunism... membrii sunt cetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ar fi gata Marea Britanie să dăruiască imediat Germaniei,ca garantie a bunelor intenții, câteva colonii?“ Șeful Gică zâmbea, crăcănat, în ușă. Sir Tirbușon privea în tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită, ridată. Și când te gândești că pământul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o fi în preajmă nevasta, sora, menajera, fiul care să răspundă. Nu răspundea nimeni. Dacă nu vrea Binefăcătorul, Marele Măsluitor, n-ai ce face, nu poți forța roata norocului. Ba poți, uite că poți... perseverezi. Până și Marele Nevăzut se plictisește, cedează, doar e facut după chipul și asemănarea noastră, așa scrie în Cartea Cărților noastre de identitate. Iar celălalt, Răufăcătorul, sosia, cu care împarte jocul, Înalt Prea Păcătoșenia Sa, geamănul, bastardul, seamănă și el cu biata noastră făptură. Așa că: încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la intersecție se coboară la Alimentara, apoi la dreapta, până la școala omului nou, apoi... aiurea, derutarea următorilor. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză. Tăcere audiența încântată, înfricoșată, așteptând lovitura. Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar nu ia catalogul. Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
soția unui fost combatant. — Da, da. Era o diferență de vârstă scandaloasă. Mai tânără decât fiica lui din altă căsătorie. Dacă bătrânul mai trăiește, o regretă, cu siguranță. Și dacă a ajuns în cer, tot o regretă, sunt convins. Se plictisește fără ea. Ea era minunea, învierea, soarele... — Marea Târfă din Biblie? Curvoiul? Știi că i se spune Curvoiul? Doctorul Marga refuză să zâmbească. Fața umbrită de barba romantică rămase neclintită. — Prostii, vorbe goale. Sursele de bucurie sunt rare în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uit pe cel de acum. Să scap de plictiseală, domnilor, să scap de isteria primăverii care ne umilește și ne asmute și ne isterizează. Accept provocarea, mă accept, atât. Atât sunt, această zi pe care am numit-o vineri. Mă plictisesc, domnilor! Asta-i tot, real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scrisoare? — A, scrisoarea! Scrisoarea becherului... da, da, persoană însemnată. Arma cu efect întârziat... o am acasă, la păstrare. La loc sigur, la păstrare. Dar doctorul Marga tocmai când înțelesese jocul și își amintea replicile celebre din celebra piesa, se și plictisise. Sau îl irita, poate, faptul că Tolea părea să-și bată joc de el. — Gata, Tolea, nu te mai maimuțări. Doar n-ai venit până aici, la marginea orașului, să interpretezi comedia națională. Spune ce s-a întâmplat, hai, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la masă, intră în panică și face crize urâte. Pentru dumneata, bibicule, favoare specială: un ultim sfert de oră... și își privi ceasul. — Buun, Coane, noi ce fel de țară suntem? — În curs de dezvoltare. — Ce înțelegi prin asta? — Mă plictisești, Tolea. Doar citești ziarele. Producție pe cap, productivitate, produs național, naiba mai știe... — Da, astea, dar și... Mă rog, hai s-o luăm altfel. Înaintea războiului, în timpul războiului, eram tot așa, în curs de dezvoltare? — În prag de. — Buun. Economie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți șmecherii care își înscenează accidente de mașină și mimează tot felul de vătămări, negustorii care-și dau foc la propriile magazine și depozite, indivizii care își regizează moartea. Timp de treizeci de ani am urmărit așa ceva, fără să mă plictisesc vreodată. Marele spectacol al necinstei omenești. Te asaltează din toate părțile și, îți place sau nu, e cel mai interesant din câte există. Tom a scos un sunet scurt, un jet de aer undeva între o pufnitură de dispreț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șurubelnița, nici sula sau ciocanul - nimic. Iar aparatul de ras continua să bâzâie, interpretându-și interminabila arie pe o singură notă. Mai mulți musafiri ieșiseră alături de noi în curte, dar li s-a făcut foame și sete, apoi s-au plictisit și s-au întors pe rând în casă. Nu și eu, încăpățânatul, tenacele Nathan Glass. Când am înțeles, în fine, că orice speranță era pierdută, am luat un baros și am făcut toaleta țăndări. Invincibilul aparat de ras a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care îi distrusese capacitatea de exprimare? Sau, din motive încă neînțelese, decisese să facă un jurământ de tăcere, impunându-și un mutism voluntar pentru a-și pune la încercare voința și curajul - un joc copilăresc, de care avea să se plictisească până la urmă? Fața și brațele îi erau curate, fără vânătăi, dar am hotărât ca în cursul zilei să o ademenesc în baie, ca să mă uit și pe restul corpului. Doar ca să mă conving că nu o bătuse nimeni și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de a ajunge în Burlington ar fi fost să rămânem pe I-91 până la White River Junction și apoi să cotim spre vest pe I-89, dar, când am ajuns la periferia orașului Brattleboro, Tom a declarat că s-a plictisit de superautostrăzi și preferă să le schimbe pe drumuri mai mici, mai goale, de țară. Și astfel s-a făcut că am dat traseul rapid pe cel mai lent. Așa, timpul se lungea cu vreo oră sau două, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pleacă mâine la New York, iar eu plec la Boston? Iubesc Bostonul și știu că o să mă simt bine acolo, chiar dacă nu am nimic în comun cu ceilalți membri ai echipajului și o să fiu nevoită să mă distrez singură. Dacă te plictisești în Boston, ai o mare problemă. Cred că e cel mai frumos oraș din lume, și aici sunt Harvard, Ben Affleck și Matt Damon. Dar lăsând deoparte actorii hollywoodieni superbi, Bostonul e exact genul de loc în care ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu mă înțelegeți greșit, îmi place slujba mea. Îmi plac avantajele pe care le am și orașele pe care le vizitez. Dar nu-mi place ce fac în timpul zborului propriu-zis. La început îmi plăcea, pentru că era ceva nou, dar mă plictisesc repede și acum mi-aș dori să am ceva mai mult de la viață. Zbor în diverse locuri și apoi zbor înapoi, dar uneori vreau pur și simplu să zbor undeva și să nu mă mai opresc. Mă ridic de pe banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am gândit cu tristețe. În cel mai neplăcut fel. Sora mea chiar crede că nici unul dintre noi nu vrea să o vadă fericită. În fine, a venit ieri pe-aici să discutăm despre rochia de mireasă, dar nu o să vă plictisesc cu detalii. E destul de rău că ai mei sunt așa de implicați, fără să mai luați și voi parte la asta. Singurul motiv pentru care am adus vorba de ea este că a fost prima persoană care mi-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fac decât să stau la piscină, să beau apă și să mănânc fructe. Apoi, când mă întorc, o să fiu altă persoană: mai slabă și un pic mai bronzată, în funcție de vreme... Doamne, cred că o să las deocamdată baltă scenariul. M-am plictisit de moarte tot scriind la el. Cred că trebuie să aștept să mă lovească inspirația și cu siguranță asta n-o să se întâmple acum. A rămas să mă întâlnesc cu Debbie, să bem ceva mai târziu. Nu pot să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu-ți faci griji că Donald s-ar putea îndrăgosti de una din celelalte fete? —E un risc pe care trebuie să mi-l asum, ridică Debbie din umeri. Cine știe ce se va întâmpla? Sper că pur și simplu o să se plictisească de celelalte. O admir pe fata asta. Serios. E o atitudine foarte matură. Totuși mă întreb dacă are dreptate. Poate sunt complet lipsită de realism dacă încerc să-l țin pe Adam doar pentru mine. Să adopt atitudinea lui Debbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pus În gât. Îmi amintesc de locul ăsta. De parcul În care mergeam, cu leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu disperare să fiu ca ea, așa că am zis că și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mână. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
imaginez locuind acolo cu Connor. Stând pe canapea. Doar noi doi, seară de seară. Mă Întreb despre ce vom vorbi. Ei ! Vom vorbi... despre lucrurile despre care vorbim mereu. Poate o să jucăm Monopoly. Asta În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încântare. Ăsta are și parchet și obloane ! De când mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mea, ochii Îi strălucesc. Știi, lui Pete i-ar fi plăcut la nebunie chestia asta. — Pete Laidler ? zic ezitantă. — Mda. El e cel care a inventat toată treaba asta cu dosarul Leopold. Era genul de chestii pe care nu se plictisea niciodată să le facă. Bate ușor cu degetul În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun, ușor mirată. El o Împăturește și o pune În buzunar, iar pentru câteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Simt că mi se pune iar un nod În gât și clipesc cât pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atât de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă plictisesc alături de Connor. Știa că-mi doresc aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat absolut tot ce știa că mi-ar plăcea. Iar eu am crezut că e pe bune - fiindcă Îmi doream din suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zâmbește cu Înțelegere. Când ajung la birou, Artemis ridică repede ochii spre mine, curioasă. — Bună dimineața, Emma ! Rânjește spre Catherine. Ai mai citit vreo carte de-aia grea de curând ? Ha ha. Vai, ce amuzant ! Colegii de serviciu s-au plictisit să mai facă mișto de mine. Singura care continuă să se distreze de mama focului e Artemis. Adevărul e, Artemis, că da, spun veselă, scoțându-mi haina. Am citit de curând o carte super, cu titlul „Ce să faci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ciment pe faleză - primul loc de șezut, dacă-mi aduc bine aminte, după bancheta din tren față-n față cu admiratoarea lui Kandinsky... Acum în parc e plin de polițiști, și pedeștri și călăreți, pe niște cai cu un aer plictisit de autoritate. Cu ani în urmă, pe timpul lui Ceaușescu, nu găseai unul, când s-a întâmplat să am nevoie mare de poliție, să-l găsească pe tipul care mă ușurase de bagaje, de acte, de tot, mă lăsase cu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]