3,274 matches
-
încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a doua corabie, până când prova ei se lipi de pupa celei dintâi. Dintr-o singură mișcare, cele două corăbii deveniră un singur edificiu plutitor, al cărui aur strălucea. — Nimeni nu s-a gândit vreodată la așa ceva, spuse Împăratul. Și inima îi zise că, dincolo de putere și de glorie, o asemenea construcție era de-ajuns pentru a-i aduce unui om faima. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata din spate a motocicletei se înălță în aer în urma lui, și păru gata să-l lovească la baza spinării, dar, cu mare tact, acesta își desprinse picioarele de pe pedale și-și înclină corpul plutitor într-o poziție orizontală. Mâinile îi erau încă prinse de ghidon, îndepărtându-se acum de el în timp ce motocicleta se dădea peste cap. Cablurile de măsurare îi retezară încheietura unei mâini, și el se lansă într-un plonjon pe orizontală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nestingherit pe pământ peștii noștri au plecat demult către pol trăgând o sanie goală... înconjurată de ape... toți vor să mă învețe să înot dar eu nu lupt cu valurile eu le îmblânzesc vorbind apei mi-am construit un oraș plutitor dimineața mă ridic din nisipurile tale să admir amazoanele și caii marea cum se dă peste cap cum țipă într-o rană dedesubt tu închizi și deschizi ochii stropii te lovesc ca într-un moment erotic răspunsul așteptat aș fi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
raze de suflet și vedeam cum lacrimă cu lacrimă se făcea oceanul. Simțeam o tăcere melancolică și încă parcă o simt căci trecutul se creează odată cu povestea. Ajunsă la o cascadă de licăriri sidefii, simțeam că am aripi din speranțe plutitoare și vedeam cum naivitatea înota prin marele ocean. Un înger sidefiu, îngerul speranței ce mă îndemna să merg mai departe. Curiozitatea deschidea noi porți spre infinit, noi explorări. Într-un ultim zbor, voința se răsuci strălucitor în aerul îmbălsămat - un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și de picioare, coborând ca Într-o avalanșă un număr de trepte, Înainte să se oprească, făcându-i scut cu trupurile lor Împotriva durității pietrelor. Ajuns la capăt, Dante reuși să se ridice primul și să o zbughească spre moara plutitoare de pe partea dinspre Ponte di Carraia, păstrându-și un mic avantaj asupra urmăritorilor care o apucaseră pe același traseu, atenți să nu alunece și să nu se Încurce Între ei cu sulițele. — Ticăloși blestemați! strigă el spre oamenii Înarmați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de rotire greoaie. În străfundurile nopții uscate și reci mii de stele se zămisleau fără odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele și aceeași mișcare încremenită o apropia, încetul cu încetul, de străfundurile ființei ei, în care se înfruntau acum frigul și dorința. În fața ei stelele cădeau una câte una, stingându-se printre pietrele deșertului, și, cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu pârtii, nesupusă, de-o sa-ți colind aproape. Cu buzele în tine, voi răscoli zăpada, din depărtări adusă. Va fi alarmă-n faguri și roiuri de albine ne vor lipi: o piele din straturi alcaline, o aripă de cântec, un plutitor, o husă pe nava de plecare, in voluntar distrusă, de-o să-ți colind. Aproape cu buzele în tine... mâinile izvoarelor de veghe (părinților mei) par două vieți simple, bătrânii din vale, vin seara s-adape cirezile toate, cu bivolii ceții
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să înceteze și el, plutitorul funcționează perfect, urcă milimetru cu milimetru, închizînd garnitura. Ceea ce nu știți voi e că un mare strateg joacă întotdeauna un rol dublu sau, mă rog, are pe lîngă strategia principală pe care toată lumea o cunoaște și un plan secund, care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Își simțea obrajii arzând. În schimb, la Înmormântare n-am fi lipsit. Și nu te-am fi făcut de rușine. Sora mea vorbește! Și nu e nici abulică cum părea adineauri. Adevărul e că spectacolul unei pături zburătoare, sau doar plutitoare, te poate lăsa fără grai... Cum se simte pacientul după acest exercițiu de levitație? Pacientul se simte bine, slavă Domnului, zise Marta, dar de ce vorbești așa complicat? E greu să vobești simplu când te pricepi la cuvinte! zise Andrei. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scârțâind din toate încheieturile, cu o furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și înotând până la țărm. A trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
amintiri, îmbătrînește și moare. Pământul și-a luat dijma... Între noi și Caucaz sunt vreo două mii de kilometri în linie dreaptă, peste Marea Neagră. Dar mai e un basm și mai departe. Tânărul Tî Thîk străbate marea și întîlnește un munte plutitor, numit Fi Lai, cu treizeci și șase de peșteri. În acest munte care nu se oprește niciodată nicăieri și nu trece de două ori prin același loc, locuiește stăpâna lui, zâna Ngui, care și-l alege ginere pe Tî Thîk
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se sculă și după câteva clipe îi aduse cartea despre Gulliver. Oaspetele o răsfoi un timp. - Uite ce scria ăsta la 1726, zise el. Astronomii lui de pe insula zburătoare Laputa, care nu știu de ce îmi amintește acum nițeluș de muntele plutitor al zânei Ngui, de care mi-ai vorbit, iată ce au făcut. Citez: "au descoperit două stele mai mici, sau sateliți, care se învîrtesc în jurul lui Marte. Dintre aceste stele, cea mai apropiată e așezată la o distanță egală cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răsar alte zeci de mii, Steaua-i duce, ei urmează printre veri și printre ierne, 1145Pînă unde-eterna iarnă munți de neaua-n câmpi așterne, Unde crivățul visează uriașe vijelii. Ș-atunci Nordul se stârnește din ruinele-i de ghiață, Munții plutitori și-i sfarmă și pe-a câmpurilor față El ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd 1150Și trecând peste oștire o îngroapă... Și cu fală El ridică drept făclie aurora-i boreală Peste-oștirea-ntroenită în pustiul... de omăt. Nordul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumi-ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed pare-o așchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia-ntinsă Și pin ea plutind ca umbre Împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cristal Al marilor oglinzi te scapă sigur, Când vrei s-observi cum grupe se configur. Deci după o perdea! Pe-o moale sofă 50A lene șade-un înger de copil. În păru-i negru-o roșie garofă, În ochi albaștri plutitori ș-agil Și haina de-albă, strălucită stofă Cuprinde-un mijloc mlădiet-gentil, Ce lin se-ndoaie parc-ar sta să culce Sub evantaliu-i ce plutește dulce. {EminescuOpIV 204} Un înger, da! aripa doar se cade Pe ai ei umeri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pun pe ochi-nchiși, pe gură, Sărutări fără de număr. Și la piept o strâng mai tare. Răsuflarea-mi se sfârșește; O întreb de ce-i mâhnită, O întreb de mă iubește. {EminescuOpIV 236} Iar ea ochii și-i deschide Mari, puternici, plutitori: "Îmi ești drag din cale-afară, "Dar obraznic uneori ". {EminescuOpIV 237} DE CE MĂ-NDREPT Ș-ACUM De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăș? Căci făr-de tine n-am de spus nimică... Și azi nu-mi pasă lumea ce-o sa zică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de ghiață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată, Departe doar luna - o galbenă pată. {EminescuOpIV 330} Cetăți hrentuite pe țări plutitoare, Cu șiruri de dome, steclind de ninsoare, Schelete-uriașe purtând cremenite Coroane în colțuri pe capuri hâite. Vin regii de Nord cu oștiri să se plimbe, Cu chipuri ciuntite și umere strâmbe Și toată strigarea, vuirea, sunarea E surdă ca ceriul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei cuprind o lume de dulci făgăduinți, De-amor fără de margini, de scumpe fericiri, Cum nu se află-n lumea aceasta nicăiri, Căci este umbra blînd-a iubirii cei de veci, Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci! Nici luna plutitoare, nici stelele din cer N-or să pătrunză-n lumea trecutelor dureri, N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereți, Măcar să am de-acuma o sută de vieți, Căci sufletu-mi de-atuncea c-atît de-ntunecat... Doar ochii tăi de înger în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cornișă către Fuengirola. După mai puțin de un kilometru, În dreptul ruinelor unui turn de veghe maur, se opri lîngă țărmul pe care se risipeau valurile, iar lumina farurilor i se topi Încet În beznă. Spărgînd valurile, iahtul dădea roată resturilor plutitoare ale șalupei. Bănuiam că hoțul se Îndrepta Înot către malul stîncos de la poalele turnului de veghe, unde urma să-și dea Întîlnire cu femeia care-l aștepta cum Își așteaptă un șofer vedeta să iasă prin spatele scenei la finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ar fi pretins decât să surprindă imagini, senzații și mângâierea pe care le simți doar în dans. Ce vezi când scrii cercuri pe o podea, cu partenera în brațe. Ori depinde cu cine dansezi... Atunci, încăperea unde te afli e plutitoare și lucrurile par altfel. Nu par, ci chiar sunt. El fusese un bun dansator. Acum nu mai era. Piruetele și căldura i-au rămas doar în minte. Abia acum, după ce viața îl rătăcise printre atâtea dezastre, obiceiuri și întâmplări, înțelesese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu regret pana și am făcut câțiva pași spre omul acela. Mi-a aruncat însă nervos: N-am nevoie de nimeni. O să izbutesc și singur! Stătea aplecat peste bord, ținând în mână o frânghie cu care încerca să agațe scândura plutitoare, când deodată o coadă lungă a țâșnit din apă, s-a înfășurat în jurul lui și l-a aruncat în Nil. Am început să strig, smulgând brutal din somn pasagerii și oamenii din echipaj. A fost coborâtă pânza pentru a opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stând de o parte, ca o piesă de muzeu, la dispoziția oricărui călător care s-ar fi abătut pe șoseaua St. Petersburg - Luga, șosea ce trecea prin satul Rojestveno traversând râul care se bifurca În acel loc. Datorită insulelor sale plutitoare Împodobite cu alge și nuferi, frumosul râu Oredej avea acolo un aer sărbătoresc. Mai jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu, lovind zadarnic tambuchiurile aflate deasupra capetelor lor. Flăcările se Întinseră curînd, propagîndu-se cu mare viteză de la cabina căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]