3,116 matches
-
solare) apar frecvent în regiunile solare active la sfârșitul existenței acestor regiuni, dar apar câteodată și în afara acestor regiuni active. Protuberanțele solare (și filamentele solare) care apar la o latitudine heliografică mai mare de 40° nord sau sud se numesc polare. Ele ating maximul de activitate după 2-3 ani, uneori mai mult, de la maximul activității de pete. De obicei ele sunt protuberanțele (și filamentele) solare calme care pot avea o viață de câteva zile sau câteva luni, cu lungimi de 300
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor stelelor sudice.Autorul a introdus 11 noi constelații: Scutul, Lacerta
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Jode au publicat în anul 1593 la Anvers „Speculum Orbis Terrarum” (în două volume). Prima parte a acestei lucrări includea o introducere sobră în cartografia matematică. De asemenea în această lucrare sunt bine reprezentate (pentru nivelul cunoștințelor acelor timpuri) regiunile polare. Sudul primește denumirea de Terra Australis incognita (păstrând tradiția Ptolemeică). Sunt bine reprezentate regiuni cum ar fi: America de Sud, Africa, Asia, Marea Roșie, insulele din Pacific, etc. Ediția din 1593 a atlasului devine foarte populară. Lucas Waghenaer, pilot și cartograf, publică în
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
(drepnelele) sunt o familie de păsări cu peste 80 de specii cu o largă răspândire, lipsind numai în regiunile polare. Ele fac parte din ordinul taxonomic Apodiformes și sunt întâlnite cel mai frecvent în regiunile tropicale. Drepnelele trăiesc de la regiunile de litoral până la limita zăpezilor eterne, unele specii s-au adaptat la viața în orașe. Păsările au aspectul unor rândunele
Apodidae () [Corola-website/Science/320455_a_321784]
-
României socialiste. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În trei zile, la mare, colonelul Petria împiedică sinuciderea medicului Apostolescu implicat într-un accident mortal de circulație. Indecizia fatală a regizorului între polarul dinamic și filmul psihologic provoacă eșecul operației (cinematografice nu polițiste!).”"
Viraj periculos () [Corola-website/Science/320457_a_321786]
-
acestei soluții exacte nu implică și stabilitatea ei, turbulența putându-se dezvolta pentru numere Reynolds mari. Ca exemplu se poate da cazul în care fluidul este incompresibil și staționar, curgerea făcându-se într-un domeniu plan bidimensional nemărginit, în coordonatele polare formula 89, având soluția: formula 92 fiind componentele vitezei, formula 93 presiunea, iar A și B două constante arbitrare. Această soluție este valabilă pentru formula 94 și pentru formula 95.
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
este un șarpe veninos de mărime mijlocie, din familia "Viperidae", care este răspândit în Euroasia. Aria de răspândire este arealul cel mai nordic al viperelor, fiind singura viperă care poate fi întâlnită la nord de cercul polar. are o lungime între 50 - 70 cm, în cazuri de excepție putând atinge lungimea de 90 de cm. Cele mai mari exemplare au fost întâlnite în Europa de nord, Finlanda (94 cm), Suedia (104 cm). Femela este mult mai mare
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
formă de șliț vertical. Corpul lor este acoperit dorsal cu solzi duri la pipăit. Viperele din această specie sunt protejate, ele trăiesc în special în nordul Eurasiei, fiind singura specie de viperă care poate fi întâlnită la nord de cercul polar. Arealul de răspândire ajungând din Europa Centrală, Balcani, România (Munții Șureanu), Polonia, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Anglia și Scandinavia până în Rusia și insula Sahalin. Ele preferă habitatul cu regiuni cu umiditate mare, unde sunt diferențe mari de temperatură între zi
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
roșcat ("Calidris ferruginea"), chirighiță neagră ("Chlidonias niger"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), barză albă ("Ciconia ciconia"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete-cenușiu ("Circus pygargus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta alba"), șoim de tundră ("Falco rusticolus"), cufundar polar ("Gavia arctica"), cufundar mic ("Gavia stellata"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), lișiță ("Fulica atra"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), cocor ("Grus grus"), ploier auriu ("Pluvialis apricaria"), pescăriță mare ("Sterna caspia"), ciocîntors ("Recurvirostra avosetta") sau fluierar de mlaștină ("Tringa glareola
Colonia de păsări de la Pădurea Rădvani () [Corola-website/Science/323901_a_325230]
-
Are mai mult de 35 de aprticipari la manifestări științifice internaționale precum și numeroase participări la cele naționale. Pentru activitatea sa științifică a primit diplomă și medalia de excelență în cercetarea științifică în anul 2000. A fost colaborator apropiat al exploratorului polar român Teodor Gheorghe Negoiță lucrând alături de acesta la mai multe proiecte științifice ale Institutului Român de Cercetări Polare și fiindu-i practic aproape până în ultima clipă. A elaborat prima lucrare din România privind Biodeteriorarea patrimoniului cultural în 2006 cu o
Sergiu Fendrihan () [Corola-website/Science/323910_a_325239]
-
activitatea sa științifică a primit diplomă și medalia de excelență în cercetarea științifică în anul 2000. A fost colaborator apropiat al exploratorului polar român Teodor Gheorghe Negoiță lucrând alături de acesta la mai multe proiecte științifice ale Institutului Român de Cercetări Polare și fiindu-i practic aproape până în ultima clipă. A elaborat prima lucrare din România privind Biodeteriorarea patrimoniului cultural în 2006 cu o nouă ediție îmbunătățită în anul 2008. A scris prima monografie, asupra Halobacteriaceaelor denumită Microorganisme arheene extrem halofile A
Sergiu Fendrihan () [Corola-website/Science/323910_a_325239]
-
33 de zile în urmă. Întreaga echipă a lui Scott a murit pe drumul de întoarcere, unele cadavre, jurnale și fotografii fiind găsite de o echipă de căutare opt luni mai târziu. Scott era un comandant cu experiență în expediții polare, conducând mai înainte Expediția Discovery din Antarctica între anii 1901-1904. , numită astfel după nava de aprovizionare, a fost una privată, finanțată prin donații publice dar și de un grant oferit de guvern. A fost susținută și de Amiralitate, care a
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
după nava de aprovizionare, a fost una privată, finanțată prin donații publice dar și de un grant oferit de guvern. A fost susținută și de Amiralitate, care a contribuit cu marinari experimentați, dar și de către Royal Geographical Society. Pe lângă încercarea polară, expediția a avut și un important rol științific, explorând Zona Victoria și Munții de Vest. S-a încercat fără succes debarcarea și explorarea Țării Eduard al VII-lea. Călătoria către Capul Crozier în iunie și iulie 1911 a fost prima
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
de Ernest Shackleton a fost foarte aproape de a ajunge la Pol. Pornind de la o bază din apropierea punctului de plecare al lui "Discovery" din Strâmtoarea McMurdo, Shackleton a traversat Bariera de Gheață Ross, a descoperit ruta de pe Ghețarul Beardmore către Platoul Polar și s-a avântat spre Pol. A fost însă obligat să se întoarcă la 88° 23′ S, la mai puțin de 180 de kilometri de țintă. Scott a pretins drepturi de folosire a zonei Strâmtoarea McMurdo, considerând că aceasta e
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
departe spre sud”) din timpul lui "Discovery". Un cercetător zoolog distins, Wilson era și un desenator talentat. După spusele biografului lui Scott, David Crane, echipa științifică era cel mai impresionant grup de cercetători care au participat vreodată la o expediție polară. Aceasta a inclus oameni care aveau sa devină cunoscuți mai târziu: meteorologul George Simpson, fizicianul canadian Charles Wright, geologii Frank Debenham, Raymond Priestley și T. Griffith Taylor, biologul Edward William Nelson și asistentul zoolog Apsley Cherry-Garrard. Cherry-Garrard nu avea pregătire
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
1907-1909. Scott era de părere că poneii i-au fost de un real folos lui Shackleton și deasemenea a fost impresionat de potențialul motoarelor. Totuși, Scott mereu intenționa să se folosească de forța musculară a oamenilor pentru majoritatea călătoriei sale polare; celelalte metode aveau să fie folosite pentru a căra alimente și resurse de-a lungul Barierei, permițându-le oamenilor să își păstreze puterea pentru porțiunile din Ghețar sau de pe Platou. Practic, săniile motorizate s-au dovedit utile doar pentru o
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
mai bun pentru onoarea patriei noastre fără frică sau panică.” Scopul primului sezon era de a plasa depozite de alimente de-a lungul Barierei de la marginea sa (Safety Camp) până la latitudinea de 80° S, pentru a fi folosite în călătoria polară care avea să înceapă primăvara următoare. Ultimul depozit avea să fie cel mai mare și a fost denumit „depozitul de o tonă”. Munca trebuia să fie făcută de 12 oameni, de cei mai buni 8 ponei și de către două echipe
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
se făceau observații și măsurători, echipamentul era revizuit și adaptat pentru călătoriile viitoare. Poneilor rămași le trebuia exercițiu zilnic, iar câinii aveau nevoie de atenție în mod regulat. Scott a petrecut mult timp calculând rații pentru sănii și pentru marșul polar ce avea să vină. Rutina zilnică includea prelegeri despre o rază largă de subiecte: Ponting despre Japonia, Wilson despre schițe, Oates despre îngrijirea și folosirea cailor și geologul Frank Debenham despre vulcani. Pentru a menține condiția fizică se jucau frecvent
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
jucau frecvent partide de fotbal în semiîntunericul din afara cabanei; Scott nota că „Atkinson este de departe cel mai bun jucător, dar Hooper, P.O. Evans și Crean sunt deasemenea destul de buni.” Sub editarea lui Cherry-Garrard s-a redeschis ziarul "South Polar Times", care a fost produs de Shackleton în timpul expediției "Discovery". Pe a fost organizat un ospăț pentru a sărbători cea dea 43-a aniversare a lui Scott; o a doua serbare pe a celebrat solstițiul de iarnă, ziua care marchează
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
fost produs de Shackleton în timpul expediției "Discovery". Pe a fost organizat un ospăț pentru a sărbători cea dea 43-a aniversare a lui Scott; o a doua serbare pe a celebrat solstițiul de iarnă, ziua care marchează mijlocul lungii nopți polare. După aflarea veștilor despre sosirea lui Amundsen la Capul Evans, echipa estică a lui Campbell a devenit „echipa nordică”. Pe 1911 ei au navigat spre nord, ajungând la Golful Robertson, lângă Capul Adare pe , unde au construit o cabană lângă
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
se poată studia anumite aspecte din dezvoltarea păsărilor. Acest lucru necesita o călătorie în plină iarnă pentru a obține ouăle într-un stadiu timpuriu de incubare. Un scop secundar era de a experimenta raționarea mâncării și a echipamentului pentru călătoria polară din vară ce avea să urmeze. Scott a fost de acord și o echipă formată din Wilson, Bowers și Cherry-Garrard a pornit pe 1911. Nu s-a mai încercat până atunci vreo călătorie în timpul iernii antarctice; Scott a notat că
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Barieră, pe care le vor aduce până la Ghețarul Beardmore. La acest punct câinii se vor întoarce la bază iar poneii vor fi împușcați pentru carne. Apoi 12 oameni împărțiți în trei grupuri vor escalada ghețarul și vor începe traversarea platoului polar, folosind numai forțele proprii. Numai unul din aceste grupuri va continua spre pol; celelalte vor fi trimise înapoi la anumite latitudini. Componența ultimului grup polar va fi decisă de Scott în timpul călătoriei. Echipa cu cele două sănii motorizate (locotenentul Evans
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Apoi 12 oameni împărțiți în trei grupuri vor escalada ghețarul și vor începe traversarea platoului polar, folosind numai forțele proprii. Numai unul din aceste grupuri va continua spre pol; celelalte vor fi trimise înapoi la anumite latitudini. Componența ultimului grup polar va fi decisă de Scott în timpul călătoriei. Echipa cu cele două sănii motorizate (locotenentul Evans, Day, Lashly și Hooper) a plecat de la Capul Evans pe , scopul lor fiind de a transporta încărcături la paralela 80° 30′ S ca mai apoi
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
și un mesaj către bază că „lucrurile nu sunt așa de roz cum ar putea fi, dar ne menținem optimismul și credem că norocul se va întoarce.” Grupul a început ascensiunea Ghețarului Beardmore și pe au ajuns la începutul platoului polar unde au așezat un depozit. Încă nu apăruse vreun indiciu din partea lui Scott referitor la componența ultimei echipe polare. Pe , la latitudinea de 85° 20′ S, Scott i-a trimis înapoi pe Atkinson, Cherry-Garrard, Wright și pe Keohane. Scott i-
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
optimismul și credem că norocul se va întoarce.” Grupul a început ascensiunea Ghețarului Beardmore și pe au ajuns la începutul platoului polar unde au așezat un depozit. Încă nu apăruse vreun indiciu din partea lui Scott referitor la componența ultimei echipe polare. Pe , la latitudinea de 85° 20′ S, Scott i-a trimis înapoi pe Atkinson, Cherry-Garrard, Wright și pe Keohane. Scott i-a mai dat lui Atkinson ordine referitoare la câini; în ciuda instrucțiunilor precedente, aceștia trebuiau aduși ca să întâlnească și să
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]