4,267 matches
-
În polemica literară, argumentația, la toate nivelurile sale (sintactic, semantic și pragmatic), dobândește un caracter eterogen și neconvențional, dificil și, de altfel, inutil de inventariat și taxinomiat. Totuși, există anumite argumente (din categoria celor cvasi-logice) regăsibile în cele mai multe texte de polemică literară, cum ar fi: definiția, citarea-bumerang, raționamentul prin ficțiune (M. Angenot), care, în planul pragmatic, echivalează cu cele mai uzitate strategii de persuadare. Definiția se sprijină, înainte de toate, pe un consens al specialiștilor care, ulterior, poate fi generalizat; ea este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
frecvent în discursul polemic eminescian) sau "în adevăr", "se remarcă", "iată" (acesta din urmă frecvent folosit la ambii autori), au rolul de a accesibiliza demonstrația, transpunând-o în registrul comun al limbii. 2.6.3. Discursul narativ. E limpede că polemica de presă se sprijină pe existența unei povestiri factuale ca matrice a unui eveniment decupat din realitatea imediată. Intervenția regimului ficțional ține de disponibilitatea autorului concret (A) de a se detașa de narator (N) și de personaj (P). Adoptând schema
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în așa fel încât eficiența sa să devină maximală. El este cel care, pretextând un dat evenimențial, pe care îl relatează sub forma unei micro-povestiri factuale, pune la dispoziția lectorului o informație organizată, ca expresie a raportării sale la obiectul polemicii. În termenii aceluiași Gérard Genette, polemistul, în calitate de observator, se raportează diferențiat, plecând de la un grad zero al focalizării care trimite la dubla sa plasare: subiectivă ("narator intradiegetic", fiind el însuși personaj al narațiunii) și obiectivă ("narator heterodiegetic, care povestește lucruri
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
focalizării externe, naratorul ("extradiegetic") se postează la o distanță strategică de fapte, întâmplări și personaje, observându-le aparent neimplicat. Enunțurile sale sunt preponderent descriptive, însă degajă o forță ilocutorie specifică abordării satirice și caricaturale în genere. Cui se narează? În polemica literară, cum am văzut, beneficiarul de drept al discusului polemic este publicul, cititorul, ca instanță cu abilități evaluative, marcată sau nu deictic în discursul polemic. Un timp mai îndelungat, exegeza discursului polemic a ignorat rolul terțului "într-o practică percepută
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care pune în mișcare acțiunea 78. Ținta (fie ea persoană sau situație polemizabilă, provocată de o persoană/instituție) constituie elementul cheie a lui ce se povestește, pentru că în jurul ei se construiește conflictul. În calitatea sa de anti-subiect, ținta este, în polemica literară, proiecția subiectivizată (dar nu extrem, ca în cazul pamfletului, unde devine "personaj simptom") a adversarului. Aparent, ei i se acordă un statut de egalitate, conferit de tonul reverențios și echilibrat, precum și de formula de adresare (la Arghezi, aproape întotdeauna
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adversarului. Aparent, ei i se acordă un statut de egalitate, conferit de tonul reverențios și echilibrat, precum și de formula de adresare (la Arghezi, aproape întotdeauna, numele adversarului, în varianta sa completă sau nu, este precedat de calificativul "domnul"), grație cărora polemica își asigură gradul dezirabil de urbanitate. Prin inserarea textului citat în textul citant, ținta devine vocea auto-descalificantă a anti-subiectului, ca o evidență a prezenței acestuia în text. Spuneam că doar aparent i se atribuie un statut de egalitate, în spațiul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gradul dezirabil de urbanitate. Prin inserarea textului citat în textul citant, ținta devine vocea auto-descalificantă a anti-subiectului, ca o evidență a prezenței acestuia în text. Spuneam că doar aparent i se atribuie un statut de egalitate, în spațiul normat al polemicii, pentru că, în esență, polemistul recurge la fel și fel de tertipuri, mai puțin violența frustă, necenzurată (proprie pamfletarului), pentru a-și învinge adversarul. Descriptivul e, în discursul polemic, indisociabil de narativ, având rolul, după J. M. Adam, "de a asigura
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
subiectivitate face din enunț un act performativ prin excelență. Descrierea, în discursul polemic, corespunde, în termeni semiotici, deixis-ului enunțării, inserând, pentru public, referiri cu privire la poziția locutorului (ofensivă, defensivă, aparent neutră), la situația polemizabilă, la caracterul și culpa adversarului, la mobilul polemicii, în general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs, pe de o parte, și spre respingerea celui advers, ca necorespunzător criteriilor invocate. Iată o secvență asertiv-descriptivă care introduce perspectiva etico-estetică a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs, pe de o parte, și spre respingerea celui advers, ca necorespunzător criteriilor invocate. Iată o secvență asertiv-descriptivă care introduce perspectiva etico-estetică a autorului: "Polemica e proză frumoasă și pamfletul ei operă de artă. Lucrul care poate să identifice măestria și să-i controleze substanța și ținuta modelul alături cu interpretarea e polemica penei de scris. În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
criteriilor invocate. Iată o secvență asertiv-descriptivă care introduce perspectiva etico-estetică a autorului: "Polemica e proză frumoasă și pamfletul ei operă de artă. Lucrul care poate să identifice măestria și să-i controleze substanța și ținuta modelul alături cu interpretarea e polemica penei de scris. În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune mâna pe ce găsește și dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie infinită și n-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
substanța și ținuta modelul alături cu interpretarea e polemica penei de scris. În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune mâna pe ce găsește și dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie infinită și n-ai de apărat numai opera sau persoana, ci și apocalipsa lor. Nu dai ca să scapi: cinstea noțiunii se păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acurateță și exemplară onestitate, satisfăcând ceva
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
apărat numai opera sau persoana, ci și apocalipsa lor. Nu dai ca să scapi: cinstea noțiunii se păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acurateță și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut ziua sau i s-a terminat săptămâna, o vociferare fără caz și o insultă fără conținut: o ploaie de semne de exclamație"80. Vorbim de o secvență cu caracter didactic, teoretic, așadar descriptiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a circumscrie textul publicistic "într-o paradigmă precisă (mod, gen, specie, structură, tipologie)"85. Călinescu însuși, deși practicant profesionist al gazetăriei polemice, în a sa Istorie a literaturii române..., reduce publicistica argheziană la dimensiunea ei alegorică și, eludând texte de polemică literară, consideră argheziene doar "pamfletele sterilizate, ineficiente practic", intens liricizate, fantasmagorii neversificate, care fie iau forma fiziologiilor în maniera lui La Bruyère, fie capătă rezonanțe swiftiene. Subliniem, de asemenea, grila empatică prin care un creator percepe și înțelege un alt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care se coboară cu toate aripile liricei în cronică"86, fapt ce ar explica dezinteresul structural al criticului pentru proza argheziană de factură polemică. În sfârșit, nu e lipsit de importanță faptul că ne găsim într-o perioadă în care polemica (termen înțeles în ambele sale ipostaze morfologice, ca substantiv care exprimă, în esență, o situație de comunicare tripartită asociată unui spațiu dicursiv, dar, mai ales, în ca adjectiv care califică sau, după caz, descalifică un anume tip de discurs 87
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
intensitatea, sub dublul său aspect (cantitativ și calitativ), pe care o atinge discursul polemic în România interbelică 88. G. Călinescu plasticizează metaforic atitudinea polemistului, evitând totuși o denominare, în favoarea unei substituiri bazate pe analogie, într-un fragment ce trimite la polemica principială eminesciană: Dacă e vorba de duel, primesc, dar cu armele profesiunii. Vino-ncoace la luptă dreaptă, tinere imperial! Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te împung cu un spirit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
injurioasă a poetului față de unii din iluștrii săi contemporani nu e altceva decât expresia stilizată a unei visceralități slobode, a unei antipatii spontane necenzurate de filtrul exact, dar contraproductiv estetic, al rațiunii. Însă atunci când se plasează deliberat în cadrul normat al polemicii, distanța față de adversar e redimensionată în termeni urbani, iar reverențiozitatea tonului ține de un comportament strategic, nu față de preopinent, ci față de public. Acest aspect îl vom detalia însă la momentul potrivit. Deseori, în abordările critice ale pamfletului arghezian, se face
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iconoclast. Intră așadar în sfera preocupărilor sale critice textele în care raportarea la real/actual se diluează într-atât în ficțiune încât "satira trece din pamflet în viziune sarcastică și grotesc enorm"97. După departajarea pripită care, în fond, opune polemica intelectualistă, motivată și susținută de un ideal, cu o prezență justificată în spațiul publicistic (pamfletul de idei), discursului expresiv prin violență și trivial, demarat de instinct sau capriciu (pamfletul de cuvinte), dovadă a lipsei de cultură și de bun-simț, operată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dominantă a literaturii noastre interbelice, alături de pamflet, fapt semnalat foarte de timpuriu de Lovinescu, el însuși polemist de vocație: "El (lirismul, n.n.) orientează universalitatea genurilor și alcătuiește punctul de vedere unic [...]. Critica este lirică. Publicistica cea mai largă este lirică: polemica este forma ei naturală"100. În exegeza lui Dumitru Micu avem de-a face cu o dublă abordare, mai întâi volumul dedicat lui Arghezi în anii '65, unde referirile la gazetărie, dincolo de selecția prudentă a textelor și citatelor și de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
agresivității". Exemplificând prin titluri ce traduc nesupunerea și revolta: Trăiască insulta, Permis și nepermis, Totul este permis, Balotă arată că, din punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în sine, ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
când ia în vizor discursul cel pamfletar, prin departajare de cel polemic și satiric, în special, mută perspectiva într-un plan interdisciplinar, fără a compromite literaritatea, ca esență a viziunii critice. Cu toate astea, demersul atinge epidermic statutul și problematica polemicii argheziene pe care le circumscrie universului pamfletar în genere. Altfel spus, vizează aceeași țintă, însă cu mijloace diferite. Și de această dată polemicul este integrat în mod exclusiv discursului pamfletar. De altfel, însuși autorul, delimitându-și aria de cercetare, reclamă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu durere, știți de ce? căci altă scrisoare decât aceasta nu aș crede să fie primită pe ușe, și simt, din gesturile voastre, că aceasta chiar ar fi foarte neavenită". Se pot identifica, de asemenea, afirmații principiale care vizează o ars polemica proprie, reformulată lapidar, însă practicată continuu în anii ce vor urma. Astfel, enunțuri asertiv-valorizante precum "în scris, discuțiunea și războiul sunt libere și-mi plac" sau "unui om nu i se cuvine să scape lancea decât izbit de pe cal; a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dar și aplicarea propriilor standarde etice, dacă ne gândim la vârsta pe care o avea poetul când le-a formulat pentru prima dată și la faptul că n-a abdicat de la ele decât atunci când conjunctura politică a devenit nefastă pentru polemica autentică 115. Corespondența cu Aretie Panaitescu este un prim exercițiu polemic, de contra-argumentare și, totodată, o "pledoarie pentru sine a unui neînțeles"(B. Cioculescu), ambele ipostaze conturând cu precizie trăsăturile caracteriale de luptător nativ "mai întâi cu sine însuși" și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să am convingerea că biserica e numai pur și simplu o turmă de haimanale alcoolice." Pasajul, extras din corespondența călugărului (pe atunci) Iosif, vădește din nou refuzul de a se integra într-un grup uniformizat și prefigurează tentația exagerărilor în polemica anticlericală. Acest segment biografic, considerat drept "o soluție conjuncturală pentru a depăși dificultățile materiale"117, va fi resemnificat peste timp de poetul autodidact și investit cu valori pe care știuse oricând să le prețuiască: prietenia, spiritul religios autentic, harul marilor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spre Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea insului arghezian se fundamentează printr-o relație directă, neintermediată, cu divinitatea, căreia îi acordă un statut aparte, personalizat, experimentând cu plăcere "ruga [...] dezinteresată, tăcută, de pe scaun, fără contorsiuni și posturi învățate". În publicistica polemică, iconoclasmul său vizează exclusiv aspectul sau "fardul" Credinței, cum îl numește poetul, și nu esența creștinismului. Arghezi este sensibil însă la trăirea religioasă autentică a țăranului și deseori redă, în articole de gazetă, fiorul sărbătorilor creștine. El intervine brutal acolo
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
politică naționalistă. [...] Eu și când voi nega pe Dumnezeu, voi avea sentimentul că-l voi iubi mai mult decât dumneavoastră care nu știți nici să-l urâți ca un bărbat, nici să-l adorați ca un creștin"120. O tactică polemică argheziană, prezentă și în acest din urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest eretic anterior discursului, în timp ce adversarul său este exilat în zona dezonorantă a intereselor meschine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]