2,783 matches
-
că i-ar fi recunoscător cinstitului pastor dacă, pe viitor, s-ar abține de la orice amestec în treburile altora. Să fie oare acesta bătrînul încă agresiv, care stă la colțurile unde se încrucișează cele trei regate și stoarce de la toți pomeni ca un cerșetor? E limpede pentru oricine că, în cazul de față, pretinsul drept al ducelui asupra balenei îi era acordat de către rege. Trebuie așadar să ne punem întrebarea, în temeiul cărui principiu a fost regele învestit cu acest drept
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deșeurile aruncate de noi, cu cașalotul în care ne-am înfipt noi drugii. Da și cu oasele ăluilalt hoit prețios, de colo! Sărmanul! Hai, băieți, careva dintre voi să-și scoată pălăria, ca să facem o chetă pentru nițeluș ulei, de pomană. Căci uleiul pe care-o să-l stoarcă dumnealui din hoitul ăla, n-o să fie bun nici pentru închisoare, nu, nici măcar pentru celula unui condamnat la moarte. Cît despre cealaltă balenă, cred c-am putea scoate mai mult ulei din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
civilizația. După ce furtuna s-a mai liniștit - de tot nu s-a liniștit niciodată, în stare latentă e și azi -, poporul român a început să se împărtășească și el din acea cultură acumulată în Apus, și nu a fost o pomană acea împărtășire, căci nu numai că a plătit-o și o plătește îndeajuns de scump, dar a avut și un drept asupra ei, căci, cum am spus, a contribuit indirect la formarea ei. Nu e nici un popor care să nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Marinescu 8. Ion Răduț 9. Alexandru M. Radu 10. Simion Ciuna 11. Mihail Dobriță 12. Dan Dasoveanu Partidul Socialist al Muncii 1. Iulian Gh. Ocroteala 2. Gheorghe C. Slapciu 3. Florea I. Mihai 4. Constantin M. Păsărica 5. Gheorghe A. Pomană 6. Traian Valeriu Gh. Popescu 7. Antonie I. Ciocioc 8. Gheorghe D. Ghit 9. Dumitru I. Dincă 10. Ion N. Bălașa 11. Constantin R. Strinoiu 12. Codruț V. Vasilescu �� GALAȚI Convenția Democratică din România 1. Adrian-Iosif Simion P.A.C. 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200263_a_201592]
-
potriva pervertirii �sectare� (sovietice) a �nobilelor idei� ale socialismului. �n copil? rie ? i adolescen?? , Iorga a dob�ndit un complex al s? r? ciei. Chiar ? i dup? o jum? țațe de veac �? i amintea c? �n tinere? e �tr? ia �ntotdeauna din pomeni�43. �n toamnă lui 1888, la v�rsta de 17�ani ? i jum? țațe, Iorga a intrat că bursier la Facultatea de Litere a Universit?? îi din Ia? i, la sec? ia Istorie ? i Literatur? 44. A intrat �n rela? îi str
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
minte se refer] la a fi sincer (satya); a nu-ți apropria ceea ce nu îți aparține (asteya); la abstinenta sexual] (brahmacharya) - care legitimizeaz] instituția c]s]toriei pentru laici și nonposesiunea (apigraha), care încurajeaz] aranjamentele dezinteresate în viață curent]. Postul, pomană, iertarea, compasiunea, bun]tatea exprim] câteva virtuți pozitive care sunt încurajate. S-ar putea spune c] problemă „drepturilor” și intereselor celorlalți nu este ridicat], cu excepția parțial] a virtuții ahimsa (nev]ț]marea), având în vedere faptul c] justificarea ultim] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suplele cățele? Pentru că, de-atunci, ăhă, masculii au dispărut, văzîndu-și de viața lor crudă, femelele au fătat, a ruginit frunza din vii... Păi, din nunta aia tot s-a ales Moșu cu ceva: cu un culcuș în frunzarul gras, cu pomeni de peste tot, de pe la generoasele ferestre. Ce-i puțin pentru bătrînețile lui de cîine retras la vatră? Îl și ntreb: Ia zi-i, Moșu, e puțin? Se gudură ca un bătrîn care cîndva a avut umor. Dintre picioarele din spate, cea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fastuosul ceremonial cu detașata-i exclamație predilectă: vai, ce hazliu! Zaiafetul mergea bine. Lume multă, bucate alese pe masa care se-ntindea pînă dincolo de odăi, în veranda cu vitrouri. Taifasurile erau în voia lor, dulce-moldovenească. Pînă în momentul cînd... cineva pomeni de Rege. Din grupul pestriț dinspre bucătării, sări unu' cu gura. Un fost fotbalist (unul dintre cei ratați). Phii, ce era la gura energumenului hirsut! Toate spurcăciunile lumii. Parcă-l apăsase un alde Vadim pe buton și-acum își ținea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sunt depozitari ai unei tradiții interesante și care se sfiesc mai puțin când sunt investigați. De la copiii bucovineni am aflat că, în cazul când frații lor mai mici sunt înapoiați mintal este bine să li se dea să mănânce de pomană (obiceiul se găsește consemnat și în folclorul german). În același caz, să se spargă o oală lângă copilul care nu vorbește.* Este interesantă credința că tinerii care se uită mult în oglindă înnebunesc. Credința aceasta, frecventă și în Franța, prefigurează
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Folosind aceeași sursă 77, ne vom edifica: "Grosurile, adică vechile închisori, cuprindeau, într-un spațiu mic, umed și întunecos, condamnați și preveniți, fără deosebire; de sănătatea lor nu se îngrijea nimeni și trăiau aproape totdeauna numai din ceea ce căpătau de pomană*. La acest regim, se adăuga, pe lângă bătaie, ca pedeapsă disciplinară, sistemul de a ține pe condamnat cu picioarele prinse în butuc, fie pentru pază, fie ca pedeapsă". Butucul, mijloc de tortură, asemănător cu acelea utilizate în occident, îl găsim în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
scoate cîte ceva din sacoșă și mănîncă) Domnule, ai s-ajungi să n-ai ce mînca în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să dea cui vor ei... și cît cred ei de cuviință
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să dea cui vor ei... și cît cred ei de cuviință, că ăștia le smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură de pe pieptul mortului! Ce să mai vorbim! (scoate din sacoșă un coșuleț de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Costache: De ce pui tu mereu gaz pe foc! Marieta: Ca să te bagi tu în vorbă, de aia. Octav: (după ce se izolează) Vezi, Ovidiu, pe-aici sîntem... Și tu îmi spui să fiu tolerant...! Marieta: Asta e! Ne batem gura de pomană! Noi îi spunem... îi vorbim... și el, în loc să ne asculte, vorbește cu Ovidiu! Octav: Și ai dreptate, Ovidiu, trebuie să înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta: ...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu murim, așa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În ajun de Anul Nou era alegerea. Se alegea pe mai mulți ani, și pe zece ani. Tatăl vecinătății avea grijă să cumpere oale. Când murea cineva, era un pârgar (poștaș) al vecinătății care chema pe toată lumea să participe la pomană cu lingură și furculiță și să vină toată vecinătatea la priveghi”; în Mohu „era ales un țighidiș, de obicei cel care se căsătorise de un an, pentru un an. Adună oamenii pentru muncile comunității”; în Săcădate, „tăblașul (conducător) era ales
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să numească „supe“... Această reținere de la a acorda oricărui popor rang de „școală“ gastronomică funcționează însă și în cazul unor națiuni care și-au creat adevărate imperii, dominând peste o jumătate din lume, stăpânind (din punct de vedere culinar, de pomană!) regiuni de o bogăție și o diversitate incredibile în ceea ce privește resursele alimentare și tehnicile de preparare. Este cazul Marii Britanii. Cu ce s-a îmbogățit bucătăria engleză din întâlnirea cu rafinatele mâncăruri ale Indiei? Pentru cei care ne vor aminti voga britanică
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai amplu, deseori mai depărtat în timp.“ (Marcel Detienne și J.-P. Vernant, Bucătăria sacrificiului la greci). Acest scenariu sacrificial nu este specific doar lumii grecești, iar urme ale sale se regăsesc și în tradițiile românești, în special în celebra „pomană a porcului“, despre care va fi vorba în continuare. În cazul oii la groapă (sau al mielului fript haiducește), măruntaiele nu beneficiază de un tratament aparte, ele sunt parte integrantă a „ofrandei“, ceea ce ne face să credem că dimensiunea sacră
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sârbi se cheamă pihtije. Tot în Grecia se face maties e saffathes, altfel spus caltaboșul nostru, în aproape aceeași alcătuire (cu excepția unui condiment pe care mediteraneenii îl adoră: coaja rasă de portocală). Radu Anton Roman insistă asupra caracterului ritual al pomenii porcului (o „tochitură“, de fapt), ofrandă carnală a sărbătorii de Ignat. În acest caz, separarea rituală a viscerelor de restul cărnii este respectată, tochitura aceasta servită tuturor celor care au participat la tăierea animalului cuprinzând în cea mai mare parte
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
consacrat, iar dispariția lor va fi interpretată ca un semn divin, și nu ca furt sau hazard. De asemenea, ele pot fi date altor persoane, pentru consum, astfel Încât dăruirea dezinteresată către semeni funcționează ca o ofrandă pentru divinități (este logica „pomenilor” din satul românesc tradițional, În care bunurile celui dispărut nu sunt distruse sacrificial, ci redistribuite, Într-o tranzacție fără finalitate economică, dar cu scop religios). În familia sacrificiilor sângeroase se Încadrează actele ritualice care conduc la imolarea unei ființe vii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bani, lumânari). La capătul mormântului se pune crucea, pomul sau bradul. După Îngropare, participanții se spală pe mâini, iar rudele și apropiații se Întorc la casa celui dispărut, unde are loc o masă de comemorare (considerată și ea drept o pomană). O perioadă de timp (Între trei și patruzeci de zile) se tămâiază sau se stropește cu apă mormântul. Un ritual aparte este Înmormântarea cu brad, ce se face pentru tinerii care au murit Înainte de a se căsători: În zona etnografică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de „Între și Între”, duhurile celor dispăruți revin printre cei vii și solicită Îndeplinirea unor rituri de hrănire (alimente precum turte, colaci, grâu fiert Îndulcit sau colivă sunt lăsate peste noapte pentru ca ei să se Înfrupte sau sunt date de pomană celor săraci) sau de luminare (sunt aprinse lumânări acasă sau la cimitir); e) stingerea și aprinderea focului, act de magie prin analogie, În care puterile vieții (lumina, căldura) erau ajutate să Înfrângă puterile morții (Întunericul, frigul) prin aprinderea unor ruguri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tainelor sacre ale călătoriei dintre lumi (bocetul efectuând această inițiere) și de Îndeplinirea corectă a riturilor de trecere de către cei rămași În lumea de aici (aceștia vor dota sufletul cu obiectele magice ajutătoare: bănuțul pentru tâlharii de la vămi, găina de pomană pentru stingerea focului, paloșul pentru a fi dat Sfintei Maria, apa aruncată pe mormânt pentru a fi băută pe lumea cealaltă etc.). Religia creștină a cunoscut numeroase elaborări mitologice și reconfigurări doctrinare ale lumii de dincolo, fracturată Între două mari
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deficitară și obsesia culinară ne amintește de insațiabila coană Lucsița din La Moși. Iată, de pildă, cum rememorează madam Delcă împrejurările legate de moartea fratelui ei: [...] ce erea în sufletu ei numa ea știa... Să stai să iei carne pentru pomană... Da' frigider n-avea ei, n-apucase să ia frigider, bietu Ilie, și-n rest, cui să-i mai arză atunci de carne? Cumnată-sa, o ținea două femei, sta și jelea și nu-și credea ochilor că îi venise
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
probabilități", "vasul" nu conține flori, ci "esența eternă a "lucrului în sine"", cățelul nu este unul, să zicem drăgălaș sau jucăuș, ci "de usturoi", "popa" nu ține în mână o candelă, ci "o sintaxă" și "20 de bani" nu ca pomană, ci ca "bacșiș" iar "restul", în loc să pună ordine în acest vălmășag de lucruri nesemnificative, "nu prezintă nici o importanță". Simpla alăturare irațională de termeni cu referenți din registre diferite dobândește, așadar, un scop în sine, făcând inutilă depistarea altui sens. Descoperit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
an). Apoi, din an în an până la șapte ani. În cursul unui an sunt mai multe zile ale morților. Cea mai însemnată este cea a „moșilor de vară” care are loc la șapte săptămâni după Paște. Acum se dau de pomană oale de pământ în care se pune puțin vin, strachini de pământ pline cu orez sau păsat și linguri de lemn cu coada împodobită cu flori. III. 4.7 PORTUL NAȚIONAL ÎNAINTEA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL Fetele purtau fotă și ie
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]