3,510 matches
-
decret a dispus ca averea mănăstirii - din care făcea parte și satul Feldioara să fie trecută la prepozitura (consistorul) bisericii fecioarei Maria din orașul Sibiu, averea trecând în anul 1556 la fiscul ungar. În anul 1589 satul Feldioara ajunge în posesiunea lui Balthazar Bathory, care-l deține până în anul 1594, după această dată nu s-au mai găsit documente. În anul 1950, prin lege i s-a desființat autonomia comunala, fiind atașat din punct de vedere administrativ că sat de comună
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
părțile de domenii din Zenth Marthon, Kysland, Zedege, Cyneghefewlde, Wenecze, Bykalya, Janoch, Perenye, Chornoha, Bosfalwa, Egres, Bekch și Gereche, din comitatul Zala. Disputa dintre ramurile Cykmanthor și Kemer a familiei Szalók s-a finalizat cu decizia ca o pătrime a posesiunilor să revină Kemerilor, iar trei pătrimi celorlalți pentru că au scris reclamația la curtea regală și au plătit 2/3 din cheltuieli. S-a decis ca în cazul în care Kemerii nu au urmași, părțile lor să revină ramurii Cykmanthor din
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
moșia Marinului a fost vândută, cu drept de răscumpărare, de către Deak Thobias lui Szabó Ștefan de Beiuș. Dintr-o scrisoare a lui Dionisie Bánffy din 28 noiembrie 1674, cunoaștem câteva din moșiile stăpânite de el, printre care și Marinul, ca posesiune întreagă, alături de Aghireș și Peceiu. După executarea lui Bánffy, acuzat de conspirație, moșiile lui au fost confiscate de fisc și au fost administrate de oficialii lui Apafi. Alteori, moșia Marinului a fost stăpânită de doi sau chiar trei proprietari. În
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
știe nimic concret pentru acele începuturi ale istoriei documentate în scris a Buhăieștilor, însă din acte de la 1611, 1617, 1620 și mai departe, de pe tot parcursul secolului XVII, apar nume de răzeși buhăieșteni martori la diverse pricini, judecîndu-se ori vînzînd posesiuni. Din 1670 e pomenită o anumită Ciujdoaia, stăpânind asupra părții de sus a satului, iar urmașii ei pot fi urmăriți în documente până în secolul al XIX-lea, însă cel mai de seamă răzeș la sfârșitul secolului al XVII-lea a
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
locuit majoritatea populației, a fost păstrat sistemul de proprietate a pământului de pe vremea romanilor, deoarece conducătorii musulmani nu au deposedat moșierii. Introducerea metodelor agricole și a cerealelor noi a rezultat în dezvoltarea și expansiunea remarcabilă a agriculturii. În secolul XI posesiunile musulmane s-au împărțit în regate taife rivale, ce a permis Regatelor Creștine să se extindă și consolideze. Venirea almoravizilor și a almohazilor a cauzat restaurarea stăpânirii islamice în Peninsula Iberică, introducând o formă mai puțin tolerantă a islamului. Totuși
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
cea mai meridională parte a Peninsulei Iberice și a fost cucerit în timpul Războiului de Succesiune Spaniolă în 1704 împreună cu Minorca, una dintre Insulele Baleare. Deși spaniolii s-au reinstalat la Maiorca după Tratatul de la Amiens din 1802, Gibraltarul a rămas posesiune engleză. Situație legală a fost regularizată de Tratatul de la Utrecht, conform căruia Spania cedă teritoriul. Spania a chemat pentru a întoarce conducerea sa sub Gibraltar, dar majoritatea oamenilor din Gibraltar opune acestuia. Fiecare propunere spaniolă, împreună cu condominiu, fu refuzată. Rezoluțiile
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
diplomă eliberată de Ludovic de Anjou, fiul lui Carol Robert, în 25 Mai 1377 din Târgul Secuiesc, comuna Feiurdeni era proprietatea lui "Ioan Fiul Banului Simion". Ceilalți proprietari sunt fără îndoială maghiari. Fiul lui Sanislău Báthori a fost introdus în posesiunea Feiurdului în anul 1409. Între anii 1450, 1460 fii lui Sanislău Bathory, amanotează proprietatea Fejèrd lui Ștefan Forgolan, fiul lui Nicolae Magnus care ajungând proprietarul comunei primește nobilimea cu pronumele de "Fejèrdi" dar în 1467 fiind disgrațiat ii se ia
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
Aici se înșiră de asemenea și din ce anume se compun acele proprietăți: pământuri arătoare, lucrate și neluvrate, din ogoare, livezi, pășuni, fânețe, păduri, vii, podgorii, dealuri, văi, ape și râuri, piscine, locuri de pescuit și mori. În următoarele secole posesiunea Feiurdului se schimbă des. Printre proprietari amintim: văduva lui Toma Sombori fiica lui Ioan Bathori, și fetele lui Ladislau Bathori; primarul Clujului, Ambrosiu Szabo; familia Báthori Miklós; Gábor Sombori s.a.m.d. Anul 1805 a fost unul dintre cei mai
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
în zona cheilor Turenilor. În perimetrul comunei s-au descoperit și o serie de mici sate, care, cu trecerea timpului, au dispărut: Localitatea este atestată documentar din anul 1276. În trecut, localitatea a fost timp de mai multe generații o posesiune a familiei Túri. Următoarele obiective din satul Tureni au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010:
Comuna Tureni, Cluj () [Corola-website/Science/300359_a_301688]
-
vizuală cu castrul de la Cășeiu și cu turnurile de pe Muncelul Săliștii și de pe Ponița de la Ciceu-Corabia, inclusiv în zilele în care ceața acoperea culoarul Someșului. Satul este cunoscut documentar abia de la sfârșitul primei jumătăți a secolului al XVI-lea, ca posesiune a orașului Dej apoi și a unor familii nobiliare: Kinde, Haller, Teleki, Mikes, Bethlen, Torma și alții. În chiar anul primei menționări documentare, 1540, în sat locuiau 33 de iobagi. Sigur, viața acestora nu a fost ușoară de vreme ce istoria satului
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
de vremea „în care Dan voievod cu o puternică oaste a năvălit în ținuturile castelului nostru Mihald (Mehadia)”. Motivele care au determinat pe Dan să poarte acest război nu le cunoaștem; bănuim însă că voievodul muntean a vrut să reia posesiunile de odinioară ale lui Vladislav I, Amlașul, Făgărașul și partea ce rămăsese ungurilor din Banatul de Severin. De asemenea este necunoscut și rezultatul luptelor, căci trâmbițata victorie maghiară nu se confirmă în avantajele pe care, se pare că numai voievodul
Dan I () [Corola-website/Science/298643_a_299972]
-
hrisov al lui Mircea cel Bătrân, mănăstirii Cozia i s-a dăruit "vama de la Genune". Lăcașul a primit ulterior donații din partea mai multor domnitori care au urmat. Astfel, până la 1500 au fost date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile sale. De-a lungul timpului mănăstirea a fost reparată și renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare și consolidare s-a făcut între 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de către guvernul României
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
doua în august, respinse de voievod cu ajutorul maghiar. Luptele se reiau în toamnă, în părțile Severinului, unde, la 28 octombrie, se constată și prezența regelui Sigismund al Ungariei care dă un hrisov, în calitate de suzeran, mănăstirilor Vodița și Tismana, întărindu-le posesiunile. Cu prilejul acestor noi lupte, ungurii ocupă cetatea Severinului. Luptele au continuat în 1420, când a avut loc o expediție turcească de amploare, fiind atacate atât Țara Românească cât și Banatul, Transilvania, și Moldova. În aceste împrejurări tragice, oastea Țării
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
de Antiofilas. În secolul al XII-lea, negustorii genovezi au construit aici o cetate denumită “Licovrissi”. În secolul al XIV-lea, acesta a aparținut pentru o scurtă perioadă de timp Țării Românești, teritoriul de la nord de Dunăre fiind una dintre posesiunile Basarabilor (de aceea până în 1812, “Basarabia” era denumirea românească a Bugeacului - Bugeac fiind un nume turcesc). De la sfârșitul secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatului Moldova, fiind cunoscut sub denumirea de Smil. Orașul a avut o
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
au avut loc reparațiile pe plajă (în apropierea portului orașului Cooktown, Queensland de astăzi), la gura de vărsare a râului Endeavour. O dată ce reparațiile au fost finalizate călătoria a continuat prin Strâmtoarea Torres iar pe 22 august a debarcat pe Insula Posesiunii pe care a declarat-o teritoriu britanic. S-a întors apoi în Anglia prin Batavia (astăzi Jakarta, Indonezia), unde o bună parte din echipajul său a murit de malarie, Capul Bunei Speranțe și Insula Sfânta Elena, ajungând în Anglia pe
James Cook () [Corola-website/Science/298669_a_299998]
-
comanda celei de-a doua nave, HMS "Adventure". Expediția lui Cook a circumnavigat globul la latitudini foarte sudice, fiind unul dintre primii care să treacă de Cercul Polar de Sud pe 17 ianuarie 1773. A explorat, cartografiat și luat în posesiune britanică Georgia de Sud, explorată de Anthony de la Roché în 1675, descoperită și numită de Clerke Rocks și Insulele Sandwich de Sud. În ceața antarctică, "Resolution" și "Adventure". s-au separat. Furneaux s-a îndreptat spre Noua Zeelandă, unde a pierdut
James Cook () [Corola-website/Science/298669_a_299998]
-
propria vomă, iar albumul nu este finalizat. Jimi Hendrix a înregistrat o cantitate uriașă de material nelansat în timpul vieții sale, material ce a fost motiv al unei lungi dispute în tribunal. În 1995, această dispută este încheiată, iar drepturile asupra posesiunilor lui Hendrix, îi revin lui Al Hendrix, tatăl chitaristului. Împreună cu Janie, sora vitregă a lui Jimi, tatăl său au angajat pe John McDermott și pe inginerul de sunet al lui Jimi - Eddie Kramer pentru a prelucra cele 3 albumele dar
Jimi Hendrix () [Corola-website/Science/298693_a_300022]
-
Bouillon în iulie 1100, Baudouin de Boulogne lasă comitatul în stăpânirea varului sau Baudouin du Bourg. Acesta, continuând polica inițiată de Baudouin de Boulogne, se căsătorește cu Morfia, fiica principelui armean de Malatya, Gabriel. Încercările sale de a-si extinde posesiunile în Est, în dauna emirului de Mosul, se soldează cu capturarea să la asediul cetății Harran în 1104. Comitatul rămâne sub regenta lui Richard de Salerno, senior de Adana care reușește cu greu să respingă asediile musulmanilor până la eliberarea lui
Comitatul de Edessa () [Corola-website/Science/298734_a_300063]
-
sculpturii și arhitecturii au fost, din păcate, date uitării. Domênikos (Domínikos) "Theotokópulos" (în traducere literală numele familiei sale înseamnă ""fiul Maicii Domnului"") s-a născut în anul 1541 în Candia (Handáka), (în prezent portul Iraklion), pe insula Creta, pe atunci posesiune venețiană. Nu deținem nici un fel de informație referitoare la anii de tinerețe ai pictorului. Doar într-un act notarial, datat din 6 iunie 1566, s-a păstrat semnătura lui, "Maestrul Menegos Theotokopoulos" și cuvântul adăugat de el însuși -""zugrafos"" (în
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
ar fi momentul potrivit pentru a interveni în Transilvania sfâșiată de luptele dintre cei doi pretendenți la tron, pentru a-și consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare (Cetatea Ciceu și Cetatea de Baltă) și chiar a extinde aceste posesiuni. În vara anului 1529, el pătrunde cu oștile sale în Ardeal și asediază cetatea Bistrița (aceasta și celelalte cetăți săsești, îndeosebi Sibiul și Brașovul, trecuseră de partea lui Ferdinand). La 21 octombrie 1529 Petru Rareș obține o strălucită victorie, la
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
impune brașovenilor o contribuție de război de 4.000 de florini (sumă foarte mare pentru acea epocă) și supune definitiv și cetatea Bistrița. Ioan Zápolya și-a dat seama că această campanie a lui Petru Rareș în Ardeal urmărea extinderea posesiunilor acestuia și nu sprijinul pe care credea că îl obținuse de la voievodul modovean pentru a ocupa tronul Ungariei. În consecință, îl somează pe Rareș să părăsească Transilvania, amenințându-l cu represalii din partea aliaților săi, turcii. Petru Rareș a fost nevoit
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
multe din învățăturile primilor baptiști, printre care botezul nou-testamental și libertatea religioasă și au influențat, probabil, dezvoltarea multor caracteristici ale baptiștilor. Chiar dacă numele sugerează o conexiune, unii anabaptiști difereau de baptiști în multe alte probleme, cum ar fi pacifismul și posesiunea în comun a bunurilor materiale. E dificil de spus câtă influență au avut anabaptiștii în formarea bisericilor baptiste. Una dintre cele mai puternice relații între cele două grupări a avut loc atunci când baptiștii generaliști ai lui John Smyth au încercat
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
a căsătorit cu Malgorzata, sora regelui polon Jagiello, inaugurând un lung șir de alianțe familiale între cele două popoare. Aceasta duce la un transfer de populație lesne de înțeles dacă ne gândim că prin căsătorii mixte, polonii încep să dețină posesiuni pe teritoriul Moldovei, iar moldovenii pe cel al Poloniei. Sfârșitul sec. XVI și începutul sec. XVII marchează creșterea influenței polone pe teritoriul României, mai ales datorită lui Ieremia Movilă, care a fost întronat în 1595 cu ajutorul hatmanului polon Jan Zamojski
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
imperii s-au extins și s-au ciocnit pe două continente. Deschiderea oficială a ostilităților în Europa a fost precedată de lupta din America de Nord, în care britanicii doreau să se extindă spre vest dinspre coasta de est și să revendice posesiunile franceze din valea Mississippi de la la sfârșitul anilor 1740. Ca să prevină extinderea în Virginia și Pennsylvania, francezii au construit o linie de forturi în Pennsylvania de Vest la mijlocul anilor 1750. Eforturile britanicilor să le disloce au condus la conflicte. De-
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
marina franceză nu putea distribui bunuri și sprijin semnificativ pentru coloniile franceze. De aceea își concentra cea mai mare parte a armatei în Europa în speranța că va câștiga războiul mai aproape de casă, sperând ca apoi, de pe urma negocierilor să recâștige posesiunile pierdute. Această abordare nu a fost benefică Franței, pierzând coloniile. Ludovic XV era un rege dotat cu suficient de multă inteligență pentru a face față acestor situații excepționale, însă la Curtea de la Versailles apar tabere care îl influențează din toate
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]