3,622 matches
-
generală, însușită conștient, sensibilitatea la onoarea personală și demnitatea națională, simțul dezvoltat de responsabilitate, inițiativa îndrăzneață, împlinirea personalității proprii în armonie cu destinul comunității sociale alcătuiesc profilul acestei generații inconfundabile de profesori și sunt detectabile în devenirea mai multor generații postbelice de tineri bucovineni. Decesul tatălui său o obligă, după absolvirea liceului, în 1952, să intre în învățământ la Școala Costișa, unde funcționează ca profesor suplinitor de limba rusă și limba română. Acasă, își ajută acum mama, rămasă singură să înfrunte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
chirpici în pustietatea Bărăganului. Pe acest subțire fir epic sunt intercalate, prin "flash-back", o serie de secvențe, de dinainte de deportare, din copilăria autorului, prilej pentru narator de a zugrăvi viața unei comunități din nordul României în perioada interbelică și imediat postbelică și de a creiona câteva personaje memorabile: tatăl, mama, cele două bunici, soldatul "Neamțu" etc., etc. Nu întâmplător am pomenit de procedeul "flash-back" și de secvențe: structura cărții este foarte apropiată de cea a unui scenariu cinematografic, iar scenele sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Acestea erau sursele „oficiale” care permiteau a cunoaște Într o anumită măsură America, pentru cititorul obișnuit. Înainte de cele amintite mai sus Însă, noi avem o lucrare ce prezenta SUA În urma unei călătorii de studii, foarte temeinic realizată, Însă În condițiile postbelice, autorul ei, profesorul Nicolae Cornățeanu, nu a mai fost În măsură să o publice, fiind victimă a represiunilor cunoscute asupra intelectualilor acelui timp. Lucrarea profesorului Nicolae Cornățeanu elaborată baza notelor de studii și călătorie În 28 de state americane, a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
eu mă înscriu pentru prima,” citat care număr de număr, va fi altul și aparținând unor personalități cunoscute cititorilor. Pentru început, Cronica Românească de la Cernăuți se adresează cititorilor săi cu cunoscutul mesaj de suflet și de simțire românească: „În Bucovina postbelică, împânzită de străini și în care Românii împărțiți în tabere, pierd tot mai mult din prestigiu și interese naționale; În Bucovina unde presa minoritară denaturează adevărul după cum îi convine, fără ca să existe împotriva ei o energică acțiune românească unitară; se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
A. Vasiliu, Tipografia „Mercur”, strada Regina Maria nr.27. În editorialul „Drumul nostru” redacția scrie printre altele: „Disperarea crescândă ce a pus în ultimul timp stăpânire pe masele populare și prăbușirea structurii economice, care a caracterizat tendințele sociale în epoca postbelică, au determinat și au produs în opinia publică o dezorientare generală, chiar mai mult, o dezechilibrare psihologică. ... În fața acestor considerente... apariția unui organ de publicitate cu o conduită esențialmente pusă în serviciul opiniei publice și cu un program lipsit de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
examinați cererea mea de a fi primit în rîndurile voastre ca membru de partid". În același număr, adresează scrisori similare M. Ralea, Demostene Botez, Alex. Codarcea. Toți vor fi primiți "fără stagiu de candidat". Asistăm, prin acțiunile și scrierile sale postbelice, la o surpare a tot ceea ce criticul proferase prin opera și faptele sale pînă la fatidica zi de 23 august. Ce salt greu de justificat de la Cronica mizantropului la Cronica optimistului! Atîtea dovezi de servilism și adulație față de puterea comunistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celebri critici ai noștri exilați la Paris." ("Vatra", 277/1994). Pe lîngă activitatea lor, atît de importantă pentru critica românească, Al. Cistelecan ("Vatra", 277/1994), remarcă, la adresa celui care prezenta Povestea vorbei, că "a fost sanitarul moral al culturii noastre postbelice. Dar acțiunea sa morală crește în interiorul unei strălucite competențe critice și se naște din ea. Critica e, și pentru Virgil Ierunca, o formă de dragoste. Cea mai exigentă și cea mai inconfortabilă. Fără această competență critică, deopotrivă de gust și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în gara fostei capitale a Modovei), în cinstea primei Conferințe pe țară a scriitorilor din R.P.R." La rîndul ei, Societatea Scriitorilor, înainte de finele lui 1949, se va transforma "pe baze noi" în Uniunea Scriitorilor din R.P.R. Prima publicație literară oficială postbelică, ce va apărea la Iași, va avea un titlu corespunzător: Pentru pace și cultură Luptăm cu subtitlul Omagiu adus de scriitorii și poeții moldoveni (?!) primei Conferințe pe țară a Scriitorilor din Republica Populară Română". Din articolul de fond, semnat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
criteriu de clasare fiind punerea pe același plan a grozăviei totalitare Gulagul-Holocaustul. O observație întristătoare a Monicăi Lovinescu și la îndemînă a fi constatată zi de zi, interesul scăzut pentru cumpărarea cărților, din fericire numeroase ca titluri, ce analizează trecutul postbelic, este motivată de mizeria financiară. Dar să nu se scrie despre ele, că nu sînt înregistrate după valoarea lor excepțională, dezvăluie o altă mizerie: intelectuală și sufletească. N-avem șansa de a fi "răzbunați" pentru toate ce am pătimit cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime este aventura agricolă a unuia dintre deținuți, student medicinist în 1956, cînd a fost arestat pentru organizarea unei manifestații de sprijinire a Revoluției din Ungaria, mai apoi unul dintre importanții prozatori români postbelici, Alexandru Ivasiuc. Prașila porumbului are loc în lagărul de la Periprava și neîndemînarea fostului medicinist în astfel de practici era de necontestat: "Îi veneau mai ușor să lanseze o teorie și să se miște elegant printre cele mai complicate abstracțiuni decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o perdea densă de apă, ca un val, orbindu-ne și, nu de puține ori, anesteziindu-ne vechile reflexe?! Sau cu Marin Preda? Sau chiar cu Nichita, prietenul, aproape idolul nostru, Eminescul zilelor noastre, indiscutabil un real prinț al poeziei europene postbelice?! Să fi fost el un „colaboraționist, un poet comunist” cum Îl categorisește dl Gricurcu, confortat de Monica Lovinescu și de „grupul ei”, a cărui influență nu o putem desconsidera?! Sau Marin Preda, apărat, e drept, cu oarecare rigiditate, de Eugen
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aplica „lui” această temă, folosind sumarul „material practic, intuitiv” pe care ni-l oferă destinul politic al unuia dintre politicienii noștri de vârf și care a traversat câteva decenii În umbra și În lumina puternică a puterii În perioada românească postbelică, când Întreaga noastră comunitate a fost supusă unui „experiment” politic, social și uman, nemaivăzut prin părțile noastre, comparabil poate doar cu secolele tulburi ale Începutului medievalității și ale năvălirilor hunilor, avarilor și ale acelor nații (sau rase!Ă care ne-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
niciodată la elemente ale fantasticului În proză, elemente atât de Îndrăgite de publicul românesc Încă de la Creangă Încoace, dar poate și de la scrierile apocrife de la Alexandria până la gigantul europeist care a fost D. Cantemir. Îndrăgite și de critica literară română postbelică, ce a numărat spirite Înalt receptive și luptătoare și care m-a sprijinit la primele mele texte. Aș putea spune că „tânărul Breban” a fost posibil și datorită complicității, dar și prieteniei, unor L. Raicu, Matei Călinescu, I. Negoițescu, Eugen
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și apăsătoare perioadă!... E vorba, bineînțeles de enormele discuții În jurul „falselor ierarhii de valoare de dinainte!”. Discuții și preocupări obsesive, extrem de gălăgioase, ce se explică, evident, prin câteva lucruri: 1. Absența, după ’89, a unor lucrări de sinteză asupra perioadei postbelice, cea numită comunistă, texte, lucrări ce nu puteau fi semnate decât de inși de prestigiu din zona criticilor și istoricilor literari. 2. Confuzia unora - nu foarte puțini!, ce cred că orice surpare majoră instituțională și politică trebuie să tragă după
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Nichita”; În scrierile sale, chiar și În cele comparatistice, numele marelui poet român - după părerea mea, pe care o argumentez În multe texte recente, aflat acum la o vârstă a judecăților definitive, printre cei mai originali și importanți poeți europeni postbelici! - nu apare În nici un fel și niciunde. La insistențele mele, un pic cam nerăbdătoare probabil, Matei, În felul său „superior” și sarcastic, a tranșat: „Dragul meu, tu și «voi» Îl vedeți pe Nichita supradimensionat. Da, nu contest, el a avut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unii colegi prestigioși (vezi refuzul lui Marin Preda de a publica Bunavestire după ce o ținuse doi ani În sertar și-mi făcea asidue propuneri s-o tai În jumătate!Ă - patru cărți care „mă reprezintă” și, sper, și romanul românesc postbelic: Îngerul de gips, Bunavestire, Drumul la zid și Don Juan. Nu, Încă o dată, nu-i fac nici un fel de reproș lui Matei Călinescu sau acelor critici și teoreticieni români care publică În zone de Înaltă cultură că „ne-au uitat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
siguranță o gravă „inabilitate”, azi, cînd cu toții, cu mic-cu mare, trebuie să ne adaptăm Încă o dată, deoarece, nu-i așa, vremurile s-au schimbat radical. Când, nu-i așa, unii dintre cei mai sclipitori reprezentanți ai opiniei critice literare postbelice se expatriază, din motive valabile, și când, trebuind „să se adapteze” unor structuri orgolioase și, de fapt, rigide În toată substanța lor liberală, nu numai că „ne uită”, dar Își uită vechile opinii, entuziasme și credințe! Eu cred - și unora
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a dezlănțuit fără frâu, creând enorme pagube milioanelor de oameni?! Prost, da, de acord, așa era văzut tânărul Adolf Schikelgruber de către intelighenția bavareză când era așezat și bavarda la o masă Într-una din cafenele müncheneze, În anii tulburi postbelici, când, se pare, pentru câteva luni a servit și ca informator serviciilor secrete locale. Dar... ce prost ciudat, un „prost” care, cum o spuneam, e suficient de „nebun”, de „mândru” de infirmitatea sa socială, Încât, În loc s-o ascundă, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar teme să nu li se imortalizeze lașitatea. Cele două imagini, surprinse în sectoare diferite ale orașului, american și sovietic, sunt foarte elocvente pentru tipul de valori și relații care au prevalat în cele două jumătăți ale Berlinului în perioada postbelică, despărțite, începând cu 1961, de un zid oribil: schimburi comerciale și reconciliere euroatlantică în Vest și jafuri ziua în amiaza-mare în Est, „operate” în spiritul hoardelor cuceritoare. VASILE GÂRNEȚ: O conferință finală a participanților și a „partenerilor” de proiect la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
până vom mai culege o recoltă la fel de bogată. În ceea ce privește Spania, după încheierea Războiului Civil, literatura a trecut printr-un șir de etape: formalistă, politică, simbolistă, hermetistă, personalistă etc. Aș avea nevoie de câteva pagini că să rezum măcar traiectoria literaturii postbelice. Un lucru însă este cert, operele literare date culturii noastre de generațiile lui Unamuno (1889) sau Garcia Lorca (1927) n-au fost depășite valoric încă. Iar scriitori apar, slavă Domnului, aproape în fiecare zi. În acest context, mi-aș permite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Virgil Nemoianu sau Toma Pavel - nu suflă o vorbă! Cum poți avea, exprimată, o părere înaltă despre un creator român de o originalitate și viziune extraordinară în țară și o alta dincolo de frontiere? Au existat oare, în America sau Europa postbelică, poeți mai originali, mai autentici decât Nichita, un mare ucenic al lui Rilke, Rilke stâlp uriaș și constructor al sensibilității noastre moderne, el însuși uitat, aproape, în țara sa (cu excepția poate a lui Paul Celan!Ă? (Când spun „uitat” mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care am trăit alte talazuri mai vehemente, vom continua să ne păstrăm calmul și câtă obiectivitate a analizei și a memoriei sociale o poate pretinde un slujitor, un meseriaș al literelor. 6 Cezar Baltag. Unul dintre cei mai buni poeți postbelici, s-a născut în Basarabia, împreună cu fratele său Nicolae, critic literar, mort tânăr; au fugit împreună cu părinții, tatăl - preot, de urgia bolșevică. L-am cunoscut, în martie ’58, alături de Nichita, la cenaclul tinerilor scriitori profesioniști ce se ținea duminecă dimineață
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
debut al lui Matei Călinescu, care subliniază, ambii, această „originală”, profund atipică orientare și viziune a marelui nostru postromantic. În En-Ghidu apar, la foarte tânărul și încă ne-publicatul Nichita, nu numai „semne” atipice, contrastând radical cu notele poeziei românești postbelice - luând cu titlu de exemplu pe bunii poeți din generația războiului, un Tonegaru sau Geo Dumitrescu! -, dar chiar cu marii poeți „de dinainte”, un Arghezi sau Blaga. În En-Ghidu apare cu claritate incertitudinea existențială tipică idealismului german, refuzul nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
repara injustițiile presei literare „controlată de regim”?! Dacă aș fi avut, și atunci ca și acum, psihologia contorsionată a Monicăi Lovinescu, a soțului domniei-sale ce nu ezită să „condamne” cu o vehemență de o rară brutalitate corifei ai culturii române postbelice, cu nonșalanța, cu ușurința celui care, locuind o jumătate de secol în Parisul culturii, nu a publicat acolo nici un singur volum, a lui Marie-France Ionescu, ce nu cred că îi vorbea tatălui ei în culori prea vesele de un anume
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a promis că vor fi publicate în revistă și, spre stupoarea mea, m-a „anunțat” că, după părerea sa și în urma experienței sale de vechi editor, eu aveam toate datele care mă desemnează ca unul dintre marii prozatori ai perioadei postbelice. S-a ținut de cuvânt, mi-a publicat modestele mele schițe la Luceafărul, apoi la Gazeta literară, unde va „coborî”, cu un etaj, dar și ca funcție, nefiind decât șeful secției de proză, m-a invitat la el acasă, unde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]