5,805 matches
-
homosexual, de cochetărie, mi-aș fi revenit de pe urma șocului și i-aș fi răspuns pe măsură, flirtând și eu. Dar nici vorbă de așa ceva, așa că am rămas perplexă, holbându-mă la el, la mușchii subțiri și prelungi pe coapse, la postura umerilor, la tenta ușor aurie pe care o căpăta pielea sa albă în lumina care pătrundea prin fereastră. Observai, cu urma de rațiune care-mi rămăsese, că, de fapt, avea pulpe, lucru de care eram mulțumită. Mi se uscase gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu grijă. Te simți bine? —A, Sam. Tocmai au trecut polițiștii pe aici. E atât de îngrozitor... Și, așezându-se cu capul pe masă și aruncând ochelarii cât colo, izbucni în hohote. Am rămas în picioare, neștiind ce să fac. Postura obișnuită pe care o adoptasem în mod voit ca să nu par preocupată mi se părea acum a fi stângace și forțată. Când cineva stăpân pe el, ca Margery, clachează, n-ai de unde să știi ce gest să faci ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la el, e păcat că Philip a murit. Știa să-l ia pe Philip foarte bine; dacă ar fi mers așa câțiva ani, și-ar fi făcut o listă frumușică de spectacole la care a contribuit. Acum e într-o postură destul de delicată și sunt sigură că știe asta - mi se pare că Ben e un tip care știe bine ce vrea. Indiferent de cine preia producția, persoana respectivă probabil că va vrea să-și aducă propriul asistent. Ghinionul lui Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
normal; întotdeauna mă uimea cât de mult zgomot se putea face în spatele scenei. Îmi vorbise în șoaptă mai degrabă în chip de compliment față de mine, decât din necesitate. Nu mă puteam abține să nu zâmbesc. Era ultima scenă. Hugo, în postură de Oberon, își spunea penultimul monolog. — Ei, e foarte bun, zise Bez, aprobator. O plăcere să-l privești. Remarcasem deja cât de bine coordonată era toată echipa, nu numai modul în care jucau actorii, ci și potențialul lor. Dacă voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jos. Având în vedere cele spuse de Bez și de Margery, începeam să mă întreb dacă Ben avea un dușman în teatru, cineva care să-l urască îndeajuns de mult încât să-l ucidă pe Philip Cantley, știind în ce postură nesigură ar fi pus Ben astfel. Postura lui Ben... după care mi-am dat seama că era ridicol. Cu cât sunt mai complicate teoriile, cu atât sunt mai puțin verosimile. La urma urmelor, dacă cineva îl ura pe Ben așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bez și de Margery, începeam să mă întreb dacă Ben avea un dușman în teatru, cineva care să-l urască îndeajuns de mult încât să-l ucidă pe Philip Cantley, știind în ce postură nesigură ar fi pus Ben astfel. Postura lui Ben... după care mi-am dat seama că era ridicol. Cu cât sunt mai complicate teoriile, cu atât sunt mai puțin verosimile. La urma urmelor, dacă cineva îl ura pe Ben așa de mult, de ce să fi lucrat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe Patta În spatele mesei de lucru - „Întronat“ era cuvântul care-i venea cel mai ușor În minte -, dar astăzi ședea În unul dintre scaunele mai mici dispuse În fața pupitrului, stând la dreapta unui bărbat cu păr negru aflat Într-o postură absolut degajată, cu picioarele Încrucișate la nivelul genunchilor, cu o mână atârnând de pe brațul scaunului, cu țigara Între primele două degete. Nici unul dintre cei doi nu se sinchisi să se ridice când intră Brunetti, deși vizitatorul Își descrucișă totuși picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pare că jurații își închipuie întotdeauna că principalul îngrijitor e mama. Și știi cum e Amanda. Ca să obțină ceea ce vrea o să-și regizeze o apariție demnă de Oscar. Alice a încercat să-și alunge din minte imaginea maleficei Amanda, în postură de Cruella de Vil, înfigându-și ghearele de-un roșu strălucitor în Theo cel ca un cățeluș. Nu poate. Adică... n-o să i-l dea ei. Șansele tale trebuie să fie mari, nu? După felul în care l-ai îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu simț de răspundere. Reuși cu mare greutate să se abțină. Se așeză pe celălalt fotoliu, adoptând o poziție care se dorea, totuși, oarecum respectuoasă. Furnicături reci îi străbăteau palmele și se întrebă în gând cât mai va rezista în postura de ins luat în balon într-o după-amiază ploioasă în care răbdarea trebuia să suporte până și scăderea bruscă a presiunii atmosferice. - Stimate domn, mi s-a spus de foarte multe ori până acum că sunt priceput. În pat - dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Lucia are dreptate, o cură de dezintoxicare nu mi-ar strica. Dar, până atunci, nu te comporta precum o mamă oripilată care află că băiatul ei, odorul ei răsfățat, este alcoolic. Ești departe de a fi mama mea, iar o postură în care să plângi și să-ți frângi mâinile, cuprins de falsă disperare, nu te prinde. - Lucia, Lucia, Lucia! Capeți o obsesie. Nu te aud vorbind decât despre Lucia. Te aud cum gândești numai la Lucia. Mă faci să cred
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar saxofonul...), doar discutăm prin reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în mod intim și soli-dar noul univers (acasă) al familiei. Poate termenul care unește persoanele chemate la paternitate și la maternitate este cel de „dar”. Acceptarea celuilalt ca dar se transformă în căutarea atitudinilor care pot să-l pună în postura de a se dezvolta și de a se realiza în personalitatea sa, pentru că fără el nu ar fi posibilă nici măcar plinătatea existenței proprii. Reflecția despre paternitate și maternitate este o propunere pentru un nou mod, responsabil, de a gândi semnificația
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
m-am hotărât că, fie ce-o fi, să nu plâng. Chiar dacă mi-ar fi trebuit, nu l-aș fi Șaman 119 folosit oricum, pentru că asta ar fi Însemnat să-mi recunosc implicit slăbiciunea, ceea ce m-ar fi readus În postura de victimă. la scurt timp, În cămĂruță au pătruns vreo zece indivizi În haine cu dungi, dispuși În șir indian, care s-au aliniat cuminți cu spatele la perete și cu fața spre noi. Primul meu impuls a fost să o iau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dragă inimă. M-am hotărât că, fie ce-o fi, să nu plâng. Chiar dacă mi-ar fi trebuit, nu l-aș fi folosit oricum, pentru că asta ar fi însemnat să-mi recunosc implicit slăbiciunea, ceea ce m-ar fi readus în postura de victimă. La scurt timp, în cămăruță au pătruns vreo zece indivizi în haine cu dungi, dispuși în șir indian, care s-au aliniat cuminți cu spatele la perete și cu fața spre noi. Primul meu impuls a fost să o iau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai mișca. L-a suit În salvare și l-a dus la spitalul de urgență al orașului reședință de județ. După externare, Mateuță Pârâș a părăsit umbrela protectoare, a bisericii, mutându-și cuibul, sub cea a justiției, Într-o nouă postură, și anume, aceea de avocat. Pregătirea și legile statului Îi permiteau. Nu mai știu cum s-o fi descurcat, ulterior, cu procurorii, care, puricau, și păducheau și despăduchiau, dosarele securității, pe cele ale poliției politice, de pe timpurile când părintele nostru
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sau dacă poate ai greșit undeva și corectînd greșeala, la o nouă Încercare să ai succes. Ce zici, s-au lămurit lucrurile? Destul de bine! Atunci, dacă am lămurit și problemele astea, eu aștept să ne revedem cu bine, dar În postura ta oficială de doctor! La ce să mă aștept? Cu toate că Îmi doream să mă mai «folosească», Înțelegeam totuși că Dragoș avea mai puțin timp liber decît atunci cînd era student și chiar dacă nu putea să mă viziteze cît de des
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
la edward cel cu foarfece în loc de mîini). sau putea să se fixeze timp de o oră pe un singur personaj, cum ar fi de exemplu cel jucat de Johnny Deep în filmul Dead Man de Jim Jarmusch. De altfel această postură îi plăcea enorm lui Victor, să fie timp de o oră Dead Man, să se miște prin casă, prin oraș, pe culoarele facultății ca și cum ar avea un glonte în piept și doar cîteva zeci de ore de trăit. Lui Victor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
secvența duelului final, cînd străinul fără nume îl lichida pe sîngerosul bandit ramon, mama nu se putea abține să nu-mi șoptească la ureche „bravo”. Cînd, în Die Hard (primul episod) Bruce Willis, alias locotenentul John mcClaine, aflat într-o postură disperată pe vîrful unui zgîrie-nori reușea totuși să răstoarne situația și să-l arunce în vid pe șeful teroriștilor, mama mă mîngîia pe ceafă și-mi spunea „deștept băiat”. Din vibrațiile pe care mi le transmitea, eu înțelegeam fără dubiu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
reflexiv și motor se bloca. Creierul său înceta să mai gîndească, dar și mușchii mîinii și ai degetelor i se crispau. De mii de ori i se întîmplase acest lucru și de mii de ori Bernard trebuise să accepte acea postură de spectator stupefiat în fața propriei sale impotențe. „o impotență de scriitor, evident, o impotență artistică”, își spunea el. Lui Bernard îi era imposibil să-și dea seama însă de unde venea paralizia, epuizarea sa totală după scrierea unei singure fraze. Uneori
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Observatorul va realiza el însuși fotografiile, daca este posibil, sau va sta alături de un fotograf pentru a-l îndruma spre ceea ce vrea să înregistreze. Fotografierea unor persoane echivalează cu o descriere minuțioasa, dar este și o intervenție foarte vizibilă asupra posturii obișnuite a participanților. Instantaneele pot restitui acțiuni, dar pot și să le modifice dacă atrag direcția privirii. Profesioniștii sfătuiesc folosirea aparatelor cu vizare joasă, poziționate la înălțimea stomacului și nu la cea a ochilor. Folosirea filmelor alb-negru accentuează contrastele și
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
din semnificația acțiunii observate. Mai mult, dialogurile sînt însoțite de expresii non-verbale, care vin în sprijinul comunicării: privirea, gesturile. Aceste elemente sînt cu atît mai important de notat, cu cît ele scăpa deseori participanților înșiși, care-și controlează mai puțin postura decît cuvintele. Sfaturi pentru redactare Se pot împrumuta sfaturile din operele lui Becker [1986], Van Maanen [1988] sau Emerson [1995], pentru a le adapta redactării notelor în limba franceză. Aceste sfaturi răspund preocupării de a reda cît mai bine în
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
m-am decis să apelez la inima dumitale nobilă, care înțelege toate. Existența mea este un martiriu închinat la două ființe dragi: Olimpia și fiul meu. O fatalitate nemiloasă mi-a stat împotrivă de câtăva vreme, încît acum sunt în postura tragică de a nu-mi putea hrăni familia anemiată și debilă. Nu voi face apel la părinții denaturați niciodată. Te rog pe dumneata să fii așa de bun să-mi împrumuți o sută de franci, pe care îi voi restitui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
curtezană, și generalul, stricat bătrân, îl ocroteau pe el, care avusese legături cu Georgeta. Politețea, mai mult, delicatețea lor erau indiscutabile. Se vede că numai oamenii fără legi în viață erau în stare să perceapă situațiile fine. Totuși, ce penibilă postură! Și în mijlocul acestei adunături, el suferea și se indigna de calomnierea Otiliei, care plecase într-adevăr în Franța, însă nu pentru studii, cum pretindea, cu onctuoasă perfidie, Stănică, ci ca să se plimbe cu moșierul Pascalopol, așa cum afirma necioplitul locotenent. Moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avem în vedere vocația fundamentală a lui G. Călinescu, de a considera lumea (în care cuprinde însăși persoana sa) sub specia comicului, deci abolind melancolia: el se situează pe sine, un liric în universul integrator, nu ca poet, ci în postură de poet. O disimulare piezișă, ce determină acea mefiență aproape generală a criticii față de poezia călinesciană, bănuită de inautenticitate. Doar că, pe aria întreagă a lirismului călinescian, mimetismul, pastișa, imitația se revelează ca forme ale posturii, ale disimulării, ale "privirii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca poet, ci în postură de poet. O disimulare piezișă, ce determină acea mefiență aproape generală a criticii față de poezia călinesciană, bănuită de inautenticitate. Doar că, pe aria întreagă a lirismului călinescian, mimetismul, pastișa, imitația se revelează ca forme ale posturii, ale disimulării, ale "privirii indirecte". Ele nu reflectă o sărăcie, ci o caznă, o impoziție, o deliberare din adâncime, o estetică ce se manifestă implicit prin elogiul meșteșugului (virtuozității), inspirației luciferiene (condeiul arde "ca fosforul lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]