4,088 matches
-
veniturile și cheltuielile imperiului ca un fel de flux și reflux anual între provincii și Roma. Cum să-i explice că e vorba mai degrabă de vârtejuri anarhice, revărsându-se unele peste altele, pe care el încearcă, sporadic, să le potolească, fie cu emi siuni suplimentare de la monetăriile imperiale, fie prin aranja mente financiare ad hoc. — Nu virează guvernatorii la tezaur tot ce mai rămâne după ce se acoperă cheltuielile administrative? îl ia la rost cezarul, iritat de mutismul lui. Ianuarius suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta așteaptă. — Prăjim alacul și-l măcinăm... — Îl amestecăm cu sare... Occia le potolește cu un gest al mâinii. — La treabă! Vorba lungă, sărăcia omului. Îi explică Domitiei: — Sarea cu alac e folosită pentru a sfinți victimele la sacrificii. Arată spre masa principală. După cum vezi, aici - ca și la voi acasă, ca și în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe urlat. Lucrurile se petrec prea repede pentru ca Occia să poată interveni. I-au încetinit și ei reacțiile din cauza vârstei. E conștientă că, după un moment de panică, Claudia le ia pe ambele fete pe după gât și încearcă să le potolească. Clatină nemulțumită din cap. Întâi de toate, numai Marele Pontif are dreptul să ridice mâna asupra unei vestale. Va trebui să o pună pe Claudia să-și ispășească într-un fel greșeala. Să fie pildă și pentru alte profesoare, căci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o dibui îndeajuns de repede, poate ar ști cum să se apere. Își lasă abătută bărbia în piept. De obicei se dumirește când e deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru mine nu e destul de cuviincios ceea ce a fost cuviincios pentru divinul Caesar și pentru mult iubitul său fiu? — Așa e, intervine în șoaptă Piso peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neînvins și își cere cu încăpățânare drepturile. Ți-e sete? Bea. Dar pentru natură n-are nici o importanță dacă apa e scoasă din lacul vecin sau ținută în zăpadă să se răcească. Ea îți ordonă un singur lucru: să-ți potolești setea. Vine însă Gallus și îi îndeamnă să se adape din pahare de aur, de cristal ori de murin. Cum să nu nesocotească niște copii fără minte ca ei ulcica strămoșească din lut de Tibur sau chiar băutul din pumn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nepotul lui Marcus Antonius. Vezi să nu, zâmbește Vipsania. Oftează apoi. Nici descendenții lui Augustus nu-i vor urma prea curând. Antonia încearcă în zadar să-și calmeze nepoata, care se bate cu pumnul în piept: — Ca și mine! Se potolește brusc și zâmbește hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soarta va da cu tine de pământ și te va zdrobi. — Ce regulă? se arată celălalt interesat. Dă trupului atât cât îi trebuie spre a fi sănătos. Ține-l din scurt cu asprime. Îndoaie un deget: — Mănâncă cât să-ți potolești foamea. Apoi pe al doilea: — Bea numai ca să-ți stingi setea. Urmează al treilea: — De haine ai nevoie doar pentru a alunga frigul. Încă unul: — Locuința e necesară să te adăpostești de intemperii. Desface larg palma: — Atât și nimic mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Reușește totuși să se controleze. — S-a făcut târziu, rostește cu chipul încordat. Veteranul înțelege că nu mai e cazul să insiste. Oricum, i-a spus ce avea de mult pe suflet. La rândul său, Rufus respiră adânc, ca să-și potolească bătăile inimii. Acum știe cine îl sapă pe la spate și râvnește la poziția lui de doctor. — Duceți-vă să vă luați în primire posturile lângă poarta Libitinensis... De voie, de nevoie, i se adresează lui Ganymedes: — Vezi ce faci cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grăiește: — Eu nu mă pricep prea bine, dar - din câte știu - în tim purile străvechi, spectacolele astea aveau un scop religios... Încearcă să fie ironic: — S-ar putea ca și acum să mai existe unii care cred că sângele vărsat potolește setea zeilor subpământeni sau îi mulțumește pe cei de deasupra. Germanul nu gustă gluma. Lasă astea! șuieră nervos. După tonul vocii, Rufus bănuiește cât de încruntat trebuie să-i fie chipul. Și noi aducem jertfe umane zeilor, ca toate celelalte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în față. Agitația se potolește instantaneu. Din fericire, am ajuns deja la mijlocul spectacolului. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic rău nici în continuare. Îi amenință în glumă cu bastonul de lemn: — Reușita părții a doua depinde numai de voi. Ridică autoritar tonul: — Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fericire când vede gladiatori murind. Simte cum amorțește și încearcă să se ridice, însă imediat încăperea capătă parcă viața și începe să se rotească vuind în jurul său. Renunță. Nemișcat, fixează un punct din tavan, și totul începe să se potolească. Găsește puterea să surâdă. E un truc vechi învățat demult, pe vremea tinereții, de la colegii de băutură. Zâmbetul i se șterge de pe chip. S-a săturat până peste cap de problemele pe care i le creează Drusus. Căsătoria cu Iulia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și neliniștii sale. Unde a dispărut tembelul, că parcă a intrat în gaură de șarpe? A înnebunit căutându-l de aseară până acum. Germanicus este ultima soluție. Bineînțeles, dacă o vrea să-l ajute. Respiră adânc. Bătăile inimii nu se potolesc însă. Când vine vorba de Mariamne, nu știi niciodată cum va reacționa fiul lui Nero Drusus. Dar n-are încotro. Trebuie să vorbească cu el. Acasă e pe punctul să se întâmple ceva. Avertismentul lui Rufus a fost clar. Ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și Înjurând ca niște templieri”, zise Belbo. „Dumnezeul, numele, așa și pe dincolo, legea și sângele!” am dramatizat eu. „Fără Îndoială, omul nostru Își iese din pepeni, se... Cum dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
până și o referire la piramide. Intenția lui era să reconstruiască Templul de la Ierusalim, deoarece era mare maestru al Templierilor În exil. Și, cum se știe că era un evreu portughez și deci expert cabalist, numai cu invocații talismanice a potolit furtunile și a Învins scorbutul. Nu m-am uitat la textele despre Cabală, fiindcă mi-nchipui că le-a văzut Diotallevi”. „Toate-s cu litere ebraice greșite, fotocopiate după cărticelele de trei parale despre Cheia Viselor”. „Băgați de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mănînce Împreună? Deja i se făcuse o foame teribilă. CÎnd termină de spălat vasele, Își scoase farfuria, o puse pe cuptor și Începu să ciugulească cartoful cu o furculiță. Nu dorea decît să mănînce o bucățică-două, să-și mai potolească foamea, dar sfîrși prin a mînca toată farfuria, În picioare, lăsînd aburul să iasă pe fereastra bucătăriei, și auzind cum bărbatul și femeia Încep din nou să se certe În curte sau să reia o veche dispută. — Mișcă-ți curul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi fost plictisiți. Fraser, observă Duncan, nu se Întorsese deloc. Se certa În continuare cu Watling. Își pusese mîna În părul tuns și spunea: — Noi doi n-o să fim niciodată de acord! Vocea lui se auzea clar acum; sala se potolise puțin după ieșirea domnului Garnish. Pe bărbatul din dreapta lui Watling Îl chema Hammond, era dezertor și arestat pentru jaf - se uita la Fraser foarte acru. — De ce dracu’ nu terminați odată cu cearta asta, zise el, și nu ne lăsați În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu era nici un ofițer care să-i potolească. Ei se duceau direct În adăpostul lor, imediat după ce Începea raidul. — Îmi ești dator...! — Mick! Hei, Mick! Oamenii trebuiau să răcnească pînă răgușeau pentru a se face auziți; cineva putea să strige de la o fereastră de la capătul clădirii și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Da, e un tip drăguț. — De ce nu te duci să stai cu el, În loc să stai cu mine, dacă-ți place atît de mult? răbufni Duncan. — Ce-ai zis? Îl Întrebă taică-său revenind. — Duncan, zise Viv. Dar Duncan nu se potoli. Presupun c-ai prefera să fiu ca el. Presupun c-ai prefera să ies și eu să mă duc la război și să-mi zboare capul. Cred c-ai prefera ca armata să facă un criminal din mine... — Duncan, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu capul spre incendiu. El o strînse de mînă și plecă, și peste o clipă Începu să fugă și să strige... Incendiul ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mi dau seama ce fel de oameni sînt, ce le place și la ce se așteptau de la mine. În cele din urmă, sosi și ziua Z. Prînzul duminical la părinții lui Dan. Plus Emma și Richard. Criza mea vestimentară se potolise, rezultînd o ținută formată dintr-o pereche de pantaloni negri clasici și o cămașă albă, cu un lănțișor de argint la gît și cu pantofi fără toc, și ei negri. Era ținuta perfectă pentru o zi călduță de primăvară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
altă lenjerie dacă din neatenție i-a scăpat vreun articol de îmbrăcăminte pe podea sau l-a contaminat cu o picătură de ulei de păr, operații care sunt însoțite de încercări de a-și controla respirația și de a-și potoli bătăile inimii. Uneori, la diferite intervale de timp ale programului său, i se pare că sesizează un semnal de boală în corp și-i ordonă servitorului să cheme un medic. Servitorul se năpustește pe ușă, cu un aer convins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Statului Punjab) îl salută și-l conduce pe cele zece trepte care au rămas. Numărul fără soț al treptelor a fost subiectul unor lungi dezbateri. Un judecător imparțial de la Simla a fost solicitat să lămurească termenul „la mijloc“ pentru a potoli neliniștile legate de implicațiile politice ale părerilor divergente. În capul scării, se află sir Wyndham, care-l escortează pe nabab pe scurta distanță dintre verandă și salonul de recepție, unde oferta sa de răcoritoare - alt sifon cu lămâie - este refuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trepied, la oarecare distanță, și-i face o serie de fotografii. Băiatul pare să respingă orice încercare de a fi fotografiat, iar Macfarlane trebuie să ridice glasul la el, să nu se mai încrunte atâta. În cele din urmă, se potolește. Prin vizorul aparatului, pielea sa albă ca marmura strălucește pe fundalul negru, de pânză. Nasul delicat și subțire, buzele tăioase i se par ciudat de pure. Incredibil de pure pentru o corcitură. Prea pure. Aproape europene. — Remarcabil, șoptește. Robert, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]