3,357 matches
-
și bunica nu mai contenea cu bucatele sale, de fiecare dată altceva și într-o prezentare inedită. Cum să poți refuza raci fierți cu garnitură de orez? Cum să poți anula mâncare de gutui în sos de caramel și scorțișoară? Prăjiturile cu mere și gem de prune erau nelipsite pe perioada posturilor, pâinea de casă, cartofii copți, fructele uscate. Seara veneau mamele să ne recupereze de pe domeniul bunicii și de fiecare dată acasă se consumau aceleași probleme, în sensul că eram
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul de biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai găsi oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă, ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-au schimbat numere de telefon, s-a mai „rostuit” ceva prin cameră și ai fi zis că ne cunoaștem de-o viață
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
la Excelsior, În vechea casă Török din Piața Teatrului Național, Mitrany, trecut prin res tricțiile unui război purtat atât de greu de patria sa adoptivă, a rămas consternat de belșugul insolent al restaurantelor bucu reștene și, mai ales, de proporțiile prăjiturilor, iar În ce privește luptele noastre politice din acea vreme, cu apariția Partidului Țărănesc, ne declara că nu Înțelege nimic din programele par tidelor noas tre politice, pline de făgăduieli și de bune intenții, dar fără să men ționeze vreo „faptă“, vreo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care nu cruță [nici] cele mai nobile intenții și mărețe Înfăptu iri - cârciuma cu restaurantul și cofetăria de la Breaza, exce lente toate, dar botezate cu ipocrizie Temperanța și servind clienților intemperanți ai limuzinelor În drum pe Valea Pra hovei mâncări, prăjituri și băuturi din cele mai alese și care nu aveau nimic de-a face cu propovăduirea temperanței. Rea lizări, evident, practice și lucrative, care la un moment se con fundau În mintea bârfitorilor cu altele, tot atât de lucrative, nemai știindu-se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
credințele omului, și Înconju rate de respect și bucurie când apar În casa și pe masa săracului, ca și a bogatului. ...„Vinul care Înveselește inima omului și pâinea care Întă rește inima lui.“ (Psaltirea, 104, 15). Dintre dulciurile, plăcintele și prăjiturile, intrate mai toate din afară În patrimoniul nostru național, unele, precum bacla valele, sarailiile, cataifurile, savarinele, tortele, cozonacii, pră ji tu relele și plăcintele de tot felul, ajungeau opere desăvârșite nu numai când ieșeau din mâinile meseriașilor cu bune și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aici, frecventa, când era sublocotenent, cu alți doi camarazi chilipirgii ca și el, o familie, mama și cu două fete ale ei, care se cățeleau toate, de față una cu alta, cu cei trei ofițerași chilipirgii pentru un carton cu prăjituri. și ce să mai spun de femeia din bordel văzută de mine cum Își curăța unghiile murdare cu cru ciulița ei doublé de la gât?... (Plâng Într-un colț al odăii mele, când scriu astfel de rânduri, toți Amorașii cu aripioare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
respectivii lor hormoni sexuali obosiți de o Îndelungă practică a amorului conjugal. DOMNU’ BUSUIOC, COFETARUL MAHALALEI NOASTRE, ERA un chiul băieților, de o seamă cu mine, ai băcanului Ghiță Tănă sescu, botezați mai toți de tata; În [cofetăria lui] cu prăjituri din albuș de ou vopsit și cu cofeturi pentru colivă, toate decolo rate În vitrina prăfuită, nu intra nimeni. Fiindcă adevărata Îndeletnicire a lui domnu’ Busuioc, pe după perdeaua cofetă riei, erau odăile Închiriate de el În hotelul Lambru, mobilate sumar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Costică, știindu-i năravul. Mascată, ea s-a dat pe lângă Costică și acesta a invitat-o la dans. Toată noaptea i-a făcut curte soru-sii fără să știe că este ea! Lucreția n-a scos o vorbă. I-a dat prăjituri la bufet, coniac, i-a sărutat mâna, a mân gâiat-o; se Încălzise bine. Costică o chema mereu sub scară să o Îmbrățișeze, dar ea refuza. La ora 12 noaptea s-au dat jos măștile. Râsul a fost homeric, dar Costică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oprește la vitrinele magazinelor, privește atent, cu interes, parcă l-ar preocupa noile modele de haine ori de pantofi, apoi obligatoriu poposește la cofetărie, se așază într-un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
comandat savarine și suc de lămâie. Patru porții, nu trei, a hotărât Stelian, și pentru Stan, care trebuie să se ivească și el dintr-o clipă în alta. Într-adevăr, Stan n-a întârziat prea mult. Și-au mâncat toți prăjiturile cu ceva din elanul unor copii pofticioși. Era aceeași atmosferă ca la începutul serii trecute: păreau un grup de tineri joviali, fără griji. Victor îl privea discret pe Stelian, măsurându-l: ce diferență uriașă era între cel de aseară, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și ei mă aprobau. Într-o zi, i-am propus să ne întâlnim. I-am zis, cum se zicea pe atunci, la douăzeci și doi de ani: „Vreți să ne întâlnim, după ce se termină programul cu cititorii, să servim o prăjitură?“. Fata s-a uitat pe lista cu nume pe care o avea pe pupitrul ei de bibliotecară și mi-a răspuns că, după felul cum o priveam, se aștepta să-i dau întâlnire, dar că era liberă abia peste trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care aveam cartelă terminase rezerva de cartofi și trecuse energic pe varză. La prânz, mâncam zilnic ciorbă de varză, sufleu de varză, varză à la Cluj, varză à la Suceava, varză à la Medgidia, dulceață de varză, compot de varză, prăjituri cu vărzică. Nici nu-ți dădeai seama că mâncai numai varză. Din cauza dragostei, desigur. Ca un făcut, noua bibliotecară avea o coafură înfoiată, ca o varză à la Bărăgan. Și un pulover verde-violaceu tricotat în casă care amintea șocant de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o grădină cu varză. Deoarece nu avea și o listă cu întâlniri pe pupitru, m-am simțit dator să o invit după program la o plimbare în Cișmigiu. Uneori, bărbaților le e milă de fetele urâțele și le oferă o prăjitură din cavalerism. Iar unii chiar se însoară cu ele, dacă prăjitura e proaspătă. „Nu trebuie să te superi că te refuz − mi-a spus bibliotecara cu pulover verde-violaceu tricotat în casă −, dar mă mărit.“ Mai mult ușurat decât mirat, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întâlniri pe pupitru, m-am simțit dator să o invit după program la o plimbare în Cișmigiu. Uneori, bărbaților le e milă de fetele urâțele și le oferă o prăjitură din cavalerism. Iar unii chiar se însoară cu ele, dacă prăjitura e proaspătă. „Nu trebuie să te superi că te refuz − mi-a spus bibliotecara cu pulover verde-violaceu tricotat în casă −, dar mă mărit.“ Mai mult ușurat decât mirat, am întrebat-o cu cine. „Cum cu cine − mi-a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu o merită și o chinuie la fiecare frază. 23 octombrie 2004 Printr-un ciudat concurs de împrejurări, particip la serbarea "Ramadanul" în sala de mese a căminului Moraud cu o parte din comunitatea algeriană din Québec-ville. Am știut că prăjiturile pe care le pregăteau se numesc baclava și că ibric se numește vasul în care se fierbe cafeaua. Acest lucru le-a plăcut, se pare, foarte mult. Așa că m-au înecat în zeci de feluri de prăjiturici cu miere, nucă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu aibă curent electric. Mi-a spus că nu, niciodată. Și un ultim detaliu sublim din această "Little Romania". Șirul de produse propuse cumpărătorilor, de la zacuscă la apă minerală Borsec, se termină apoteotic cu un coș de răchită plin cu prăjitura Eugenia, la modica sumă de 0.30 dolari canadieni bucata. Eugenia, blestemul comunist lucrat de timp, a devenit vehiculul nostalgiei. Au fugit de comunism și de demonii săi, iar acum ei, românii din Canada, își încheie cumpărăturile cu cel mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spune: „Cristos a înviat!“ Răspunsul secretarului: „Just, tovarășe.“ Eu nu sunt creștină și, fără să fiu atee, sunt departe de orice practică religioasă. De altfel, celebrez toate sărbătorile, evre iești și creștine, legate de mese îmbelșugate și mai ales de prăjituri specifice. Savurez cu aceeași sfințenie gastronomică și mucenicii de patruzeci de sfinți, și humăntașii de Purim. „Elena Ceaușescu nu suporta femeile tinere și frumoase“ R.P. Mi-ați spus, totuși, ceva mai devreme că adeseori vă rugați la Dumnezeu să vă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mult mai încruntată, mai posomorâtă. Am râs și i-am spus că era, probabil, un efect de lumină. Seara au venit la noi câțiva prieteni, ca să sărbătorim mutarea. Masa era plină de ceșcuțe cu cafea neagră, farfurii de porțelan cu prăjituri și pahare de cristal cu băuturi străine, cumpărate de la free shopurile din aeroporturi. Aveam în cameră, ca și-acum, trei biblioteci mari, cu rafturi de lemn, încărcate provizoriu cu cărți, pentru că încă nu fuseseră nituite, țintuite în perete. Ei bine
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Munteanu (directorul meu de la Editura Univers), în care trebuia să povestesc tot ce făcusem, cu cine mă văzusem, cu cine discutasem și ce anume discutasem. R.P. În ce fel v-ați bucurat mai mult de un spectacol, un film, o prăjitură sau o călătorie în străinătate - singură sau însoțită? Vă întreb fiindcă știu destui oameni care stochează individual, fără bucuria împărtășirii. Dumneavoastră preferați să vă păstrați impresiile pentru sine sau simțeați nevoia de-a le trece și altcuiva? A.R. Niciodată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fiindcă după moartea mamei el a rămas în grija mea mult timp, până la vârsta de 85 de ani, când a decedat.) Prin căsătorie am ajuns într-o familie unde toate femeile erau gospodine bune, știau să gătească și să facă prăjituri grozave. M-am străduit să nu mă fac de rușine și cred că pot spune azi că am ajuns la același nivel cu ele. (La liceul la care am predat în Germania am ținut și cursuri de bucătărie, unde elevii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
automat, întrucât în familiile celorlalți copii erau valabile aceleași legi de comportare. În perioada când aveam destul spațiu în casă, mă bucuram când copiii veneau cu prietenii la noi. Îmi făcea plăcere să le ofer câte o pâine sau o prăjitură. Astfel, vedeam care le sunt prietenii. S-au creat legături între ei, care țin și astăzi. Când au mai crescut, întrucât soțul era plecat la serviciu, iar eu eram, la rândul meu ocupată, era normal să-i implic în treburile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fi interpretat ca «grevă», deci politic... Pentru ¼ de portocală...“. Nu mai știu dacă era o pătrime de portocală, știu doar furia noastră spontană, căldura ei și așchiile usturătoare din piept, când, în locul jinduitelor portocale, ni s-au pus în față prăjiturile cremoase de ieri-alaltăieri de către acele - oho, cât de puternice! - figuri ale zilei, slujbașii de la o unitate de alimentație publică. Câte nu puteau ei procura și la ce prețuri bune le puteau vinde, ce poziție privilegiată câștigaseră și câtă aroganță (de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o unitate de alimentație publică. Câte nu puteau ei procura și la ce prețuri bune le puteau vinde, ce poziție privilegiată câștigaseră și câtă aroganță (de activist) se afla pe fețele lor! Pentru că ne-au râs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
râs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit destul de repede nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR, ci, intrând șovăielnic, într-o misiune pentru care nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]