6,389 matches
-
colocvială ține de aceeași plăcere a autopedepsirii discreditatoare. Nepotrivirea de vârstă are, așadar, o funcție triplă în roman: - mascarea complexului neputinței prin acest argument de bun-simț, cu lustru de onorabilitate; - e un comutator epic, întrerupînd orice electrizare erotică; - e un pretext de divagații și interpretare. Despre imposibilitatea unei relații erotice între parteneri de vârste diferite, Ibrăileanu se exprimă într-un articol din 1925, intitulat Idealism. Sunt ironizate "aranjamentele" scriitorilor de a-și crea "o mică lume ideală în mijlocul acestei lumi de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fel de a spune - în spațiul interiorității sale divulgă un demers non-analitic. Delicatețea lui fundamentală și sensibilitatea nevrotică a autorului-narator-personaj nu îngăduiau răbdarea analizei psihologice. Ibrăileanu nu avea asemenea exercițiu. El rămâne un ideolog și un hermeneut. Iubirea fiind un pretext pentru comentariu, iar acesta un artificiu pentru mascarea abuliei fizice. Personajul, cu complicitatea naratorului-autor, refuză trăirea directă în favoarea glosei, a comentariului. Analiza este astfel principial ocolită, ceea ce se observă și la nivel lexical. Cuvântul semnificativ din acest punct de vedere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Unificarea disparatului, coerența arbitrarului recomandă o structură de gânditor, de ideolog. Și Ibrăileanu gândește iubirea, nu o trăiește direct. Dar inventează o formulă atractivă pentru a o comunica, și anume jurnalul epicizat al iubirii. Scenele pot fi înțelese și ca pretext al gândirii, al interpretării, și ca momente, cadre ale acesteia. Adică argumente epice ale demonstrației. În aceasta rezidă logica romanului, realismul lui eseistic. Putem să ne amintim acum de natura estetică a personajului, surprinsă inexact de Radu G. Țepo-su, prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe care se străduiau s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin părul năclăit de sudoare, simțind cum Royal-ul ingurgitat cu atâta patimă Începe să-l răpună. Mai Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să vină cu un asemenea scop. Dacă nu ar bate-o, sosirea lui ar rezolva multe probleme. Ne-ar face o pomană. Nu, nu cred că o vrea deloc. Nu Îi place că se dă drept catolică. Ăsta a fost pretextul lui. Deși a spus că s-a Înțeles bine cu Papa Pius la castelul Gandolfo. Iar acum că nu mai e prieten cu nici un papă, Eisen e artist. Nu cred că e cine știe ce geniu, deși e suficient de nebun Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
i-a spus ea. Săptămâna următoare, n-a mai venit cu caietul de schițe. Nu făcuse nici un desen în săptămâna aceea, a zis. Doar trecuse să mai stea de vorbă. Sheba, bucuroasă că el deja nu mai avea nevoie de pretextul sfaturilor artistice ca s-o viziteze, l-a primit cu căldură. Pe biroul ei era deschis un album de Degas - îl adusese sperând să le farmece pe fetele dintr-a opta cu balerinele - și când Connolly l-a luat, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îi vedeam deja cu ochii minții, unul lângă altul. Mihai era ca și mine, un tip care uitase să crească. Nu mai văzuse femei goale decât în paginile revistelor deocheate care colindau din mână în mână la toată clasa sub pretext că ne ferim de părinți. Acum, hormonii începuseră să-i substituie rațiunea, să-l facă să se creadă dorit așa cum și el se lăsase înrobit de dorințele sale, spera cu toată ființa să o aibă, să-i aparțină și să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ea dînd ferm din cap. De viață... de nesfîrșita concurență și tocmeală, de toate situațiile critice În care te aflai, de toate strădaniile tale de a te menține la suprafață... Așa-i?... La urma urmei, eu n-am fost decît pretextul. Brusc, o durere ascuțită Îmi străpunse ochiul stîng, de parca mi-ar fi Înfipt cineva un cui. Era locul molarului, bineînțeles. Ar fi trebuit să-mi Îngrijesc caria la vreme, și nu să ajung la abces și apoi la extracție. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia sticlă cu bere. Numai eu singur băusem două... Era un pretext bun să-mi las mașina acolo... ca să mă pot Întoarce cînd doream... Calmă și stăpînă pe sine, lăsă un zîmbet să-i fluture pe buze... Poate pentru că se ridicase de la locul ei... poate berea era de vină... În plus, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o fac, oricum nici unul care să merite cel puțin să fie menționat... Nu, lucrurile nu stăteau chiar așa. Motivul pentru care mi-am lăsat mașina la scara ei, puțin mai Încolo de al doilea stîlp de telegraf (o lăsasem sub pretext că băusem, dar acum eram și mai și), Începuse să devină din ce În ce mai șubred. Am luat-o pe cărarea bătătorită de iarbă veștejită, scurtînd distanța dintre mine și fereastra lămîiatică. În cele din urmă, de la colțul clădirii 3, aproximativ treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
șase ore n-aveam de ce să mă tem că ar putea interveni ceva - vreun deces subit - și a doua zi, dacă voiam să-i fac o vizită de Îndată ce terminam cu cercetările la Camelia nici nu puteam să-mi găsesc un pretext mai bun decît raportul. Oricare ar fi fost semnificația perdelelor În dungi, neatrăgătoare, ce au fost puse acolo În chip de steag parcă, eu trebuia să trec bariera nestînjenit. Oricum, informațiile pe care urma să le culeg puteau ocupa cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
presupuneam că această senzație de familiaritate nu era În realitate recunoaștere, ci mai degrabă o impresie falsă a unui lucru știut Îmbrăcat În hainele, amintirii, atunci chiar și concluzia la care ajunsesem că mă Îndrept spre casă, devenea un simplu pretext de a da o explicație rațională acestui ceva deja cunoscut. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci puteam să Încep să mă Îndoiesc de propriul meu eu, de mine Însumi. Nemaiputînd să-mi țin răsuflarea, am expirat. Trecînd pe lîngă bărbatul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pantă-n jos cu pași sprinteni, Însoțită de clinchetul monedelor din portofelul pe care-l ținea strîns În mînă. Cineva tot dispărea dincolo de orașul nevăzut și apoi apărea iar, ca Într-un măiestrit număr de prestidigitație. M-am oprit sub pretextul că vreau să fumez o țigară. Am scos-o, am pus-o Între buze și m-am tot agitat fără rost, Încercînd să aprind un chibrit. Aș fi fost fericit dacă ar fi trecut pe lîngă mine o cunoștință. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de modelele fotografiate în culori de pe paginile revistei. Avea înfățișarea unei intelectuale prinsă acum de curiozități feminine, ceea ce împlinea un cerc lăuntric, greu observabil, dar cert. Vrui să intru în vorbă cu ea (cum se obișnuiește în tren), trebuia un pretext, un oarecare pretext să nu-și dea seama că de cel puțin un sfert de ceas ajunsese, inexplicabil, unica mea atenție. Mă gândii, dar nu mă găsii capabil de o asemenea stratagemă, dimpotrivă, mă convingeam de ideea că aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în culori de pe paginile revistei. Avea înfățișarea unei intelectuale prinsă acum de curiozități feminine, ceea ce împlinea un cerc lăuntric, greu observabil, dar cert. Vrui să intru în vorbă cu ea (cum se obișnuiește în tren), trebuia un pretext, un oarecare pretext să nu-și dea seama că de cel puțin un sfert de ceas ajunsese, inexplicabil, unica mea atenție. Mă gândii, dar nu mă găsii capabil de o asemenea stratagemă, dimpotrivă, mă convingeam de ideea că aveam să fiu ridicol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
omenește, un dram de bună credință și-ar fi fost suficient. „Într-o zi dramul acesta de bună-credință, vroiam să-i spun, nu va exista nici la scară oficială, ceea ce va devia un timp cursul istoriei, va răsturna principiile, sub pretextul „perfecționării lor”; rezultatul e că drumul va fi însemnat cu victime. Va veni, va trebui să vină, îmi spuneam, un timp, pentru toate e un timp, de reașezare a lucrurilor, istoria, sufocată o clipă, își va relua drumul în sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numai oamenii nu, și asta va fi nenorocirea. Abia terminai și el se întoarse chemat de soție, după care se alătură unui grup aflat în mijlocul odăii. În locul lui apăru Ana, mă invită să ciocnim un pahar de vin - era un pretext - eu stăteam pe un scaun lângă o masă, mă ridicai și ciocnirăm două pahare înalte dar mai ales tinzând către înalt ca sufletele noastre rănite. Pentru că era hărmălaie, zgomot, nimeni nu auzea pe nimeni, îi spusei: - N-am să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stat, aplicarea acestora nu mai cădea de mult sub controlul tribunalelor. Ea râse atât de puternic că el rămase descumpănit, neștiind ce să creadă; în final preciză: - Nu vă faceți griji, pentru că n-a apărut nici o lege. A fost un pretext al meu, o invenție ca să vă pot vizita, pentru că mi-era dor de dumneavoastră... așa deodată. Doream să conversez cu cineva... Zâmbi. Bineînțeles nu cu oricine. Vă supără că v-am ales partener de conversație? - Vai de mine! răspunse derutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scrisori ținuseră punte peste golul de timp, și el veni în chiar una din zilele în care gândul începuse să-mi fie din nou bântuit de existența Anei, încât crezui că tatăl ei fusese trimis anume de ea sub un pretext oarecare, căci nu se poate, îmi spuneam, ca ea să nu fi simțit puterea acestui gând. Ne îmbrățișarăm. Când fu încredințat că eram singuri, spuse simplu: - Lung a fost arestat. De asta am venit. - Lung? - Da. A vorbit de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
greu, domnule judecător! Dacă cu meseria dumneavoastră nu puteți nimic, ce să mai spunem noi, restul? Am prânzit în ziua aceea cu el, după care a rămas la mine două zile pentru unele „treburi” la Direcția de învățământ a județului, pretextul venirii lui aici. Ce să-i explic?, ce să înțeleagă? Eram pentru ei toți judecător, atâta tot. Începea să-mi fie rușine de ei; nimeni nu știa însă - și cui să spun? - că în adâncul ființei mă aflam fericit, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
între Armenia și Azerbaidjan) și Transnistria (Regiunea din estul Republicii Moldova). Aceste conflicte, departe de a fi înghețate, au următoarele efecte: consumă resursele statelor și organizațiilor implicate în rezolvarea acestora; zădărnicesc planurile de dezvoltare economică; obstrucționează democrația, oferindu-le liderilor naționali pretexte pentru a întârzia reformele democratice, invocând preocupări de securitate națională; fac posibilă existența unor zone incontrolabile ș.a. Conflictele prelungite în general, cu deosebire cel din regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova, precum și continuarea staționării trupelor străine pe teritoriul acesteia constituie o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cuprinsă în textul paragrafului 1 al art. 5. Credem că renunțarea la expresia sus-menționată este de natură să diminueze substanța prevederii respective pentru că, după cum se știe, tocmai politica internă și externă a unui stat a oferit în repetate rânduri agresorilor pretexte pentru declanșarea războaielor, inclusiv în cazurile în care au servit ca exemple pentru delegațiile care nu au împărtășit propunerea delegației noastre. În raportul sesiunii a VII-a a Comitetului special, a fost inclusă, totuși, în legătură cu acest punct, următoarea notă explicativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Cartei O.N.U. le dădeau posibilitatea "învingătorilor" să intervină, inclusiv cu forța armată, în fostele state inamice din cel de-al II-lea Război Mondial dacă, după aprecierea lor, elemente ale vechiului regim fascist ar fi reapărut. Era un pretext pentru a se amesteca în treburile interne ori de câte ori, mai ales, Moscova aprecia acest lucru ca fiind necesar. Era clar că U.R.S.S. nu ar fi ezitat să folosească această dispoziție acolo și când interesele sale ar fi dictat o astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
alte părți ale populației. România este o patrie comună pentru toți cetățenii ei. Nicio țară nu poate pretinde, în mod legitim, că ar avea drepturi pentru o parte a populației altei țări. Asemenea concepții și pretenții, care au servit ca pretexte ale acțiunilor agresive ale fascismului german în anii 1936-1940, sunt în totală contradicție cu normele de drept internațional contemporan. Structura Parlamentului (396 deputați) este următoarea : Români 94,4% Maghiari 7,3% Germani ș.a. naționalități 1,3% La nivel național, funcționează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca țara sa să fie ofensată și a cerut ca delegatul român să se refere la respectarea Convenției nr. 111 de către România. După această întrerupere, delegatul guvernamental român Gh. Dolgu a continuat, arătând că protecția minorităților a servit întotdeauna drept pretext, înainte de război, pentru mediile revizioniste ungare. El a luat notă că acum guvernul, patronii și sindicatele din Ungaria se fac promotorii revizionismului. Unii reprezentanți occidentali ai guvernelor, patronilor și sindicatelor s-au asociat la campania ostilă dirijată contra României, în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]