3,008 matches
-
declarat dezbaterile închise, invitând pe cine vrea să treacă pe la colțul mesei, unde era un teanc de formulare șapirografiate, și să semneze unul”". . Scena este relatată și de profesorul Basarab Nicolescu conform notelor tatălui sau, prizonier în același lagăr: "„În prezidiu iau loc Novikov, Ana Pauker, Cambrea. (...) Cambrea era privit desigur ca un trădător de ofițerii români. Nota tatălui meu este surprinzătoare prin umanitatea sa: «M-am avut bine cu Lt. Col.Cambrea care, în primele zvârcoliri, plângea câteodată!».”". Lavrenti Beria, comisarul
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
în științe. Ghinzburg este autorul a peste 400 de articole științifice în domenii variate ale fizicii și astrofizicii și a 10 monografii științifice. În anul 1998 a întemeiat și a condus comisia de combatere a pseudoștiinței și falsificărilor științifice de pe lângă Prezidiul Academiei de Științe din Rusia. A fost membru al Comisiei academiei de științe din Rusia pentru ameliorarea stilului de lucru (de fapt, comisia pentru combaterea birocrației). A fost redactor-șef al revistei științifice "Izvestia Vuzov. Radiofizica", membru al colegiului de
Vitali Ghinzburg () [Corola-website/Science/307530_a_308859]
-
(în limba rusă: "Герой Советского Союза ") a fost cel mai înalt titlu onorific și cea mai înaltă distincție a Uniunii Sovietice. Ordinul include Ordinul Lenin și Medalia Steaua de Aur cu certificat de eroism din partea Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice. Unei persoane i se puteau atribui mai multe Ordine de Eroul al Uniunii Sovietice, în vreme ce Ordinul Lenin se ocorda numai o dată (au existat câteva excepții). Ordinul a fost înființat pe 16 aprilie 1934. Numărul total
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul "Tudor". Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și "Luceafărul". Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne. În tinerețe a făcut parte din echipa națională de rugby. Articole biografice
George Vraca () [Corola-website/Science/307598_a_308927]
-
care a fost ministru al afacerilor interne (16 martie 1953 - 4 mai 1954), Mordoveț revine în funcția de președinte al Comitetului Securității Statului (KGB) din RSS Moldovenească (6 mai 1954 - 30 martie 1955), ca urmare a faptului că prin hotărârea Prezidiului CC al PCUS din 13 martie 1954, Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne s-a împărțit în Ministerul Securității Naționale (KGB) și Ministerul de Interne. A lucrat apoi ca șef de cadre al Ministerului Serviciilor Municipale al RSS Moldovenești (noiembrie 1955
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
primit titlul echivalent de Fortăreață Erou. Această distincție simbolică acordată unui oraș corespundea cu titlul individual de Erou al Uniunii Sovietice. În conformitate cu statutul, orașul erou primea Ordinul Lenin, Medalia Steaua de Aur și ceritificatul ("gramota") pentru fapte eroice din parte Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. În oraș era instalat un obelisc care cinstea memoria apărătorilor eroici ai orașului. Folosirea pentru prima oară a termenului de "orăș-erou" a apărut pentru prima dată într-un articol din ziarul "Pravda" la începutul anului 1942
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
20-a aniversare a declanșării Marelui Război Patriotic, termenul "" a fost aplicat orașului Kiev într-un "ucaz" prin care era acordat orașului Kiev Ordinul Lenin și înființa medalia "Pentru apărarea Kievului". Statutul oficial al titlului a fost introdus prin ucazul Prezidiului Sovietului Suprem pe 8 mai 1965, cu ocazia a celei de-a 20-a aniversare a victoriei împotriva Germaniei Naziste în Marele Război Patriotic. În aceeași zi, au fost emise ucazuri de acordarea a sus-numitului titlu următoarelor orașe: Leningrad, Volgograd
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
autorii imnului au fost obligați să crea prin generalul Iosif Mordoveț. Este speculat că acest lucru se datorează de destalinizare, precum și capriciile dictatorului Ivan Bodiul. În conformitate cu arhivele sovietice declasificate, foarte interesant au stat lucrurile la vremea aceea în ceea ce privește imnul RSSM. Prezidiul Sovietului Supre al RSSM la Moscova din 1944 consideră „de trebuință” crearea imnului de stat și decide: „"La alcătuirea textului imnului de stat al RSSM trebuie de avut în vedere că Imnul să corespundă:" Mai mulți scriitori, poeți și compozitori
Imnul RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/306730_a_308059]
-
Ivan Cálin (în ; n. 10 martie 1935, Plopi, RASS Moldovenească, RSS Ucraineană, URSS - d. 2 ianuarie 2012, Chișinău, Republica Moldova) a fost un agronom-savant, politolog, diplomat și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești (1980-1985) și al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești (1985-1990), vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (1980-1986). Între 1998 și 2012 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar între 1980 și 1958 - deputat în
Ivan Calin () [Corola-website/Science/306774_a_308103]
-
ianuarie 2012, Chișinău, Republica Moldova) a fost un agronom-savant, politolog, diplomat și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești (1980-1985) și al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești (1985-1990), vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (1980-1986). Între 1998 și 2012 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar între 1980 și 1958 - deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești. s-a născut la data de 10 martie 1935, în satul Plopi din
Ivan Calin () [Corola-website/Science/306774_a_308103]
-
în legislaturile 7 și 8. Din anul 1971 este șef al secției agricole a CC al PCM. În anul 1976 devine secretar al CC al PCM. La data de 10 aprilie 1980, a fost numit în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească. Ca urmare a avansării sale în funcție, între anii 1981-1990 a fost ales ca membru supleant al Comitetului Central al PCUS. În perioada 24 decembrie 1985 - 10 ianuarie 1990 a îndeplinit funcția de președinte al
Ivan Calin () [Corola-website/Science/306774_a_308103]
-
iun. 1960), iar în 1952 a fost ales și în Biroul Politic. A fost președinte al Marii Adunări Naționale prima oară între decembrie 1948 - iulie 1949, și a doua oară între ianuarie 1953 - 20 martie 1961 (dar nu și al Prezidiului, funcție deținută atunci de Ion Gheorghe Maurer. În calitatea sa de președinte al Comisiei de Control a partidului, a respins în 1950 cererea Elenei Ceaușescu (fostă Lenuța Petrescu) de a i se acorda vechime de ilegalistă din 1939. În cazul
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost prim-secretar al comitetului de partid din regiunile Bihor și Stalin, iar între 1953 și 1961 în Regiunea Autonomă Maghiară. A fost membru al CC al PCR (1955-1969), membru al prezidiului Marii Adunări Naționale (1954-1961), iar din 1965 a fost secretar al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
Ludovic Csupor () [Corola-website/Science/308331_a_309660]
-
căzut, spre deosebire de alți comandanți militari mai puțin norocoși, care au plătit cu viața pentru înfrângerile de pe câmpul de luptă. În 1945 - 1947 a fost însărcinat cu supravegherea instaurării orânduirii comuniste în Ungaria. În 1952, Voroșilov a fost numit membru al Prezidiului CC al PCUS. Moartea lui Stalin din 1953 a adus mari schimbări în conducerea PCUS, Voroșilov fiind numit în martie președinte al Prezidiului Sovietului Suprem (funcție echivalentă cu cea de președinte al Uniunii Sovietice), avându-i în subordine pe Nikita
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
fost însărcinat cu supravegherea instaurării orânduirii comuniste în Ungaria. În 1952, Voroșilov a fost numit membru al Prezidiului CC al PCUS. Moartea lui Stalin din 1953 a adus mari schimbări în conducerea PCUS, Voroșilov fiind numit în martie președinte al Prezidiului Sovietului Suprem (funcție echivalentă cu cea de președinte al Uniunii Sovietice), avându-i în subordine pe Nikita Hrușciov ca prim secretar al PCUS și pe Gheorghi Malenkov ca premier al Uniunii Sovietice. Voroșilov, Hrușciov și Malenkov au pus la cale
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
lui Hrușciov. Voroșilov a schimbat la timp tabăra, alăturându-se lui Hrușciov, supraviețuind politic înfrângerii "grupului antipartinic”. La 7 mai 1960, Sovietul Suprem i-a aprobat lui Voroșilov "cererea de retragere" și l-a ales pe Leonid Brejnev președinte al Prezidiului (președinte al statului). Comitetul Central l-a eliberat pe mareșal și din funcția de membru al prezidiului PCUS (cum fusese redenumit Biroul Politic în 1952) la 16 iulie 1960. În octombrie 1961, a fost desăvârșită înfrângerea sa politică la lucrările
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
La 7 mai 1960, Sovietul Suprem i-a aprobat lui Voroșilov "cererea de retragere" și l-a ales pe Leonid Brejnev președinte al Prezidiului (președinte al statului). Comitetul Central l-a eliberat pe mareșal și din funcția de membru al prezidiului PCUS (cum fusese redenumit Biroul Politic în 1952) la 16 iulie 1960. În octombrie 1961, a fost desăvârșită înfrângerea sa politică la lucrările celui de al XXII-lea congres al PCUS, când a fost exclus din Comitetul Central al partidului
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
în Sovietul Suprem al URSS, a fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a și a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a. La 29 iulie 1989, este ales ca Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 ca Președinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
au convins că o carieră în serviciul public este mai sigură pentru un om aproape între două vârste și care nu a avut niciodată succes în sectorul privat. Cu ajutorul mașinii lui Pendergast, Truman a fost ales în 1926 judecător în prezidiu la Curtea Comitatului, și a fost reales în 1930. Truman a contribuit la coordonarea „Planului pe Zece Ani”, care a transformat comitatul Jackson și a transformat aspectul comitatului Jackson și al orașului Kansas City cu noi proiecte de lucrări publice, inclusiv
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Adunării Naționale, parlamentul Republicii Socialiste Cehoslovace. În 1953 a fost trimis la Colegiul Politic din Moscova, pe care l-a absolvit în 1958. În 1955 a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Slovac, iar în 1962 membru al Prezidiului. În 1958 a fost ales membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia, activând ca secretar (1960-1962) și ca membru al Prezidiului (din 1962). În perioada 1960-1968 el a mai fost ales încă o dată membru al Adunării Naționale. În
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
În 1955 a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Slovac, iar în 1962 membru al Prezidiului. În 1958 a fost ales membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia, activând ca secretar (1960-1962) și ca membru al Prezidiului (din 1962). În perioada 1960-1968 el a mai fost ales încă o dată membru al Adunării Naționale. În 1963, o luptă pentru putere la conducerea filialei slovace a partidului a dus la înlăturarea lui Karol Bacílek și Pavol David, apropiați ai
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
serie de parohii românesti din Canada, la întâlnirea ecumenică de la Chantilly-Franța (1978), a opta Adunare Generală a Conferinței Bisericilor Europene din Chania-Creta (1979), când a fost ales membru în Comitetul consultativ, a doua Conferință panortodoxă presinodală (Chambesy, 1982), la lucrările Prezidiului și Comitetului Consultativ de la Oxford (1993) etc. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. Nici chiar în Grecia, țară aflată în afara lagărului comunist, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
(n. 20 august 1957, Târgu Ocna) este un istoric al ideilor, eseist, traducător și editor român. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași. A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS), membru al prezidiului "Internațional Committee of Historical Sciences". A fost profesor de istorie la Central European University (CEU), Budapesta, unde conducea Departamentul de Istorie și Pasts, Inc. Center for Historical Studies. A fost membru în comitetul director al Fundației Soros. A colaborat cu
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
Roitman în 1905, la Chișinău, Basarabia - d. 1963, București) a fost un militant și demnitar comunist român, de origine evreu rus. Când s-a căsătorit, a luat numele soției sale Liuba Chișinevschi, ulterior președintă a Femeilor Române Antifasciste, membră în Prezidiul Marii Adunări Naționale, vicepreședintă a Comisiei Controlui de Partid și o apropiată a Anei Pauker. Chișinevschi a fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR. A fost membru al PCR din 1928. A
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
de Stat, Șleahul Renilor (numit și Drumul Hânceștilor), Șleahul Tighinei sau al Căușenilor - orientate spre localitățile cu aceste denumiri. Ca unitate administrativ-teritorială în componența orașului Chișinău, sectorul Centru a fost constituit în 1941 și denumit inițial raionul Lenin. Conform Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești din 1944 „Despre crearea Comitetelor împlinitoare, județene, orășenești raionale ale orașelor sătești ale RSS Moldovenești”, au fost create Comitete și Executive raionale în orașul Chișinău: Raionul Lenin, Stalin, Krasnoarmeisc. Primele alegeri au avut loc la
Centru (sector din Chișinău) () [Corola-website/Science/304715_a_306044]