12,837 matches
-
trântește prunele din găleată pe jos.) Soția Bolnavului X: Ai trântit prunele? Florian: Mă scuzați. Le adun imediat. Soția Bolnavului X: Acum pierzi timpul adunând aceleași prune. Florian: Aveți dreptate. Fiecare prună a fost cândva o floare. (Soția Bolnavului X, Prietena Soției Bolnavului X, Bolnavul X, Florian adună prune în tăcere un timp.) Bolnavul X: Mai un prun și am terminat. Florian: Apune soarele. Soția Bolnavului X: Dacă dați repede din mâini ne putem întoarce curând acasă. Termină de adunat și
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
o ia, pe urmă îi pune pâine cu brânză într-o plasă. Florian ia și plasa) Florian: Mulțumesc. Bolnavul X: Și noi mulțumim. Florian: Când mai ai nevoie de mine știi unde mă găsești. Bolnavul X: Mergi sănătos! (Florian pleacă.) Prietena Soției Bolnavului X: Unde locuiește? Soția Bolnavului X: Pe o bancă într-un parc. Bolnavul X: E târziu. A apus soarele. Să mergem și noi spre casă. (Se întunecă.) Actul III Personajele: Florian Luminița Un grup de tineri Decorul: Un
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
să trăiesc acea bucurie de care spuneam. Pentru că este bucurie autentică, nu simplă fericire de moment construită din iluzii ca o peltea permanentă. Îți voi povesti câteva din experiențele mele pe care nu le-am spus decât maestrului meu și prietenelor foarte foarte apropiate. Chiar sunt curioasă ce-mi vei spune. - Hai! Am răbdare. Spune, Anna. Referință Bibliografică: Victor, clovnul din mine /fragment/ / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
Gălușca încântătoare, Dați-mi și mie o veste, Poate fi, chiar, o scrisoare. ,, DISPUTĂ” ÎNTRE GENERAȚII Ce bună-i străbunica mea Și cât de mult mă mai răsfață! Îmi place să merg, des, la ea, Dar uneori e șugubeață. Suntem prietene de-o viață, Și totul pare-a ne lega, Dar când e vorba de dulceață, Eu nu pot să o-mpart cu ea. Aș vrea să ne iubim mereu, Și pace-aș face pe vecie, Dar eu exclud ca tatăl
GĂLUŞCA CU PICIOARE. GRUPAJ POETIC DEDICAT COPIILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382436_a_383765]
-
Felicitări! Ce frumos)! - Grazie! răspunse și Adriana în singurul cuvânt italian pe care îl învățase. - Ce ați zice să-mi vizitați atelierul și să vedeți câte comori ascunde? - A, așa ceva este imposibil. Trebuie din minut în minut să mă sune prietena mea, că vine să mă ducă acasă. - Atelierul nu este atât de departe și nici timp prea mult nu v-ar trebui ca să-mi admirați opera, așa că... Adriana înțelegea destul de bine de ce dorea italianul să-i viziteze atelierul. Doar nu
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
ar fi făcut italianul despre ea? Că-i o femeie ușoară cum sunt atâtea românce plecate prin toată Italia și nu numai, pentru ași vinde plăcerile sexuale? - Timpul meu liber este aproape de limită. De acum ar trebui să mă sune prietena mea care sinceră să fiu, nici nu știe că sunt aici, ci în Parcul Valentino, unde m-a lăsat. Auzind această mărturisire naivă din partea româncei, pictorului îi crescură speranțele. - Să facem cunoștință: Giacomo Rito, pictor profesionist, absolvent al celei mai
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
pe fața ei tensiunea și emoția prin care trecea. Fără să-l mai privească pe bărbatul din fața sa, se repezi după hainele împrăștiate peste tot prin camera atelierului. - Ce s-a întâmplat amore? o chestionă nedumerit italianul. - Nimic! Mă așteaptă prietena mea să mergem acasă. Îmi cer scuze pentru ce s-a întâmplat și nu trebuia să se întâmple. - Non importa. Nu-i nimic. Îmi pare rău că nu am putut să gustăm din cupa fericirii. Poate ne vom reîntâlni curând
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
uși. Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru. X (Are o valiză pe care o poartă cu el din loc în loc.) Am obosit. Mi-a spus cândva o prietenă din adolescență că, dacă voi pleca departe, va lăsa mereu o ușă deschisă pentru mine. Au trecut anii. Să fii trecut zece, cincisprezece ani? Nu mai știu. Trist este că de trei luni caut ușa deschisă a fostei mele prietene
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
prietenă din adolescență că, dacă voi pleca departe, va lăsa mereu o ușă deschisă pentru mine. Au trecut anii. Să fii trecut zece, cincisprezece ani? Nu mai știu. Trist este că de trei luni caut ușa deschisă a fostei mele prietene și n-o mai găsesc. Am căutat-o inițial în locul unde i-am întors spatele, dar mi-au răspuns glasurile din spatele altor uși că a plecat departe. Unde? Nu am reușit să aflu. Pune valiza jos și se așează pe
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
e o pesonă prea tânără în spatele acestei uși. Eu caut pe cineva cam de vârsta mea. La dreapta e o ușă neagră. (Aleargă spre ușa din dreapta.) Nu, ușa neagră n-o vreau, ascunde atâta mister. Uite o ușă roșie! Nu, prietena mea nu iubea această culoare. Nu știu de ce prefera culorile reci. Aș alege ușa galbenă, dar mi-e teamă că lumina a cărui chip trag nădejdea să se ascundă în spatele ei, este o mare pată de întuneric. Sunt prea multe
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de ușa roșie.) A plâns mult când am plecat. Dacă vântul în încercarea de a-i usca roua lacrimilor de pe îmbujoratele petale le-a răpit? Nu, nu pot să cred că a fost atât de
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
spre valiză și se așează pe ea.) Totul pare să se rotească în jurul meu. (Bătrâna țigancă intră pe ușa roșie râzând. Ușa se închide în urma ei.) Bătrâna țigancă (din spatele ușii închise): E pierdut! X: Mi-a spus cândva ea, ea, prietena mea din adolescență, că eu sunt precum roua ce cade peste natură vara, în zori. Răcoresc, sunt plin de energie o clipă, pe urmă, când soarele își deschide ochiul în văzduh și își aruncă privirea spre pământ, mă usuc ca
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
femeia ce s-a retras într-un colț): Cine ești? (Se apleacă și-i ia palmele de pe față. Îi privește chipul și face un pas în spate.) Femeia în negru: M-ai recunoscut? (Se ridică.) X: Ești mama singurei mele prietene adevărate. Femeia în negru: Te-a așteptat șapte ani până ce s-a ofilit și a căzut într-o seară. X: Unde este ea? Mi-e dor s-o întâlnesc. Era așa frumoasă dragostea! Era căldură și libertate, era cer și
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Se împiedică printre cruci. Cade. Se ridică.) Omul cu sticla: Nu-i bun preotul acesta de nimic. Nu știe să aranjeze locurile de veci. Trebuie să mă împiedic în toate crucile din cauza nepriceperii lui. (Ajunge în fața unei cruci.) Am venit prietene să bem împreună. Ți-am promois că nu te uit. Mereu o să vin să bem împreună. (Bea o gură din conținutul sticlei, pe urmă toarnă puțin pe cruce.) Bea împreună cu mine! Hai, să ne mai potolim setea! De când ai plecat
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
poezie, singura preocupare, singura activitate și, foarte important, singura terapie eficientă, precum încearcă să exprime și aici: ”Revărsându-mi alene și tăcut amintirile, / Îmi e ceva mai bine, când încerc să scriu / Despre visurile și neîmplinirile ce le știu, / Singurele prietene ce-mi luminează zilele...” (Destine). Sub același titlu și nu numai, autoarea este cu gândul la aproapele său și încurajează pe cei aflați în aceleași nevoi greu de depășit: ”Oricine-ai fi, încearcă să scrii, necăjitule! / Și-ai să vezi
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
are un caracter realist-existențial. Pare a fi o permanentă meditație asupra relației sale cu divinitatea și, mai ales, cu societatea în care trăiește - nu cu mult în afara planului local, cu obiceiurile și tradițiile acesteia, cu familia și rudele sale, cu prietenele, dar și cu natura în multele ei forme de manifestare: anotimpuri, floră, faună, fenomene și așa mai departe. În acest fel ne atrage atenția și ne convinge de faptul că există un echilibru în univers, pe care trebuie să-l
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
el se terminase pariul! Le jurase unor prieteni de-ai lui, că ea nu va fi niciodată a ta, deși știa cât de mult o iubeai. Într-o seară, venind la el acasă, l-a găsit împreună cu cea mai bună prietenă, în pat. A simțit că-i fuge pământul de sub picioare. Și atunci, pentru prima oară i-a mărturisit totul: că a fost doar un pariu pentru ea, că tu erai cel care îi aduceai flori, iar el, i le dăruia
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
este... - Da, este învățătoare la școala... - Bravo! Frumos, domnule! Ale noastre sunt educatoare la aceeași școală. Le chinuiesc ăia mici, care nici să se îmbrace n-au fost învățați acasă... Că de! Dacă eram noi colegi..., am luat neveste două prietene, foste colege de școală și acum colege la muncă... Abia de intraseră și ele în pâine și le-am săltat noi. Ha, ha! Ce frumos a fost! - Și, ce vrei să spui? Acuma, noi doi, nu mai suntem colegi, dom
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
prin desen obiective necunoscute, aflate la mii de kilometri : drumuri, peisaje, clădiri, în timp ce acestea erau vizitate de alte persoane.[ 11] La Suny College Purchase New York o femeie se află într-o cameră fără nici un stimul sensorial, doar un microfon alaturi.Prietena ei , la 2 mile depărtare exprimă idei prin cuvinte și transmitea mesaje despre o ilustrata aleasă întâmplător,.femeia din New York vorbea tocmai despre acea ilustrație, redând exact cuvintele prietenei ei. În cartea ,,Telepathic Impressions'' a lui I. Stevenson se face
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
într-o cameră fără nici un stimul sensorial, doar un microfon alaturi.Prietena ei , la 2 mile depărtare exprimă idei prin cuvinte și transmitea mesaje despre o ilustrata aleasă întâmplător,.femeia din New York vorbea tocmai despre acea ilustrație, redând exact cuvintele prietenei ei. În cartea ,,Telepathic Impressions'' a lui I. Stevenson se face o statistică : 69,4% din cazurile relatate incateva colecții principale s-au petrecut între membrii de familie,28% între cunoștințe și doar 2,5 % între străini. Scriitorul Upton Sinclair
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
liceul de matematică dar și-a păstrat visul de a fi actor, după liceu nu ne-am mai văzut dar îi vedeam deseori numele pe afișele teatrului Fantasio și sincer mă bucurăm pentru el zicând :- ai reușit Mircea , bravo ție prietene ! Ultima noastră intânlire face to face a fost pe terasa Tomis, unde am mâncat o pizza și am băut un suc împreună ; trecuseră mai mulți ani, eram fiecare căsătoriți, eu aveam doi copii el avea un băiat tot blond și
PERFECŢIUNEA ESTE O ILUZIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383847_a_385176]
-
era mult mai religios decât generația ta, erau crescuți într-un ritual magico-religios, aveau față de natură și față de Dumnezeu o teamă încastrata în inimă, viața era dura și de multe ori prea scurt a . Își făcuse plimbarea de seară împreună cu prietena ei din parc și la un moment dat din sens opus observase un domn care o privea insistent, era Ștefan chitaristul, trecuseră zeci de ani de atunci, el era neschimbat, o privea insistent, după ce a depășit-o a rămas pe
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
era Ștefan chitaristul, trecuseră zeci de ani de atunci, el era neschimbat, o privea insistent, după ce a depășit-o a rămas pe loc, ea s-a întors și l-a văzut cum o privea în continuare... -Ce este, a zis prietena ei ? Cine e domnul? - E cineva din trecut, îți spun mai încolo. Și Diana s-a apropiat de Ștefan și l-a întrebat: -Mă mai cunoști, Ștefan? -Nu știu de unde, daa, te știu de undeva.... De unde te știu? De pe net
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
pe divinitatea însăși, acel om care știe ce înseamnă război, atentate, poluare, constiinta, demnitate, generozitate, altruism... -Ce idee, să îți scrii românul pe facebook, ai mai vazut pe cineva făcând acest lucru?i-a zis Ștefan. Așa îi zisese și prietena ei din parc, Miriam. -Nu, nici nu știu dacă e bine sau rău, eu cred ca e bine , scriu și sunt deja citită de cunoștințele mele și poate primesc și unele îndrumări , nu crezi, Ștefan? Abia acum își dădu seama
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
mai ai? continuase Ana. -De la gradi îmi amintesc despre vecină mea, Claudia, care lipsea sâmbătă fiindcă era adventista și educatoarea o vorbea de rău. Diana a avut curajul să riposteze și să i spună doamnei: -De ce imi vorbiți prietena de rău, că mă supăr pe dumneavoastră și nu mai vin nici eu... Se pierduse cheia de la intrare și ea nu a mai plecat acasă, ai ei au venit îngrijorați să o ia, le-a răspuns că a stat cu
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]