3,139 matches
-
suspiciune. b) Această condiție specială a femeii se reflectă și în planul relațiilor sociale. G. Kligman 214 vorbește despre patriliniaritatea voinței, a autorității, dar și a cunoașterii. Așadar, bărbatul, beneficiind de această moștenire direct de la Dumnezeu, va avea un loc privilegiat în societate. Chiar și gesturile sale cele mai oculte (practicarea magiei divinatorii, de exemplu) stau sub semnul cunoașterii. În consecință, pentru el regulile sociale vor fi mult mai blânde și mai îngăduitoare. Această interpretare suspectă de unele influențe feministe zugrăvește
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
anumite lucruri care aparțin unor dimensiuni temporale diferite. Așa cum lectura Torei poate deschide spiritul credinciosului către o realitate transcendentă care trece dincolo de cuvinte, și contemplarea unor semne poate oferi aceleași rezultate. Diferența rezidă în aceea că în primul caz se privilegiază credința și trăirea, iar în al doilea, calea experimentală. Astăzi, așa cum reiese din cercetările noastre, actele divinatorii, în marea lor majoritate, privilegiază doar interpretările de suprafață (simbol-semnificație). Ele funcționează asemenea codurilor. Chiar și în acest context, este posibil ca, inconștient
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cuvinte, și contemplarea unor semne poate oferi aceleași rezultate. Diferența rezidă în aceea că în primul caz se privilegiază credința și trăirea, iar în al doilea, calea experimentală. Astăzi, așa cum reiese din cercetările noastre, actele divinatorii, în marea lor majoritate, privilegiază doar interpretările de suprafață (simbol-semnificație). Ele funcționează asemenea codurilor. Chiar și în acest context, este posibil ca, inconștient, subiectul-divinator să ajungă să se deschidă către negativul realității vizibile. * * * Un aspect destul de puțin analizat este cel care privește relația oarecum subtilă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
socială și de problematică morală, este un roman inițiatic, simbolic și filozofic, roman al familiei și roman de dragoste. Toate aceste linii de forță ale romanului sunt reflectate în strategiile textuale utilizate de Sadoveanu pentru ași construi personajele. Un loc privilegiat în ierarhia acestora îl ocupă Vitoria Lipan. Vitoria, ca și soțul ei, Nechifor Lipan, este o ipostază particulară a personajului colectiv, reprezentativă pentru profilul moral, pentru statutul psihologic și social ale comunității de ciobani din Măgura Tarcăului. Acești locuitori de sub
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și singura, ceea ce descurajează improvizația, inovarea, utilizarea alternativelor). Un exemplu în acest sens îl reprezintă examenele naționale din România, unde, din neglijență sau incompetență, sunt utilizate frecvent subiecte care permit rezolvări alternative, dar profesorii corectori sunt obligați prin barem să privilegieze o anumită modalitate de rezolvare în dauna celorlalte; cu alte cuvinte, ambiguitatea nu este căutată nici în ceea ce privește elaborarea subiectelor, nu este permisă nici în ceea ce privește modalitățile posibile de rezolvare, chiar dacă, așa cum susține Nassim Taleb, lumea în care trăim conține un grad
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
birocratizarea tipului modern de educație (să nu uităm una din tainele pe care vulpea i-o spune Micului Prinț: Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor" (Saint-Exupéry, 2002, p. 95); dar modernitatea a privilegiat rațiunea, iar educația avea drept scop, așa cum spune Kant, dobândirea autonomiei rațiunii. Or, prin apelul la "inimă", adică la registrul afectiv (inteligența emoțională de care vorbește Daniel Goleman), vulpea denunță certitudinea că rațiunea reprezintă unica și cea mai importantă cale
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
inimă", adică la registrul afectiv (inteligența emoțională de care vorbește Daniel Goleman), vulpea denunță certitudinea că rațiunea reprezintă unica și cea mai importantă cale de relaționare a omului cu realitatea, criticând în același timp serii întregi de filosofi care au privilegiat văzul în dauna celorlalte simțuri: "Zadarnic am sta să căutăm reflecții, fie ele și modeste, sau analize demne de acest nume referitoare la mirosuri, parfumuri și miresme în lucrări de filosofie consacrate judecății de gust, esteticii, analizei sentimentelor, emoțiilor și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
elevi mai buni. În acest mod, educația se transformă într-un act de depozitare, în timpul căruia profesorul umple depozitele". (Freire, 2005, pp. 71-72) Educația ca narațiune, având un centru de difuziune a conținuturilor care deține autoritatea în cadrul scenariului educațional este privilegiată de situația prezentă; poate că profesorul nu mai ocupă poziția centrală, dar poziția ca atare s-a păstrat, schimbându-se doar ocupantul: echipa care a elaborat curriculumul, birocrația educațională și procedurile care mediază și reglementează relația profesorului cu elevul, grupul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
intrapsihic În diferite secțiuni ale acestei cărți, psihologul Diel definește succint mitul. El ar fi o "materie intuitivă aflată la baza tuturor religiilor..."15 sau "o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice".16 Mitul întemeiază religiile și privilegiază ca mod de exprimare limbajul simbolic. Scopul său ultim este " realizarea ideală a armoniei și calitatea umană idealizată supraconștient".17 În mod indirect, autorul eludează caracterul sacru, revelat, al miturilor, așa cum îl prezintă, de exemplu, Mircea Eliade în cărțile sale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dimensiunea efectului (effect size) pentru a-i evalua eficacitatea. Reiese din analiza sa că programele cele mai pertinente sunt cele care combină acțiunile axate pe riscurile individuale cu factorii de mediu. Recomandarea de a face din școală unul dintre ecosistemele privilegiate pentru a preveni procesul violenței este una importantă. O împărtășesc pe deplin. Este vorba de prevenirea violenței prin școală și în școală. Aceasta se înscrie cu ușurință în paradigma prevenirii primare, seundare și terțiare prezentate în carte. Textul acesta îi
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acestui fenomen pentru a-și asigura perenitatea creditelor, ci măsuri diferite, răspunzându-și și criticându-se între ele. Capitolul de față a încercat pe larg să arate că există alte mijloace de producere a acestor cunoștințe. Printre aceste mijloace, am privilegiat ancheta de victimizare și am dat diverse exemple în acest sens, fără a ascunde uneori divergențele. Totuși ancheta de victimizare nu este singura: anchetele de diagnosticare a comportamentelor riscante sau de delincvență autodeclarată în mediul școlar se învecinează cu anchetele
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și de victime, iar victimizările sunt mai violente. Desigur, anchetele de delincvență autodeclarată arată că delincvenții pot fi numeroși și în medii favorizate, dar nu vom confunda aici violența cu delincvența. Totuși cercetătorul francez Sebastian Roché, prea puțin înclinat să privilegieze cauzele socio-economice, arată într-un studiu recent că delincvența tinerilor din cartierele dificile se distinge în special prin faptul că este mai violentă (Roché, 2001). Unul dintre studiile noastre (Debarbieux et al., 2002) arată că numărul extorcatorilor variază în funcție de componența
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
recurentul discurs ministerial despre "restaurarea autorității"! Da, domnule ministru, o să "restaurăm autoritatea". À propos, cum facem asta? Credința în atotputernicia ministerială se transformă repede în scepticism. Acest lucru e cu atât mai adevărat într-o țară ca Franța, unde este privilegiată o logică a "planului național" împotriva violenței cu intenții foarte bune ce se transformă repede, pentru public, într-o impresie de incapacitate în locul unei logici de sprijinire a inițiativelor locale. 9. În legătură cu autoritatea, recursul la funcționarii autorității pentru a ajuta
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a revoluției informatice. Reconfigurarea și refigurarea tehnologică a corpului în ipostaza ontologiei și a ideologiei virtuale duc la redefinirea subiectului uman ca ansamblu complex corp-minte în spațiul virtualității, deși unii informaticieni, biologi sau ingineri în robotică, precum cei afiliați transumanismului, privilegiază puterea minții în dauna prezervării trupului în definirea identității postumane. Vom analiza această tendință sub umbrela conceptului de neocartezianism, în special în direcția perspectivei mecanologice care, reducând ființa la proprietățile intelectului și ale rațiunii, exclude posibilitatea manifestării senzoriale, perceptive și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
opoziții sunt fluidizate în discursul cyborgic, precum natural/organic vs artificial, subiect vs obiect, acestor prime dihotomii destructurate urmându-le altele în capitolele următoare: simț vs rațiune, identitate vs alteritate. Se urmărește un demers teoretic și critic care să nu privilegieze nici unul dintre cei doi termeni, ci dimpotrivă să stabilească o cale de comunicare între aceștia. Cu toate că intenționează să critice accepții consacrate ale acestor concepte, capitolul nu încearcă să impună noi prescripții, ci doar să sugereze căi de relaționare a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
discurs este că, deși se dorește ștergerea dihotomiilor dintre subiect și obiect sau dintre interioritate și exterioritate, binarismele sunt perpetuate și, mai mult, se produce favorizarea unuia dintre termeni. De pildă, dacă respinge perspectiva (fenomenologică aă trupului ca subiect, artistul privilegiază reversul, și anume trupul ca obiect supus manipulării, ca o reificare mecanologică. O ultimă dimensiune a teoriei artistului o constituie scindarea trupului uman în cadrul conectării la interfața Internet: corpul este acționat de la distanță de un alt corp prin intermediul unui simulator
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organismul biologic sau între teleologia robotică și țelurile umane” (Hayles, 1999, p. 3Ă. Informația tehnologică care virtualizează umanul la interfața computerului nu poate fi într-adevăr separată în mod ontologic de substratul material al corporalității. Dacă transumanismul (vezi mai josă privilegiază „patternul informațional asupra instanțierii materiale”, menține ideea conștiinței umane drept centru al identității și promovează corpul ca pe o proteză biologică care poate fi înlocuită ea însăși cu proteze cibernetice, pentru poziția postumană moderară a acestui capitol corpul rămâne în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtualizare genetică, proces care deconstruiește ideile fixe de reprezentare și de obiect, își manifestă concretețea și condiția fizică, noua materialitate biologic-tehnologică și subiectivă. Deși într-o anumită măsură se poate considera că, în instalația interactivă, obiectul și-a pierdut regimul privilegiat în favoarea accentuării procesualității creației și a spațializării, la Eduardo Kac, obiectul artistic își manifestă în continuare însemnătatea și funcționabilitatea, în noile dimensiuni însă, subiective și evolutive: Deși arta transgenică a lui Eduardo Kac stabilește noi frontiere ale practicii artistice care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ci locuiește spațiul, ca un subiect intențional și actanțial. Fenomenologul consideră experiența umană în mod necesar alcătuită corporal: subiectul este întotdeauna încarnat, experiența trăită constituindu-se la intersecția dintre mintea și corpul situate în spațiu. Relația subiectului cu lumea nu privilegiază așadar nici mintalul, nici materialul, nici mintea, nici trupul în constituirea experienței; mai degrabă întrepătrunderea corp-lume se realizează prin întruparea conștiinței. Conștiința fenomenologică 24 este una trăită, perceptuală și, în consecință, certitudinea ideilor are drept fundament certitudinea percepției. La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și prin completarea simțului vizual cu alte experiențe senzoriale. Privitorul unui imagini a virtualității devine, astfel, participant, imersant, interactor, lărgindu-și aptitudinile perceptive. Nefiind un simplu corp-imagine, o ipostaziere a registrului strict vizual sau un obiect al proiecției optice și neprivilegiind modelul perceptiv al privirii, receptorul virtual este un subiect în multitudinea de semnificații ale termenului: de trăire subiectivă și de integrare în imagine-lume-spațiu, de trup senzorial și de conștiință afectată, de agent non-reprezentațional. Interpretarea fenomenologică a trupului virtual devine, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
designat astfel încât să nu amenințe autonomia subiectului uman; mai mult decât atât, mașina cibernetică trebuie să producă extinderea eului uman în cadrul său. „Părintele ciberneticii” conservă granițele subiectului uman în cadrul postumanismului, astfel încât știința informației este duplicitară: deopotrivă pune în pericol și privilegiază singularitatea subiectului umanist (Hayles, 1999Ă. 20. N. Hayles (1999Ă discută în legătură cu „materialitatea informaticii” o serie de dihotomii care corespund disocierii generale abstract-material, și anume: trup/întrupare (body/embodimentă, inscripție/încorporare (inscription/incorporationă. 21. O variantă la curentul transumanist este oferită
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale a lui Labiș, amintind de Cimitirul marin a lui Valéry. Sentimentul unei mari și nesatisfăcute nevoi de liniște apare și în Idila. În primele versuri liniștea apare ca un moment privilegiat între trecute și viitoare neliniști. „A doua zi mă liniștisem parcă, Dar mai simțeam în mine cum se strâng Pletoase neguri, cum încet mă-ncarcă.” Ultimele versuri ale lui Labiș descriu un posomorât peisaj lăuntric, dominat de remușcări și de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
reprezentat prin următoarea diagramă (a se citi conform direcției săgeților și pornind de la A): Tot așa, programul narativ al Cenușăresei în care (1) eroina se află într-o stare care nu-i a ei de drept (și-a pierdut situația privilegiată după recăsătorirea tatălui ei văduv); (2) cu ajutorul unei zîne, ea apare la bal ca o femeie prea-frumoasă; (3) cînd ceasul bate miezul nopții, ea nu mai are aceeași înfățișare; și (4) ea este recunoscută de prinț ca fiind persoana valoroasă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
exact, determină ORDINEA prezentării, VITEZA narativă, felul de COMENTARIU ș.a.m.d. ¶Chatman 1978; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Hjelmslev 1954, 1961 [1967]. formă spațială [spatial form]. Un aranjament care apare în narațiune cînd sînt abandonate modurile "sale" logico-temporale în favoarea modurilor privilegiate în mod tradițional de poezie (cea non-narativă). În forma spațială, mișcarea temporală a unui episod încetează; atenția este atrasă de relațiile de simetrie, antiteză, gradație, repetiție etc. între constituenții episodului, iar înțelesul izvorăște din aceleași relații, ca în scena iarmarocului
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
perfectul prezent din limba engleză, care leagă o întîmplare trecută de timpul prezent), și de timpurile nelegate de el (de ex., preteritul el a mîncat care se referă la o întîmplare trecută fără a o lega de timpul prezent). Narațiunea privilegiază membrii celui de-al doilea grup (de ex., preteritul, dar și imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, în opoziție cu prezentul, perfectul prezent și viitorul). ¶Benveniste 1971 [2000a]; Bronzwaer 1970; K. Bühler 1934; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Genette 1980; Todorov 1966 [1972a]; Weinrich
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]