2,781 matches
-
a.m.d. Tranziția de la primul la al doilea dans se face printr-un enchainez = legați, înlănțuiți, care arată că între ele nu se face pauză și că dimpotrivă, trecerea este lină, continuă astfel încât retenu-ul final să pregătească tempo-ul Dansului profan: Modéré (q = 152), în care valoarea de doime cu punct din ultima măsură a Dansului sacru să aibă aproximativ durata unei măsuri din Dansul profan. Dansul profan este un rondo - ABACA - construit pe principiul variațional. Refrenul A este compus din
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
și că dimpotrivă, trecerea este lină, continuă astfel încât retenu-ul final să pregătească tempo-ul Dansului profan: Modéré (q = 152), în care valoarea de doime cu punct din ultima măsură a Dansului sacru să aibă aproximativ durata unei măsuri din Dansul profan. Dansul profan este un rondo - ABACA - construit pe principiul variațional. Refrenul A este compus din măsurile 1 până la 54. Tema inițială a refrenului - a1 apare la cele două viori și violă, într-o prezentare izoritmică, unde melodia este încredințată primei
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
dimpotrivă, trecerea este lină, continuă astfel încât retenu-ul final să pregătească tempo-ul Dansului profan: Modéré (q = 152), în care valoarea de doime cu punct din ultima măsură a Dansului sacru să aibă aproximativ durata unei măsuri din Dansul profan. Dansul profan este un rondo - ABACA - construit pe principiul variațional. Refrenul A este compus din măsurile 1 până la 54. Tema inițială a refrenului - a1 apare la cele două viori și violă, într-o prezentare izoritmică, unde melodia este încredințată primei viori. Această
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului de teatru (potrivit lui Eugen Simion) sau „tema teatrului ca mijloc de evadare din timp” (după cum considera criticul Alex. Ștefănescu). Teatrul dobândise în ultimele secole o latură socială pronunțată, fiind considerat tot mai mult o activitate profană. Mircea Eliade respinge această concepție prin cele trei povestiri care se referă exclusiv la activitatea teatrală și în care personajul comun, Ieronim Thanase, lansează o teorie a teatrului, care integrează ideile științifice ale autorului despre mituri, simboluri și sacralitate. Teatrul
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
spirituală care să-i poată face capabili să recunoască miturile. Oglinda este un element de decor ce reprezintă un pasaj de trecere către o lume sacră, inaccesibilă oamenilor obișnuiți. Ea este acoperită în majoritatea timpului cu o draperie semnificând neputința profanului de a avea acces la sacru. Imaginile pe care ea le dezvăluie sunt profunzimi sacre ce-i transfigurează pe cei ce pot trăi contactul cu spațiul mitic și timpul primordial ("„nu erau fraze și cuvinte de copil, cât ar fi
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 2, 15-21 ianuarie 2003.</ref> Poveștile istorisite de învățător contribuie la o redescoperire a spațiului „mitic”, uitat de contemporani, scoțând în evidență incompatibilitatea dintre lumea sacră și lumea profană și imposibilitatea înțelegerii sacralității lumii de către cei ce trăiesc în timpul profan. Nuvela „” a fost tradusă în peste 15 limbi străine, fiind una dintre cele mai traduse scrieri ale lui Mircea Eliade. Învățătorul pensionar Zaharia Fărâmă (fost director al școlii primare
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
fantastice ale povestirilor lui Fărâmă, căutând să descopere informații referitoare la acte de spionaj sau comploturi cu tentă politică. Există o incompatibilitate între cele două categorii de personaje (povestitor și anchetatori), fiecare înțelegând lumea în modul lui: sacru și, respectiv, profan. Unii anchetatori intră totuși în anumite momente în jocul lui Fărâmă, păstrând încă în suflet un rest de candoare din copilărie. Mircea Eliade descrie în cunoștință de cauză modul de desfășurare a interogatoriilor polițienești și atmosfera sumbră din sediul instituții
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
puține, dar esențiale, fiind caracterizate din punct de vedere psihologic prin gesturile și replicile lor. Învățătorul Fărâmă trăiește într-un timp mitic ce pare să existe doar în imaginația sa, el fiind, în concepția lui Eugen Simion, „un tip eminamente profan care, prin narațiunile lui, creează o lume fabuloasă, o lume ce supraviețuiește prin semne”. Personajul ajunge să cunoască întâmplări miraculoase, ce pot fi considerate experiențe spirituale comparabile cu căutarea Sfântului Graal. O pivniță poate deveni, prin săvârșirea unui ritual magic
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
spațiu sacru, adică ascensiunea într-o nouă stare de existență, conține o serie de primejdii precum posibilitatea de a rătăci drumul de întoarcere, așa cum încearcă să-l avertizeze Leana pe Lixandru. Lumea sacră își are însă proprii mesageri în lumea profană precum personajul Marina, care afirmă că s-a întors pe pământ „ca să învețe oamenii cum să vadă”, sau ca Leana, ce propagă mesaje pe care numai cei inițiați pot să le înțeleagă. Prezența personajului mitologic Oana, o femeie voinică, înaltă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales imaginația prolifică a autorului ce a creat o mitologie citadină. Întâmplările relatate de Fărâmă dezvăluie incompatibilitatea dintre două moduri de a înțelege viața: viziunea sacră și viziunea profană, dintre emoția artistică și informația seacă, dintre mitologie și politică. Profesorul Sorin Alexandrescu își construia interpretarea pe aceeași structură duală, adică pe coexistența în același text a două perspective diferite asupra vieții (una sacră și alta profană) care-i determină
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
țări. Printre acestea sunt și cuvinte care au ajuns în argoul francez din Franța, apoi și în registrul de limbă familiar. Principala sursă de împumuturi este, firește, limba arabă. Exemplu din tot Magrebul: "baraka" „binecuvântare divină”, în Franța cu sensul profan „baftă”. În Mauritania sunt și cuvinte din limbi sub-sahariene, de exemplu, din limba wolof, "guedj" vs. "poisson séché" „pește uscat”. În Maroc sunt și cuvinte de origine spaniolă, ex. "patera" - barcă cu fund plat. În Algeria și în Tunisia se
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
cu cea mistică și, pe de altă parte, păstrarea tradiției poeziei culte, bazate pe retorica scolastică. Hafez, cu deplină libertate artistică, stăpânește întregul complex formal al acestor două tendințe și creează propria sa formă, în care conținutul contrastant al poeziei profane și al celei mistice se îmbină într-un tot stilistic ".” ( H.H. Schaeder ) ” , Dragostea, natura,prietenia, vinul, bucuria de viață-acestea sunt temele poeziei lui Hafez. Nicio umbră de vulgaritate nu găsim în poezia lui Hafez. Ceea ce urmărește poetul sunt satisfacțiile morale
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
născuseră și trăiseră până atunci personajele mele. De fapt, lumea «fantastică» în care, datorită lui Andronic, s-au aflat după miezul nopții era aceeași de toate zilele - cu singura deosebire că-și descoperea acum o dimensiune în plus, inaccesibilă existenței profane. Era ca și cum lumea de toate zilele ar fi camuflat o dimensiune secretă pe care, cunoscând-o, omul își revelează totodată semnificația profundă a Cosmosului și modul lui autentic de a fi; mod de perfectă, beatifică spontaneitate, care nu e nici
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
totodată semnificația profundă a Cosmosului și modul lui autentic de a fi; mod de perfectă, beatifică spontaneitate, care nu e nici iresponsabilitatea existenței animalice, nici beatitudinea angelică.”" Criticul Sorin Alexandrescu a evidențiat trei planuri temporale în nuvela „Șarpele”: un plan profan (al excursioniștilor cu preocupări prozaice, ancorați în prezentul banal) și două planuri sacre (al Dorinei, care trăia un posibil „L’éternel retour” al evenimentelor, și al lui Andronic, ce pare atemporal și veșnic). Dorina trăiește un timp ciclic, părându-i
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
cred că am mai trăit întocmai aceleași lucruri, mă cuprinde groaza”". Andronic pare să fie dimpotrivă o ființă atemporală, care trăiește într-un timp veșnic și cunoaște întâmplări petrecute în trecutul îndepărtat. Evoluția evenimentelor evidențiază coexistența simultană a sacrului și profanului și camuflarea „fantasticului” în „real”, aspecte tratate ulterior în scrierile de filozofie și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade. Angelo Mitchievici considera că Andronic este un „maestru de inițiere”, care ajunge să cunoască secretele sacrului și să trăiască
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
în „real”, aspecte tratate ulterior în scrierile de filozofie și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade. Angelo Mitchievici considera că Andronic este un „maestru de inițiere”, care ajunge să cunoască secretele sacrului și să trăiască detașat de lumea profană. Personajul se manifestă într-o lume reală și profană, dar aparține unei lumi atemporale și sacre. Multe întâmplări pe care le povestește provin din vremuri demult trecute și uitate. Începutul nuvelei cu petrecerea tipică unor familii burgheze indică un somn
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade. Angelo Mitchievici considera că Andronic este un „maestru de inițiere”, care ajunge să cunoască secretele sacrului și să trăiască detașat de lumea profană. Personajul se manifestă într-o lume reală și profană, dar aparține unei lumi atemporale și sacre. Multe întâmplări pe care le povestește provin din vremuri demult trecute și uitate. Începutul nuvelei cu petrecerea tipică unor familii burgheze indică un somn al conștiințelor, întrerupt din când în când de o
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
să trăiască în lumea considerată civilizată, acționând în concordanță cu omologia psiho-cosmică și transformând cotidianul în mister. Andronic are rolul de a activa conștiințele adormite ale vilegiaturiștilor, pentru a-i face părtașii unei hierofanii prin care sacrul se relevă lumii profane. Excursia la mănăstire este un drum de căutare a adevăratului sine într-un spațiu sacru propice ridicării spirituale. Andronic și Dorina trăiesc o trezire a conștiinței, în timp ce restul personajelor se complac într-un trai profan (muzică, dans, jocul de cărți
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
care sacrul se relevă lumii profane. Excursia la mănăstire este un drum de căutare a adevăratului sine într-un spațiu sacru propice ridicării spirituale. Andronic și Dorina trăiesc o trezire a conștiinței, în timp ce restul personajelor se complac într-un trai profan (muzică, dans, jocul de cărți, vin, ospăț), aducând festinul lumesc la mănăstire și eșuând într-un erotism vulgar. Dorina suferă o transfigurare prin iubire, un act ritual de părăsire a lumii profane realizat prin dezbrăcarea de veșminte și accederea într-
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
în timp ce restul personajelor se complac într-un trai profan (muzică, dans, jocul de cărți, vin, ospăț), aducând festinul lumesc la mănăstire și eșuând într-un erotism vulgar. Dorina suferă o transfigurare prin iubire, un act ritual de părăsire a lumii profane realizat prin dezbrăcarea de veșminte și accederea într-un nivel superior de existență împreună cu omul-șarpe Andronic pe un soi de insulă paradisiacă. Inițierea sa poate fi asemănată cu o „a doua naștere” la o viață totală, percepută astfel: "„Nici o durere
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
consideră că realitatea din univers este de fapt un joc de aparențe, o iluzie creată de orice persoană ce poate stăpâni anumite forțe considerate oculte. Astfel, magicianul Suren Bose ce realizează un ritual sacru reușește să tulbure percepția temporal-spațială a profanilor aflați în spațiul de acțiune al forțelor pe care le declanșează, făcându-i să asiste la o iluzie. Potrivit filologului și orientalistului Sergiu Al-George, numele soției stăpânului casei, Lila, este o trimitere în metafizica indiană la ideea de iluzie, nu
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Anca Poterașu, expoziția Light Falls a artistului Dragoș Bădiță, curatoriată de Cristina Stoenescu.. “Retina este arsă infinitezimal de lumină. Orice act de a vedea este totodată și orbire”. Lucrările lui Dragoș Bădiță creează o cosmologie proprie, atât spirituală cât și profană, o căutare care nu mai ține nici de domeniul științific, nici de cel sacru, ci de o alternativă a filosofiei naturale. O căutare artistică ce nu își propune supra-scrierea istoriei, ci redefinirea mirării ca acțiune principală a descoperirii. Spațiul în
Pe simeze by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105816_a_107108]
-
cei doi, din care redăm câteva fragmente, a fost rostit de Prof. univ. dr. Sergiu Anghel, Președintele Senatului UNATC. “Muză și soție - cum au tot numit-o criticii - atrași cum sunt, în majoritatea lor, de evidențe nesemnificative și care, asemeni profanilor, fascinați de «coregrafiile» intens erotizate ale basoreliefurilor unor temple indiene, rămân definitiv în afara templului, Ana Laguna, sau ”mujer con cigarro” cum ar fi tentați alții să-i spună, este mult mai mult decât atât. În primul rând este ea însăși
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]
-
spectacol cu o încărcătură poetică profundă. Casa Mare atinge acel colțișor al sufletului unde omul își păstrează ce are mai curat și mai nobil. Piesa tratează valori des întâlnite în creația lui Druță: relația dintre uman și moral, sacru și profan, ecologia naturii și spiritului, impactul tehnologizării... Casa Mare reprezintă totodată un simbol al fericirii și al deznădejdii. Este și o frumoasă poveste de dragoste; un motiv în plus să nu ratați spectacolul! ”Casa Mare” după Eugen Druță Regia: Alexandru Cozub
Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, pe scena TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105850_a_107142]
-
citirii rugăciunii Shma! la serviciile divine de dimineață și de seară, fundamentelor rugăciunii cotidiene Amida și a binecuvântărilor recitate înainte de îndeplinirea poruncilor. Cartea începe apoi cu citirea rugăciunii Shma la poalele patului și continuă cu ordinea ritualului sefard din zilele profane, apoi cel de sâmbătă, si de sărbătorile iudaice. El abordează apoi ordinea pasajelor din Biblie , datele în care sărbătorile pot cădea sau nu, anotimpurile (tkufot) anului evreiesc, legile cu privire la binecuvântările numite de bucurie, împrejurări particulare cum ar fi logodna și
David Abudarham () [Corola-website/Science/336818_a_338147]