2,862 matches
-
pe sfoară! M-ai tras pe sfoară! bîigui el, oftînd adînc. Da, partule, te revăd. Și te afli înaintea mea. Așadar, acesta e dricul pe care mi l-ai făgăduit! Aștept însă să se împlinească și cea din urmă din profețiile tale! Unde-i al doilea dric? Hei, secunzilor, înapoi la corabie! Bărcile astea nu mai folosesc la nimic, reparați-le grabnic, dacă puteți și întoarceți-vă aici. Dacă nu, ajunge că moare Ahab... Așezați-vă, băieți! Primul dintre voi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimele voastre” (Efeseni 5, 19). Iubitor al cântării în Biserică, pe care o folosise cu succes în opera sa misionară, Niceta sesizează că adversarii cântării, sub pretextul unei tăceri cinstite, voiau să lovească în profețiile referitoare la Mântuitorul Hristos. Prin lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
plăcere când se cântă și pătrunde sufletul în timp ce-l desfată. Se reține mai ușor când se cântă mai des. Și cele ce severitatea legii nu putea să scoată de la mințile omenești, sunt destăinuite prin dulceața cântării. Căci ceea ce învață legea, profeții și însăși Evanghelia se află meditat într-o dulceață plăcută în aceste cântări. Dumnezeu se arată, chipurile idolește sunt luate în râs; credința se predică, viclenia se înlătură; dreptatea se instaurează, nedreptatea se îndepărtează; mila este lăudată, cruzimea cade; adevărul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
I Timotei 2,4). Dumnezeu a creat pe om perfect, în deplină concordanță cu planul și scopul Său, necunoscând răul, ci doar binele. Datorită perfecțiunii firii sale, Adam a avut adevărata cunoaștere a lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și Eva au căzut în păcatele mândriei și ale ambiției, pervertind astfel întreaga creație a lui Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
oferit baza pentru formalizarea expresiilor gândirii etice în Islam. Într-unul dintre capitolele Coranului, intitulat Criteriul (Furquan: Sura 25), revelația - pentru întreaga omenire - devine punctul de referinț] în distingerea binelui de r]u. În același capitol, sunt citate exemple din profeții biblici și rolul de mediatori pe care il dețineau între cuvântului lui Dumnezeu și societ]țile lor. Asemenea iudaismului și creștinismului, începuturile Islamului se reg]sesc în ideea c] porunca divin] este fundamentul pentru stabilirea ordinii morale prin str]duința
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
model atemporal de conduit] cotidian]. Acesta presupunea și un rol autoritar în explicarea și completarea Coranului. Caracterul s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stări de spirit vezi și Bădescu (1994); O'Dea (1955) sau Aspers (2001). 1 Anunțată de fapt la sfârșitul celui de-al treilea capitol. 2 Ceea ce Garfinkel (1967:68) numea cultural dopes. 3 Cunoscută în sociologie și sub numele de profeția care se autoîmplinește (eng. self fulfilling prophecy) vezi Merton (1949:193-210); sau efectul Pygmalion, în psihologia educației vezi Rosenthal și Jacobson (1968); sau efectul Oedip, în filosofie vezi Popper (1974:13). 4 Ontologic. 5 Vezi și Capitolul 2. 6 În cadrul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
just. Mântuirea a devenit mai puțin importantă decât destinul. Înțelepciunea a fost Înlocuită de cunoaștere. Iubirea de Hristos a fost pusă sub semnul Întrebării de către iubirea de sine. Casta a fost pusă În umbră de clasă, revelația de descoperire, iar profeția de metoda științifică. Peste tot, oamenii au devenit mai puțin servili și mai harnici. Europenii s-au transformat pe ei Înșiși. În noua Europă și chiar mai mult În tânăra Americă, a avea și nu a face parte sunt termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Sf. Ioan Gură de Aur (347-407 d. Cr.) în expoziția sa la psalmul XLI. Pentru Crisostom, Dumnezeu însuși este cel care a dat muzicii această putere pentru a-l ajuta pe om în indolența sa: Dumnezeu „a amestecat melodia și profeția în așa fel, încât, stimulați de modulația cântecului, toți să poată să-i adreseze cu mare fervoare imnuri sacre”. Puterea de a îndulci sufletul prin intermediul muzicii se extinde și la uzul său nonreligios: „bărbați, femei, țărani și marinari, încearcă să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ale muzicii, precum bucuria sufletului, sănătatea fizică sau psihică. Sunt subliniate îndeosebi aspectele simbolice și celebrative ale coralității în diferitele sale forme: muzica este în „serviciul cuvântului”, este un mijloc de a reuni comunitatea („semn de unitate”), este sacrificiu spiritual, profeția împărăției, comuniune cu corurile de îngeri și anticipare escatologică. Practica liturgică a cântecului este inserată într-o viziune misterico-sacramentală, textele care vorbesc despre muzică fiind în general de natură catehetică-omiletică și nu atât de natura unui tratat. Pe lângă inevitabilele probleme
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ea trebuie să se afirme și ca instanță de reflexie calificată a societății asupra ei Însăși, denunțând braconajul epistemic al tuturor celor care-i represează că nu a anticipat evenimentele din ’89. Acestora le ofer următoarea replică: sociologia nu face profeții, iar sociologii nu sunt profeți, ci oameni de știință. Prin analogie cu medicina, faptul că există bolnavi și boli nu le poate fi imputabil medicilor: ei pun un diagnostic calificat pe baza unor foarte laborioase analize și ne oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nostru dacă le urmăm prescripțiile. Nici un medic nu are pretenția că știe cât vom mai trăi; el ne ajută să fim, Încă, persoane active și cu asta cota sa de profesionalitate este atinsă, misiunea sa fiind Îndeplinită. Medicul nu face profeții, iar medicii sunt aliații noștri În lupta pentru un obiectiv comun: menținerea stării noastre de sănătate somatică și mintală. Din motive personale (vanitate, incultură medicală, orgolii difuze, dispreț etc.) putem neglija total diagnosticul medicului, dar ajungem mai repede la cimitir
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Și iarăși: Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Dumnezeu tare, biruitor (Is., 9, 5). Și ia aminte laolaltă cu mine la înțelegerea de care dau dovadă profeții și la înțelepciunea lor spirituală”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea V, p. 110-111) „... Iisus Hristos ...” „Numele Iisus nu este un nume elinesc, ci ebraic, care tâlcuit în limba greacă înseamnă Sotir, adică Mântuitor; și se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 283-284) „În cele din urmă, Dumnezeu a văzut că chiar după atâta purtare de grijă, oamenii tot mai au nevoie de multa și nespusa Lui iubire de oameni; a văzut că n-au avut nici o putere, nici patriarhii, nici profeții, nici minunile acelea nemaiîntâlnite, nici pedepsele, nici îndemnurile adresate fiecărui om, nici acele repetate robii; de aceea, îndurându-se de neamul nostru, a rânduit, să se nască din Fecioară și să ia chip de rob (Filip. 2, 7), Doctorul trupurilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 214) „În cele din urmă, Dumnezeu a văzut că chiar după atâta purtarea de grijă, oamenii tot mai au nevoie de multa și nespusa Lui iubire de oameni; am văzut că n-au avut nici o putere, nici patriarhii, nici profeții, nici minunile acelea nemaiîntâlnite, nici pedepsele, nici îndemnurile adresate fiecărui om, nici acele repetate robii; de aceea, îndurându-se de neamul nostru, a rânduit, să se nască din Fecioară și să ia chip de rob (Filip. 2, 7), Doctorul trupurilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu vorbindu-ne prin gura profeților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XV, I, în col. PSB, vol. 21, p. 167) „De aceea, harul lui Dumnezeu a rânduit ca sfinții profeți să stea pe locul înalt al profeției, ca să ne vestească mai dinainte când e vorba să vină asupra noastră urgia lui Dumnezeu, pentru ca noi, deșteptându-ne prin pocăință și îndreptându-ne sufletul căzut, să îndepărtăm cu mult înainte de la noi pedeapsa trimisă de Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dar nu te arunca în el : vei pieri, fiindcă oceanul Coranului e adînc, iar dacă cel ce se cufundă nu s-ar mărgini să aleagă locurile cele mai apropiate de țărm, el nu ar mai reveni nicicînd către lumea creată. Profeții și moștenitorii-păzitori plonjează către aceste locuri apropiate de țărm din milă pentru univers Alții au țintit către centrul oceanului ori mai degrabă el i-a atras și s-au cufundat acolo pentru veșnicie (cf. Michel Chodkiewicz, Un océan sans rivages
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ricur, religia scapă de tutela secularizării nu trecînd cu bine examenul istoriei (totale sau actuale), ci afirmînd paradoxul eliberator pe care credința îl poartă prin timp, cel care menține în fiece clipă tensiunea între Origine și Eschaton, între memorie și profeție, reunindu-le dincolo de timp. Nu era astfel pusă în termeni teologico-filozofici necesitatea de a recupera modelul vertical al distanței, de a gîndi religia ca mediator între orizontala istoriei și Zenitul divin? Ricur însuși caracterizează creștinismul actual, în ceea ce reprezintă tendința
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
angajamentului la abstinență: o ruptură a contractului cu sine însăși. Marlatt crede că subiectul s-ar percepe atunci ca fiind în mod definitiv incapabil să rămână abstinent. Această credință în incapacitatea sa de a exersa un autocontrol ar deveni o profeție care se autoîmplinește, ceea ce ar genera o continuare a consumului, o reluare a consumului (cădere) și recăderea completă. Marlatt denumește această înlănțuire de evenimente „efectul violării abstinenței”. Mijlocul prin care poate fi combătută această înlănțuire de evenimente constă în învățarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
decădere progresivă a conduitei religioase, datorată, mai ales, contactului cu „străinii” rezidenți în țara făgăduită. În timpul perioadei monarhice, poporul evreu ar fi trăit forma aceasta de conflict religios între cei care nu respectau religia mozaică și cei care, în special profeții, protestau împotriva a ceea ce părea să fie „decadență” religioasă, atrăgând atenția poporului și casei domnitoare să fie coerenți cu ceea ce trebuia să fie yahwismul pur al originilor. O descriere asemănătoare a istoriei religiei lui Israel și Iuda, în care yahwismul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ieremia (cf. Ier 20,2; 25,2; 28,5.6.10.11.15; 29,1.29; 37,2.3.6.13 etc.); în sfârșit, în Cărțile Regilor nu este menționat niciun profet „canonic” cu excepția lui Isaia. Că realitatea istorică a profeției, în timpul monarhiei în Israel și Iuda, a fost în mare parte diferită de cea exemplară oferită nouă de cărțile biblice atribuite profeților scriitori, se poate intui observând informațiile, probabil de arhivă, conținute în 2Rg 14,23-27 despre regele lui Israel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
14,23-27 despre regele lui Israel, Ieroboam al II-lea. În aceste versete, în ciuda judecății moralmente negative a regelui, nu se face nicio aluzie la criticile drastice și oracolele de condamnare din Cartea lui Amos, ci se menționează doar împlinirea profeției victoriei anunțate de un profet de curte pe nume Iona (2Rg 14,25). După cum am amintit deja mai sus, fenomenul profetismului în Israel și Iuda îndeplinește un rol religios precis, în principal, acela de a comunica mesajul divin unui destinatar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
religie, în foarte multe moduri, toate la fel de admise, după cum rezultă clar din 1Sam 28,6 unde se afirmă că, după moartea profetului Samuel, Yhwh nu „a răspuns” la „consultarea” regelui Saul „nici prin vise, nici prin ûrîm, nici prin profeți”. Profeția din Israel și Iuda reprezenta, prin urmare, doar unul dintre diferitele feluri prin care se putea ajunge la cunoașterea voinței divine (cf. și Ier 27,9 și 29,8). Pentru a descrie foarte succint realitatea profetismului în epoca monarhică, e
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
structuri politice și organizatorice asemănătoare popoarelor vecine, astfel că unele date comparative cu celelalte regate din Orientul Antic apropiat (Nissinen, 2003) ne-ar putea ajuta să înțelegem mai clar fenomenul profetic din această epocă (cf. Merlo, 2009). Restrângând analiza la profeții care nu au fost antrenați ca purtători de idei de modelele literare și teologice deuteronomiste, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul marilor profeți Ilie și Elizeu, profeții preexilici fac parte - asemenea preotului și celorlalți specialiști în religie - din structura
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
celei preconizate de Elizeu: „Atunci (zeul) Chemoș mi-a spus: «mergi, ia în stăpânire Nebo de la Israel» [...] «Coboară și luptă împotriva lui Horonaim»” (liniile 14 și 32). Aceste două porunci date regelui Moabului au fost pronunțate cel mai probabil de profeții de curte. O altă ocazie tipică în care regele făcea recurs la consultarea profeților era cazul în care monarhul sau un alt membru al familiei sale se îmbolnăvea (1Rg 14,1-8; 2Rg 1,2-4). Un caz bine documentat de izvoarele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]