5,828 matches
-
Guilbeaux, Canudo, Paul Friederich, Paul Zech, Stefan Zweig ș.a.: „Acești poeți (sic!) cîntă viața, șantierele, fabricile și înfrigurarea orașelor moderne. Esteticei noi îi trebuie un «imperativ categoric», o idee conducătoare, care a fost găsită în ideea de umanitate din scrierile «profetului modern» Whitman”. În continuare, Vinea se oprește asupra ideilor lui Beaudouin privind „evoluția naturală de la filozofia pozitivistă și științifică la misticism”, văzînd în „filozofia spiritualistă a lui Bergson” o reacție față de „complecta noastră dezorientare și anarhie pe toate tărîmurile”: „Sforțarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal de baltă. Memoriul tinerei fete din Wei-Hai-Wei“ sau publicistica ludică, nu lipsită de grație din compuneri - neincluse în volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înțelegerea acestei temerități, contez pe solidaritatea generației noastre, pe afinitățile noastre și pe tinerețea ta nedesmințită: pentru timp voi pune aur greu în talgerul celălalt, iar pentru rușine (...) nu pot anticipa. Apreciază numitele infracțiuni cu simțul și gustul tău de profet și decide. Lucrez acum la ultima bucată pentru volum, pe care ți-am dedicat-o demult”. Nimic nu lipsește din arsenal: nici osanalele la adresa lui Tzara, nici plîngerile privind băltirea și „băligarul” literar de acasă și despre lipsa de ecou a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lewis Carroll, fumismele lui Charles Cros, Alfred Jarry și Alphonse Allais sînt doar cîteva exemple între altele, iar influența lor asupra primilor avangardiști români (Tzara, A. Maniu, Ion Vinea) este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ipostazele, Urmuz apare sub specia absolutului — mitul romantic al geniului cunoaște astfel o metamorfoză avangardistă, sub semnul „infinitului mic”. De fapt, avem de-a face cu un „negativ” al Romantismului Înalt, o variantă răsturnată a acestuia. Urmuz devine astfel un profet al Nimicului, al arbitrariului metafizic și al vidului, al antiumanului, al apocalipsei derizorii și al subversiunii generalizate într-o lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a întemeietorului absolut. Mitul cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază mitului de sorginte platoniciană al artistului damnat, inadaptabil la rigorile unei societăți meschine și, totodată, profet al unui „nou ev” (folosesc, desigur, accepția termenului „mit” într-un sens foarte larg). George Ciprian, „profetul” Primul promotor informal al scrierilor urmuziene a fost colegul de liceu și prietenul său George Ciprian, actor de comedie și viitor dramaturg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază mitului de sorginte platoniciană al artistului damnat, inadaptabil la rigorile unei societăți meschine și, totodată, profet al unui „nou ev” (folosesc, desigur, accepția termenului „mit” într-un sens foarte larg). George Ciprian, „profetul” Primul promotor informal al scrierilor urmuziene a fost colegul de liceu și prietenul său George Ciprian, actor de comedie și viitor dramaturg de talent. Dacă e să dăm crezare propriilor afirmații (dar și unei notițe apărute în 1931 în Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Brâncuși și Tzara, nu era nici ea suficientă. În subcapitolul „Urmuz și avangarda” al monografiei sale din 1970, Nicolae Balotă a insistat avenit asupra acestei mitizări interbelice, vorbind despre „fervoarea religioasă” a adepților dadaisto-constructiviști și suprarealiști: pentru ei, Urmuz este „profetul autentic”, deci „refuzat”, exemplar prin „revolta sa și saltul săvîrșit prin scrisul său într-un univers inedit”. Scenariul conține aproape toate elementele religioase necesare unui cult: misterul existențial, „martorii” (prieteni, artiști apropiați, foști colegi de la liceul bucureștean „Gheorghe Lazăr”), „botezătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cărții citează integral propria-i piesă nonconformistă, Capul de rățoi. Prudent, memorialistul își ia necesarele măsuri de protecție împotriva cenzurii, evocîndu-și entuziast activitatea dramatică din anii „puterii populare”. Pe coordonatele literare ale poststalinismului, istoria interbelică se repetă altfel: primul său „profet”, G. Ciprian, îl readuce în atenție pe Urmuz (vezi mai sus), iar primul său editor, Sașa Pană, îl repune în circulație. Mai întîi în 1969, prin intermediul Antologiei literaturii române de avangardă, Cuvînt introductiv de Matei Călinescu, Editura pentru Literatură, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să moară pentru a fi descoperit cu adevărat în toată plenitudinea și vitalitatea lui”. Urmuz este văzut ca „un Făt-Frumos care contrazice orice regulă a basmului”. Către final, discursul devine delirant, în consonanță cu retorica encomiastică a României ceaușiste: „un profet al vieții a putut (...) să prindă treptat, cu o neiertătoare luciditate, evoluția veacului. (...) Literatura lui, în care imaginarul nu pare a avea nici început, nici sfîrșit, este o infailibilă dovadă a acestei previziuni. A prevăzut chiar moartea artei, a imaginației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ucideau. — Ucideau? Gaston s-a cramponat de singurul cuvânt pe care l-a înțeles și de aceea l-a repetat. — Da, chiar așa. Aveau ucigașul lor... pe Endō, de exemplu. N-aveam cum să nu știu... I-am fost profesor. „Profetul“, care fusese cândva director de școală, s-a oprit și l-a privit trist pe Gaston. Emoționat din pricina amintirilor, a început să vorbească și mai repede. — Cu mulți ani în urmă, pe când predam la o școală primară din Chiba, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de nimeni strugurii desprinși din vite ți s-adună să-și umplă boabele de must, și-apoi - cu dărnicia ta de moarte vino, Lume, vin'. Și răscolește-mi fruntea-nfierbîntată ca nisipul dogorât pe care calcă-ncet, încet prin pustie un profet. VERSURI SCRISE PE FRUNZE USCATE DE VIE II - Psalmistul Când treci fără sandale pe sub tei, porumbii adormiți pe streșini ciuruite se trezesc, crezând ca pașii tăi, mărunți, sunt semințe azvârlite de-o mână bună pentru ei. MOARTEA LUI PAN I
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui Evangrio, mi s-a spus că ai călătorit și că ai o misie importantă la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
distrat cu mâna, ca și cum ar fi alungat o muscă de pe nas. - Nu contează, este vorba, desigur, despre o amăgire înșelătoare, a bombănit. Și-așa dezbinările creștinilor îmi sunt de-ajuns. Inima îmi este pe deplin răstignită, chiar și fără noii profeți. S-a uitat la mine mai atent. - Tu știi multe lucruri, dar vorbești cu răceala omului fără credință. Ai rămas ca pe vremea când veneai să răsfoiești cărți în biblioteca mea. A tăcut preț de câteva minute, căzut pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar nu-i băgă În seamă pe sfinți, pe profeți, pe Isaia și pe San Guglielmo, pe Santa Caterina și pe San Girolamo, pe Santo Stefano și pe San Tommaso, pe Santa Monica, pe Madona delle Rose și chiar pe Tatăl Sfânt. Intră În spatele altarului baroc. Nici urmă de bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dorea decât să doarmă, Îi spuse. Era foarte Înalt, slab, cu alură ascetică, parc-ar fi fost Isus Cristos. Avea ochi verzi și barbă. E bărbatul cel mai inteligent pe care l-am Întâlnit vreodată. Antonio Își imagină rivalul: un profet măsluit ce Înșelase o virgină ingenuă de șaisprezece ani. Își dori să-l Întâlnească și să-i smulgă testiculele cu dinții. Țipă nervos că un profesor nu poate să se culce cu o elevă minoră, e o crimă, un delict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că parcursul lor e adesea mai frământat și mai tulbure. Totuși, ei nu joacă decât rolul de ferment istoric - În general de ferment al unei descompuneri istorice -, fără a putea imprima evenimentelor o direcție nouă - acest rol revenind revoluționarilor sau profeților. Curând, fiica lui Martin și a Genevièvei Ceccaldi dovedi capacități intelectuale ieșite din comun, cel puțin egale cu ale tatălui ei, asociate cu un caracter foarte independent. Își pierdu virginitatea la vârsta de treisprezece ani (cu totul neobișnuit, În vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fără succes. Astăzi, singurul lucru ce deranjează puțin sistemul nostru de valori egalitar - sau mai precis meritocratic - e diviziunea societății În caste, sortite unor munci diferite În funcție de natura lor genetică. Este și singurul punct În care Huxley s-a dovedit profet mincinos; singurul punct care, odată cu dezvoltarea robotizării și a mașinismului, a devenit aproape inutil. Neîndoielnic, Huxley e un scriitor foarte prost, frazele lui sunt greoaie și lipsite de grație, personajele insipide și mecanice. Dar a avut intuiția - fundamentală - că evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai pasă că ești livid? Acest Ananias sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după colț, așa că nu puteam vedea din patul meu. Îi zărisem doar bibliotecile și o mochetă verde. Infirmierul care anina beteala se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să-l condamn fără drept de apel, nu spun că Îl absolv. Am În vedere doar contextul istoric și identitatea lui Eliade din anii 1930-1940: tânărul universitar, publicist și prozator avea o structură - cu totul nefericită În vremuri tulburi - de profet și de revoluționar, la care aș adăuga o bună doză de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic pentru intelectualul care, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și prozator avea o structură - cu totul nefericită În vremuri tulburi - de profet și de revoluționar, la care aș adăuga o bună doză de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic pentru intelectualul care, dintr-o nevoie aproape patologică de Înregimentare, ajunge să motiveze metafizic folosirea ghilotinei, bâtei și mitralierei, autoiluzionându-se că participă la o metanoia colectivă și la o „schimbare la față” națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem două gunoaie, două otrepe... ARTUR: Să uităm... CĂLĂUL (Extaz confesiv.): Eu mi-am dat seama din prima clipă... că sunteți un profet... un mesia... Vă jur că nu voi pune mâna pe secure... decât dacă va fi nouă... GARDIANUL (Sticla circulă între Grubi și Bruno într-un consens tacit.): Sigur... Am mirosit noi ceva... (Către CĂLĂU.) Să ceri și tichie pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
producătoare de bere. Alice i-a aruncat o privire recunoscătoare și totuși defensivă. Era limpede că părinții ei considerau că ginerele lor era un mojic. Dar ceea ce ei nu înțelegeau era că Jake era un idealist. Un vizionar. Aproape un profet. Iar profeții și vizionarii nu trebuiau să fie diplomați. Vorbind la modul general, nici nu prea aveau tendința să fie. Ei operau la un nivel mult mai ridicat și mai important, unde grijile banale legate, de pildă, de maniere sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bere. Alice i-a aruncat o privire recunoscătoare și totuși defensivă. Era limpede că părinții ei considerau că ginerele lor era un mojic. Dar ceea ce ei nu înțelegeau era că Jake era un idealist. Un vizionar. Aproape un profet. Iar profeții și vizionarii nu trebuiau să fie diplomați. Vorbind la modul general, nici nu prea aveau tendința să fie. Ei operau la un nivel mult mai ridicat și mai important, unde grijile banale legate, de pildă, de maniere sunt sacrificate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
discute. Și ce fel de îngrășământ folosești? a întrebat ea. Pe sub masă, lui Alice i s-au chircit degetele de la picioare. Te rog, a implorat ea orice zeitate care se găsea pe recepție. Te rog, fă ca Jake, idealist și profet cum e el, să nu fie sincer până la capăt. Măcar de data asta. Fă să fie diplomat. — Îngrășământ? a rânjit Jake. Folosesc cel mai bun și mai original îngrășământ care se găsește pe piață. Ei, cum se numește? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]