3,076 matches
-
(n. 14 ianuarie 1875, Kaysersberg, Alsacia - d. 4 septembrie 1965, Lambaréné, Gabon) a fost un medic misionar, teolog protestant, muzician și filozof german. A fost una dintre cele mai complexe și impresionante personalități ale secolului XX. În 1952 a primit Premiul Nobel pentru Pace. s-a născut într-o familie înstărită, în Kaysersberg, Alsacia (care pe atunci aparținea Imperiului
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
președinte al Germaniei. Devine pasionat de muzică încă din copilărie. Ambii săi bunici au fost muzicieni, iar tatăl, preot luteran, de asemenea l-a inițiat în această artă. În perioada 1885 - 1893, studiază orga cu Eugène Munch, organist al Templului Protestant, care îi inspiră lui Schweitzer admirația pentru compozitorul german Richard Wagner. În 1893, cântă la orgă în fața marelui organist francez Charles-Marie Widor (pentru care muzica lui Bach are ceva mistic și etern) la catedrala Saint-Sulpice din Paris. Widor, impresionat, decide
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
unchiul ei, regele Filip al II-lea al Spaniei. În cele din urmă regina Ecaterina a fost de acord cu căsătoria cu cea de-a doua fiică, Elisabeta, deoarece Franța avea nevoie de o căsătorie catolică pentru a combate părțile protestante precum și pentru a cimenta o alianță între coroana Franței și imperiul habsburgic. Elisabeta s-a căsătorit prin procură la 22 octombrie 1570 în catedrala de la Speyer (unchiul Elisabetei, arhiducele Ferdinand l-a reprezentat pe regele Franței). La 4 noiembrie ea
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
de Coligny, care știa bine că influența sa asupra eventualilor viitori suverani valora mai mult decât orice complot. Însemna să-i aibe în pumn pentru totdeauna. Când cei trei frați erau la un pas de a se converti la religia protestantă, Caterina a mirosit pericolul și a simțit că orice mijloc pentru a-l îndepărta pe Coligny era legitim. Cu un caracter certăreț, taciturn și ambițios, era gelos pe fratele său Henric la umbra căruia a crescut. Superstițioasă și iubitoare de
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
ori din cauza aspectului, ori pentru puțina inteligență, ori pentru vârsta fragedă, nu prea este luat în considerare de familie și curteni. Toate acestea l-au făcut să devină gelos și i-au trezit dorința de a-și lua revanșa. Dușmanii protestanți ai Caterinei au profitat de avantaj și l-au făcut să creadă că este urmașul defunctului Coligny; astfel Francisc complota în umbră cu scopul de a-și înfrânge frații. Cu ocazia asediului orașului protestant La Rochelle, de către trupele regelui conduse
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
de a-și lua revanșa. Dușmanii protestanți ai Caterinei au profitat de avantaj și l-au făcut să creadă că este urmașul defunctului Coligny; astfel Francisc complota în umbră cu scopul de a-și înfrânge frații. Cu ocazia asediului orașului protestant La Rochelle, de către trupele regelui conduse de Henric, 22 de ani, Francisc, 18 ani, fiind sub ordinele lui, complotează din umbră pentru învingerea trupelor regale. La Rochelle întârzia să cedeze asediului. Francisc pleacă la Paris și îi cere Caterinei să
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
reprezintă un grup de nouă biserici din construite între secolele 16-18, aflate pe lista Patrimoniului Cultural Unesco. Grupul este alcătuit din bisericile romano-catolice din Hervartov și Tvrdošín), bisericile protestante (numite și "biserici articulare") din Hronsek, Leštiny, Kežmarok și bisericile greco-catolice din Bodružal, Ruská Bystrá și Ladomirová la care se adazgă o clopotniță din Hronsek. Aceste biserici fac parte dintr-un grup ce include alte 50 de biserici de lemn
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
dintre cele mai mari din Europa, era asemănătoare cu cea de la Salisbury și avea un turn înalt de 149 de metri, depășind toate catedralele europene, cu excepția celei din Lincoln. În anul 1535, catedrala inițial romano-catolică devine anglicană odată cu declanșarea Reformei Protestante în Anglia. Regele Henric al VIII-lea și succesorul său Eduard al VI-lea vor ordona distrugerea ornamentelor, criptelor și altarelor din curtea catedralei, unde se aflau câteva mănăstiri. Tot în această perioadă, în anul 1540 sediul Episcopiei de Londra
Catedrala Saint Paul din Londra () [Corola-website/Science/316687_a_318016]
-
Domeniilor Habsburgice din Țările de Jos. papa Clement al VIII-lea a consimțit de asemenea, obigat de evenimente, să-i acorde acestuia și dreptul de a numii episcopii. În 1559 episcopatul este ridicat la rang de arhiepiscopat dar odată cu reforma protestantă din Utrecht și regiunile învecinate în jurul anului 1580 arhiepiscopatul își pierde autoritatea făcând imposibilă existența sa. Aceasta a fost reînființată abia în 1853, Arhiepiscopul Catolic de Utrecht fiind actualmente mitropolitul celorlalte 6 dioceze catolice olandeze.
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
nunta surorii mai mari ai Anei, Elisabeta, cu Henry Julius, Duce de Brunswick. Două zile mai târziu au plecat spre Scoția, unde au ajuns la 1 mai. Ana a fost încoronată la 17 mai 1590, la Holyrood Abbey, prima încoronare protestantă în Scoția.
Ana a Danemarcei () [Corola-website/Science/315098_a_316427]
-
Data Paștilor este, conform primului conciliu de la Niceea, „prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară.” În vreme ce Biserica Catolică și Bisericile Protestante iau în considerare echinocțiul real de primăvară, bisericile ortodoxe și greco-catolice pornesc calculul de la ziua de 3 aprilie, socotită drept echinocțiu (21 martie pe stil vechi). În contrast cu toate celelalte sărbători creștine care depind numai de mișcarea soarelui, ziua de Paști
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
ar duce la o diferență în ziua Paștilor de 0 sau de 4 săptămâni. Diferența adițională de o săptămână provine din faptul că bisericile folosesc cicluri lunare diferite. „Luna Bisericilor Ortodoxe” este cu 4-5 zile după „luna Bisericilor Catolice și Protestante”, ceea ce rezultă într-o diferență adițională de o săptămână în aproximativ 2/3 din ani. Bisericile ortodoxe nu au acceptat reforma gregoriană din secolul al XVI-lea pentru motive de ordin confesional, menținând mai departe calendarul iulian, care de atunci
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
premiu israelian prestigios pentru literatură, premiul Sapir. s-a născut la Pescara, in Italia, la 9 iunie 1935, ca fiu al unei perechi de artiști boemi. Tatăl său, Kálmán Tóth era cântăreț de operă, originar dintr-o familie maghiară creștină protestantă, iar mama sa, Juci Galambos, era o dansatoare evreică, și ea ungarofonă și germanofonă, născută și crescută la Graz, în Austria. Cunoscându-se când el avea 36 ani, iar ea 18 ani, au trăit în concubinaj și s-au întreținut
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
Ferdinand Édouard Buisson (n. 20 decembrie 1841, Paris - d. 16 februarie 1932, Thieuloy-Saint-Antoine) a fost un academician, pastor protestant, pacifist și politician socialist francez. A condus Liga Drepturilor Omului. A fost cofondatorul și președintele Ligii Apărării Drepturilor Omului din 1914 până în 1926 și a "Ligue de l'enseignement" (Liga învățământului) între anii 1902-1906. În 1927 a primit, împreună cu politicianul
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
academia din Neuchâtel. Încă din 1867 participă la Congresul internațional al Ligii internaționale permanente de pace și elaborează, împreună cu Jules Ferrz și Victor Hugo, un program pentru abolirea războiului prin intermediul educației. În același timp, încearcă să pună bazele unei Biserici protestante liberale, făcând apel la pastorii Jules Steeg și Félix Pécaut. Întors în Franța după căderea celui de-al doilea imperiu, și-a luat angajamentul, în timpul asediului Parisului, de a proteja pe cei orfani, fapt ce va duce la înființarea primului
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
Tatăl, Jarosłlaw Hieronim Łaski venise în Ungaria pentru a sprijini pe Ioan Zapolya în lupta cu împăratul austriac Ferdinand I pentru hegemonia în ceea ce a rămas din regatul Ungariei după cucerirea turcă. Fratele mai mare al lui Albert era reformatorul protestant, pastorul polonez, stabilit în Anglia, Jan Łaski junior (młodszy) (Johanes a Lasco). La 16 ani, în 1552, Albert a rămas orfan de mamă. Bibliofil și poliglot, Albert Łaski era în acelaș timp antrenat din tinerețe în arta militară, energic, ambițios
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
s-a căsătorit cu menajera sa. În anul 1823, țarul a poruncit expulzarea lui Lindl din Rusia. Proprietarul companiei Werner, Gottlieb Veygel, a fost numit în funcția de primar, devenind conducător al comunității germane din Sărata, deși era de religie protestantă. El a pus capăt regimului comunității de bunuri (devălmășiei), inițiate de Lindl, și a împărțit terenurile familiilor de emigranți. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
coviltir de-a lungul râului Sărata. Ei s-au oprit în jurul unei fântâni de pe malul drept al râului și au format colonia Sărata, denumită după râul care curgea pe acolo. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie protestantă. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. Satul Lichtental a fost fondat de către coloniștii germani în anul 1835
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
născut sub numele Margaret sau Peggy Hookham la Reigate, Surrey, ca fiică a unui inginer englez și soției acestuia, Hilda. Aceasta din urmă era copilul nelegitim al industriașului brazilian Antonio Gonçalves Fontes și al unei tinere dintr-o familie irlandeză protestantă, Evelyn Maud Acheson. Devreme în cariera ei de balerină, Margaret a abandonat numele ce i se părea fără strălucire Hookham în favoarea celui, mai exotic, al bunicului Fontes, ulterior schimbându-l în Fonteyn (așa cum a procedat și fratele ei, fotograful Felix
Margot Fonteyn () [Corola-website/Science/316095_a_317424]
-
decât slabe avantaje Danemarcei însă a arătat limitele puterii militare daneze. După război Frederick a menținut pacea fără să renunțe la încercarea sa de a-și extinde prestigiul în domeniul naval. Politica sa externă a fost susținută moral de puterile protestante. În acel timp fiind celibatar a curtat-o pe Elisabeta I a Angliei, o inițiativă care i-a adus Ordinul cavaleresc al Jartierei (1578). Consilieri cu experiență ca Peder Oxe, Niels Kaas, Arild Huitfeldt și Christoffer Valkendorff au avut grijă
Frederic al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320122_a_321451]
-
fost fiica regelui George I al Marii Britanii. Dacă ea ar fi fost de acord să devină catolică, ar fi început negocierile de căsătorie. Acest lucru ar fi creat mari dificultăți tatălui ei, care ocupa tronul Angliei în special pentru că era protestant în timp ce rivalul său, James Stuart, era catolic. A trebuit să refuze politicos oferta Franței. O altă candidată importantă a fost Marea Ducesă care mai târziu a devenit împărăteasă, Elisabeta a Rusiei. Alte candidate au inclus pe: Prințesa Anne Charlotte de
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
nu urmări să capeți faimă de învățat. Nu te sfii să pui întrebări și ascultă în tăcere răspunsurile sfinților: nu disprețui pildele bătrânilor; nu fără rost au fost și-ți sunt împărtășite.” Atât credincioșii catolici, credincioșii ortodocși, cât și credincioșii protestanți admiră "Imitațiunea lui Cristos" și se înfruptă din bogăția spirituală pe care o degajă. În zilele noastre, lucrarea suscită unele rezerve întrucât unii estimează că ea ar da prea multă importanță "umilinței", "resemnării" și "abnegației. Din punct de vedere al
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Gloucester, nepotul regelui William al III-lea și fiul viitoarei regine Anne. Până în acest moment, având în vedere reticența lui William al III-lea să se recăsătorească, includerea Sofiei în linia de succesiune a fost din ce în ce mai probabilă, deoarece ea era protestantă, așa cum era și soțul ei. Candidatura ei a fost, de asemenea, ajutată de faptul că ea crescând în Țările de Jos (unde părinții ei și-au petrecut ultimele câteva decenii ale vieții lor) era bine cunoscută vărului ei regele William
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
pretenție a romano-catolicului James Francis Edward Stuart, care altfel ar fi devenit Iacob al III-lea al Angliei precum și pentru negarea tronul multor alte romano-catolici și soții romano-catolici, care aveu pretenții la tron. Actul a restricționat tronul britanic la "moștenitorii protestanți" ai Sofiei de Hanovra care nu a fost niciodată romano-catolică și nici nu s-a căsătorit cu un romano-catolic. Unii politicieni britanici au încercat de câteva ori să o aducă pe Sofia în Anglia pentru a-i permite să-și
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
a fost comandată și plătită de breasla cojocarilor pentru că stema lor se află sub imaginea arhanghelului. O pictură realizată de către un artist din Austria, Petrus Lantregen, este „Închinarea magilor”. Sub arcul de triumf se află o cristelniță care înainte de Reforma protestantă servea drept agheamastar. Nu se știe cine a făcut-o dar anul este cunoscut datorită inscripției: "A.D. MCCCCLXXX" („Anno Domini 1480”). Tabernacolul care se află pe latura de nord a corului este „o piesă de căpătâi a sculpturii decorative din
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]