3,432 matches
-
adevărat. Tata, deținut politic, arestat și torturat în închisorile comuniste fără nici o vină. Mama cu șase copii, deportată în Bărăgan. De aceea vreau ca Tatăl Ceresc să-mi explice cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce manifestă răceală, indiferență și pasivitate pentru copiii Lui. Vreau să fie un tată adevărat care să arate interes, preocupare și dragoste față de copiii Lui și nu să stea rece și țeapăn ca un măturoi prăfuit, fără să miște un deget pentru salvarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu criticul John Bayley. John, savantul distrat, care, când Iris a picat în brațele domnului Alzheimer, cel ce te face să uiți de tot - și de bine, și de rău -, a scris o carte, un bestseller, de o to tală răceală și detașare științifică, în care a analizat reacțiile lui Iris la boală, precum și reacțiile lui la reacțiile ei. Iar după șase luni s-a recăsătorit cu o prietenă a lui Iris - că „așa e bărbații“. Mi-a scris o scrisoare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din jur./ dorm singur/ și mă-ncolăcesc în așternut/ sunt prunc/ și sânul mamei e departe/ e amăgire tot ce-mi spui/ mă minți/ ca să mai stau cu tine/ să mă iubești și-n astă noapte./ când adormim beți de răceala nopții/ și de alte lichide tranchilizante/ mă-mbrățișezi/ și știu că bat clipa aceea în cuie/ flash flash flash/ doi tineri frumoși/ într-un pat stricat/ flash flash flash/ poze pentru părinți/ dacă ne-am căsători/ am face dragoste oficial
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
luat parte la congresele ținute la Brașov și Sibiu, precum și la înființarea de organizații ale grupelor muncitorilor de pământ și căruțași și secțiuni. În 1908 am aflat următorul metod de nutreț, adică toamna, când nu mai poți usca otava din cauza răcelilor, am făcut pae de grâu șira (grămadă), puind un strat de otavă mai subțire, peste otavă un strat de pae mai gros, astfel paele absorb substanța fluidă din otavă așa încât să dreg paele,(iar vitele) odată pe zi sau la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
surprinderea mea, mi-am început cariera didactică la o școală generală de 7 ani din Bârlad în calitate de director, funcție pentru care nu aveam nici veleități, nici experiența minimă necesară. În plus, am fost primit de către viitorii colaboratori și colegi cu răceală, cu oarecare ostilitate din partea unora. Înlocuisem la conducerea școlii o învățătoare cu experiență, în prag de pensionare. Noul meu statut de lider al unui colectiv care manifesta vădit fenomenul de respingere, nu era de invidiat. Tinerețea și lipsa de experiență
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ore, Dumitru Dascălu și-a luat rămas bun de la gazdă și, cu pași măsurați și ușor șovăielnici, s-a îndreptat spre stația autobuzului care să-l ducă acasă. Știe că motanul, singura ființă care îl așteaptă, îl va primi cu răceală reproșându-i astfel că l-a lăsat singur mai mult de o jumătate de zi. Aventura Încă de la primele ore ale dimineții ziua se arăta a fi frumoasă. Cerul senin, pigmentat din loc în loc cu mici pete de nori ca
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru a-i diminua răceala necontenită a mâinilor osoase, umbrela (niciodată nu se știe cum va evolua vremea) și bastonul, nelipsitul său sprijin de care nu se mai poate dispensa și pe care i l-au făcut cadou colegii când s-a pensionat. Înainte de a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toate națiile existente pe glob, ca într-o Arcă a lui Noe, pentru a o popula și a o îmbogăți. Acolo - spune tânărul care a dobândit cetățenia țării care l-a adoptat, nimic nu-i ca ACASĂ, în România adică. Răceala, suspiciunea și indiferența sunt trăsăturile definitorii ale relațiilor dintre băștinași și venetici. Norocoșii, acei emigranți pe care hazardul i-a aruncat în localități în care viețuiesc mai mulți români, au un cerc de conaționali cu care comunică, s au împrietenit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de a refuza destinul. Îi faci să vadă În vorbele tale șerpii și Îi Îndemni să le despartă cu grijă și să se ferească. În loc să Îi Înfricoșezi, Îi faci mai puternici... CÎnd m-am trezit mi-am dat seama după răceala mîinilor că se făcuse noapte... Poate că nu mai sînt nici zei, nici șerpi pe munte... Trebuie să alegem singuri...) Marea. Ulise. Coasta Înspumată de valuri. E suficient să ridic privirea. Grecii nu trișau simțind nevoia să lucreze marmura În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fac liniște. Și apoi, mergând la liturghie și în timpul ei, căldura lăuntrică mi se părea că luptă cu vântul de afară, apărând limpede că binele venea dinăuntru și răul dinafară; și în toiul liturghiei, o anumită căldură și evlavie, fără răceală, ci era multă forfotăprintre cei din sală și printre cei ce ascultau liturghia. O dată terminată liturghia, după ce am privit acel lucru, am rămas așezat și cu evlavie.)3 A STĂPÂNEI NOASTRE 12. Miercuri ș13 februarieț - Băgând de seamă că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
trupul ei era întru cel al Fiului ei1) cu atâtea priceperi încât nu s-ar putea scrie. Nu mă îndoiesc de ofranda făcută. A LUI ISUS 15. Sâmbătă ș16 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a-I percepe pe mijlocitori, fără răceală sau lâncezeală, cu destulă evlavie, dorind să mă pregătesc pentru liturghie, șovăiam spre cine și cum să mă îndrept mai întâi; m-am așezat în genunchi cu această șovăială, privind cu cine să încep; mi s-a părut că mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucruri, și anume despre consolare și dezolare (316-317)3 și despre adăugiri (73-90). 7. A șaptea. Cel care propune exercițiile, dacă vede că cel care le primește este dezolat și ispitit, să nu se poarte cu el aspru sau cu răceală, ci blând și delicat, îmbărbătându-l și întărindu-l pentru a merge mai departe, vădindu-i vicleniile dușmanului firii omenești și ajutându-l să se pregătească și să se predispună pentru consolarea ce urmează să vină. 8. A opta. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală. De multe ori îi venea să strige: ,,Doamne, Tu care ai înălțat cerul făcându-l de neatins, Tu care ai făcut Universul infinit, oare nu Îți este de ajuns moartea omenirii?! De ce ai mai lăsat și suferința?”. Cine vroia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așa cum ar fi făcut un cunoscător sau un degustător de vinuri care analizează calitățile băuturii, dar până nu gustă nu știe cum este aceasta. Viciile sunt întotdeauna bine ascunse, încât numai Dumnezeu le poate ști. Carlina se simțea jignită de răceala pe care i-o arăta Valentin. Mângâierile, săruturile, starea de bine, prezența unuia alături de celălalt erau înlocuite cu indiferența. Atingerile erau mai mult imaginare, iar tăcerea grea care se așternuse între ei era ca o fisură într-un zid puternic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care intrau și ieșeau din incinta gării. Necunoscând limba 135 acelui stat încerca cum știa ea mai bine să afle câteva informații necesare, dar spre surprinderea ei, nimeni nu o lua în seamă. Cu privirea aproape înlăcrimată, rămase mută de răceala trecătorilor și îi venea să țipe în disperarea în care se afla. Era singură fără să aibă vreun sprijin, vreun braț puternic, vreo cunoștință care să o ajute. Uneori îți trebuie să trăiești mulți ani pentru a înțelege esența și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
le zise: - Rămâneți cu bine și să ne vedem în curând! - Mergi sănătos și norocul să-ți surâdă mereu! - Drum bun și baftă! Îi ură altul. Numai bunul său prieten Cosmin nu putuse să vină să-l petreacă din pricina unei răceli, dar se credea reprezentat de prieteni. De cum se urcă în tren, gândul îi fugi la prima lui iubire. Nu mai știa nimic de Oana, de ce făcea, unde era, dacă se măritase sau nu. Lumea vorbea mult despre frumusețea ei neobișnuită
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își dorește. De ce m-a lăsat singură într-un loc necunoscut, întro țară străină? Cum o să justific toate acestea peste timp Victoriei? Era capabilă să cunoască oare care era motivul. Era limpede ca apa. „Dragoste cu sila nu se face”. Răceala dintre ei se simțea de la distanță. Își făcuseră aceleași griji pe care le mai trăise de atâtea ori în anii din urmă. Carmen nu îi mai văzuse nici pe unul a doua zi și nici în următoarele zile. Se prezentă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală” Eroina duce o continuă luptă împotriva a tot și a toate situațiile patatronice. Ideile protocronice pentru care luptă sunt expuse în abundența de stări emoționale față de comerțul transfrontalier și semiilicit, de lupta pentru stabilitatea familiei și a ascensiunii fiecărui membru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ales vorbele șefei. Era păcat, i-am zis, să rămînă nefolosite așa perle. Atunci s-a jurat că nu mai vorbește cu mine pînă nu mă las de scris și-o repetă ori de cîte ori ne întîlnim. De fapt, răceala dintre noi e de mai încoace și a venit mai mult din partea mea: am început să-l ocolesc din ziua cînd am aflat că s-a purtat urît cu o fată, Silvia. Nu-l ocolesc, ci mai degrabă îl țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu prosopul pe cap, să mă usuc și să-mi mai încălzesc pielea capului, pe care o simt rece. Iau din cuierul-pom casca de protecție, căptușită în interior cu o bucată de blană sintetică și mi-o pun pe cap. Răceala ploii abătută asupra capului meu mă face să mă gîndesc la un eventual guturai, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți și beau un pahar cu apă, clătindu-mi îndelung gura. Ies din birou, duc instinctiv mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și eu sînt complice la cele petrecute. Așa s-a întîmplat la începutul anului, cînd m-am întîlnit cu un muncitor de la arzătoarele de gaz metan. Am vrut să-i urez an nou fericit, dar el m-a întîmpinat cu răceală: Nu credeam că și dumneavoastră, tovarășe inginer... Ce vrei să spui, nea Mircea?! m-am mirat eu. Dacă voiați un coniac, vi-l dădeam eu, că, zău!, mi-ar plăcea să stăm la un pahar, dar să beți din prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încinsă și trupul încordat. Mă crezi cinstit, dar uiți că azi sufletul meu a fost lovit de mai multe ori, floarea desenată în mine de nestematele iubirilor trecute s-a ofilit, așa cum obrazul tău de magnolie s-a ofilit sub răceala surîsului trist, cînd ți-ai dat seama cine-i Brîndușa. Nu-s un iepuraș speriat, cum crezi, Cristina. Acum sînt lupul flămînd care te pîndește, pe tine, căprioara istovită de drum. Singură ți-ai ales soarta, Cristina; nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mă repet. Ce întorsătură! În loc să-mi întindă o mînă, Tamara îmi dă acum palme; mă lovește să mă afund mai tare în încurcătura în care am intrat... O, voi, femeilor, blestemul meu!!!... Peste răutatea Brîndușei, vine și umple paharul răceala de-acum a Tamarei... Dar, oare, acesta-i singurul blestem?!... Ce pot face în zece-douăsprezece ore?!... Ascultă, Mihai, schimbă brusc tonul Tamara, întinzînd iarăși mîna spre mine, spune clar ce vrei! Ce-aș putea să vreau, doamnă? o întreb eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă voi clarifica din mers, răspunde Dinu. O să-mi iau și cîțiva băieți de-aici, de la instalație. Am oamenii mei de încredere. Pentru eventuale neînțelegeri, cu cine iau legătura? Cu mine, îi răspund. Bun, murmură monosilabic Dinu și închide telefonul. Răceala asta a lui Dinu devine uneori enervantă. Singurii oameni cu care discută mai mult sînt muncitorii de la instalația pe care o conduce. S-a înconjurat de băieți tineri, inimoși, pe care și i-a format la locul de muncă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minciuna unei căsnicii! O minciună care a băgat în închisoare o fată... Știi tu ce mi-a spus Silvia cînd i-am povestit? "Nu trebuia să te murdărești..." Așa mi-a spus, apoi s-a lăsat între noi doi o răceală totală. Poate că frumos literar, dacă vrei! ar fi fost să rămîn prietenul ei, să-i fiu alături, eventual să ne căsătorim, dar... Eu nu fac din viața mea literatură, Mihai! îmi strigă Vlad, apoi oftează adînc. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]