2,886 matches
-
situația, asta e ce a aflat, asta e ce i-a transmis. Stătea drepți, iar în sinea lui se bucura că-i strica lui Gârmoci chiolhanul de la care el fusese exclus. Futu-i mama lui de bou, el stă la răcoare, la o berică rece și la mititei, cu curvele, iar eu..., își zicea Fanache în gând, dar pe obrazul lui nu se deslușea nimic din gândul otrăvit. Șefii orășelului Serenite s-au urcat într-o mașină și s-au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot aici o să moară simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și cald iarna. Asta, bineînțeles, cât timp ești încă viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspăt a ajuns exact la nivelul trotuarului. Dacă se schimbă bordurile, are loc un fenomen fizico-optic. Trotuarele se vor înălța cu două palme, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
24 de pelerini care peste câteva minute vor pleca spre Franța. E ora cinci dimineața; a început să se crape de ziuă și Bucureștiul trezit din somn se pregătește să înceapă o nouă zi a zbuciumatei sale existențe. Afară e răcoare, dar se anunță o zi senină și luminoasă de primăvară. În fața sediului “Caritas” e mare forfotă. Una după alta sosesc mașinile cu bolnavii și însoțitorii lor, aduși din colțuri ale capitalei. “Bună dimineața»! «Lăudat să fie Isus Cristos!» se salută
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mă trimiteau la cumpărături în sat, intram ziua în amiaza mare pentru un scurt răstimp în biserică. Când mă aflam singură acolo, pentru mine nu era o biserică. Mă duceam la Fecioara, nu-mi făceam cruce, nu mă închinam. Era răcoare iar greierii țârâiau dindărătul altarului așa cum o făceau seara, în curte. Mă duceam întins la Maria, cercetam cu atenție inima ei, sugeam o bomboană pe care mi-o cumpărasem din restul de bani și puneam o alta între degetele ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
arătătorul la gură, a luat telefonul și l-a vârât în frigider. Zicându-mi că de mult bănuiește că i-au montat în telefon un microfon de ascultare. și-n timp ce telefonul sta frumușel în frigiderul ei, băgat la răcoare, i-am povestit de frigiderul meu pe care se află ceașca în care ajunsese bilețelul scris de ea, cel prins de clanța ușii. A trebuit să-i repet totul de mai multe ori, în timp ce ea mă totîntrerupea, zicând: „Ești absolut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
opt doi, se audeee? Crucea este ridicată din asfalt și aburcată iarăși pe umăr. Richard își face în sfârșit apariția. Simte nevoia să facă conversație politicoasă, începem să discutăm despre vreme. Într-adevăr, îi răspund, pare a fi mult mai răcoare, poate vom avea și șansa unei ploi de vară spre seară. 22 august 2000 Exclamația unei femei obișnuite, într-un tramvai și mai obișnuit, scenă de viață din București (nu știu de ce, pentru moment aș fi dorit să scriu "scenetă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai ales pe participanții la trafic. O poliție care mai mult pactizează și colaborează, ba se asociază în anumite cazuri cu infractorii decât să dea dreptate celor care au nevoie de ea. O poliție care, după ce infractorii au intrat la răcoare, lucrătorii ei își promit comisioane și servicii reciproce, benchetuiesc împreună, ca vechi și nedespărțiți prieteni. Cazul de la penitenciarul Jilava este pilduitor. Cetățeanul român plătește și pentru justiție, o justiție cu oameni aserviți politic, dar și îndoiți moral și compromiși profesional
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dormitoarele la etaj, iar numeroasele construcții anexe se înșirau, ca prinse într-o horă, jur împrejurul clădirii principale. Ceea ce dădea farmec și tihnă acestor binecuvântate locuri erau împrejurimile: imensul parc, cu ale cărui frumuseți ne încântam privirile, iar verdeața și răcoarea lui ne aeriseau plămânii și ne oxigenau creierul; iazul, în a cărui apă se oglindeau sălciile pletoase și bisericuța de pe malul dinspre miază-zi; pădurea, care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea până spre Ghilia și Lozna
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la cel puțin trei aspecte care mi s-au părut deosebite: Unul dintre câini, un animăluț de talie mică, aflat în legătoare, deși are în dotare o cușcă sănătoasă, și-a săpat alături o gaură în pământ unde stă la răcoare pe timpul arșiței. Nu iese din vizuina lui decât atunci când îl răzbește foamea ori setea. La trecerea pe lângă stabilimentul păsărilor, întins pe o suprafață cam cât acorda ceapeul tinerelor familii pentru construcția caselor, curcile au început să glăsuiască agitate, pe limba
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru câteva ore, Dumitru Dascălu și-a luat rămas bun de la gazdă și, cu pași măsurați și ușor șovăielnici, s-a îndreptat spre
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele adolescentine, am înconjurat bisericuța în care am susținut cu corul slujbele duminicale, și am poposit în frumosul parc, cel care ne-a primit de fiecare dată cu răcoarea și aerul său paradisiac. Aici s-a desfășurat, de fapt, scurta noastră întâlnire aniversară, cu un picnic organizat ad hoc, cu bucate scoase din sacoșele celor prezenți, cu băutură în cantități adaptate restricțiilor vârstei și stării de sănătate a participanților
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
peste creasta acesteia, cerul păstra încă ceva din focurile amurgului. Curând, tânărul drumeț căzu într-un somn adânc, atât de adânc încât nici visul nu cred să fi putut pătrunde în el. Când s-a trezit, soarele era sus, dar răcoarea dimineții îi scălda încă fruntea. Tânărul se uită în jurul său, căută să-și aducă aminte de cele petrecute în ajun, să-și deie seamă de locul unde se afla, apoi, uimit ca în fața unei minuni, se frecă la ochi. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ea Îi simțim sîngele fierbinte și anxios cînd armele adversarilor sticlesc În fața sa, iar el fierbe de mînie. Rana aceasta Îl expune primejdiei și-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
3. Să-mi aduc aminte și să mă gândesc la lucruri care trezesc plăcere, veselie și bucurie spirituală, ca, de pildă, preamărirea etc. A șaptea 4. Să se folosească de timpul senin și plăcut, precum, pe timp de vară, de răcoare, și iarna, de soare și de căldură, atât cât sufletul crede și prevede că îi poate fi de ajutor pentru a se bucura în Creatorul și Mântuitorul său. A zecea 5. În loc de pocăință, să iau seama la cumpătare și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de cineva ca să-și descarce sufletul plin de o fericire incredibil de mare. Nu vedea acum decât un rezultat bun la toată povestea și oamenii îi păreau mult mai buni ca înainte. Câte lucruri minunate poate face o iubire! O răcoare plăcută parcă îi inunda sufletul care încetîncet devenea un suflet de mamă adevărată. Să cunoști și să trăiești acest mister al dragostei dintre o mamă și un copil era o mare fericire de care mulți nu au șansă sau curaj
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai degrabă cu un hai să ne spălăm pe mâini, că prea ne-a dat bătaie de cap filmul ăsta. “i vorbim aici despre un film care, dacă n-ar fi fost Cannes ul, ar fi stat probabil bine-mersi la răcoare, la discreția politicii ( ?) de distribuție a instituției amintite, care-l catalogase, în pudibonderia-i manifestă, mult prea vulgar... Alex. Leo Șerban : Chestia cu vulgaritatea pe mine mă lasă mască ! De parcă cei care se plâng de ea ar vorbi ca-n
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tonă și ochii încleștați de somn, nici măcar nu-i pot întredeschide să văd ceasul de pe masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-aproape și-un sfert... Livia a ajuns lîngă pat și trage plapuma de pe mine: simt răcoarea ușii întredeschise lunecînd ca o înviorare peste trupul meu. Bine, bine, iubito, mormăi, mă scol! Mă ia de braț și mă ridică. Oboseala, mormăi, sprijinindu-mă de ușă, m-a ajuns oboseala. Ia să nu mai alergi toată ziua ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
despre tine cu Miraco vici și cu France. Tot timpul singură... tot timpul singură. Îți aștept veștile cu îngrijorare. Sunt fericită să te știu acolo și nefericită că nu te am cu mine, în imensitatea asta albastră. Seara e cam răcoare; la Delureanu, cinci mese de 8-10 persoane, câteva mese de doi plus odrasla, eu - singură, iremediabil singură. Când am ieșit, strada neagră, urcând în pantă, clipea cu ochi de ciclop la răspântia dinspre „Roza Vânturilor“, care era închisă. M-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de stimă, de respect: căsătorită. Draga mea, acceptă asta cu blândețe; nu-i o imixtiune în viața ta personală, ci o nevoie nebună de a ști că nu te las singură. II Miercuri dimineața, 8 februarie [1950] [...] În casă, cam răcoare; termometrul lui André, așezat lângă cutia [de porțelan] de Sèvres a lui Philippe, pe raf tul bibliotecii de deasupra micului tău birou, arată acum 13° lângă ușa balconului și 15° pe birou. [...] I-am telefonat lui Lucy și mi-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar sărbătorească, și-a găsit lăcaș în mine. Am mai înțeles, de asemenea, și că există o sumedenie de lucruri în viața voastră pe care eu nu le știu. [...] c. p. 5 august [1950], sâmbătă, Țigănești Azi a fost cam răcoare; poate e prima zi de toamnă. Sunt la masa mea de lucru din cerdac; e aproape 6; e ceasul fermecat, aproape vesperal, dar încă foarte legat de orele trecute. Azi-dimineață am fost să le duc puțină pâine cu marmeladă celor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pistrui pe corp (vezi capitolul „De ce au evreii pistrui”). Unele legende bucovinene de acest tip continuă Într-un mod inedit : „Cocoșul din blidul cu zeamă Învie și, bătând din aripi, Începu a cânta. Jidovii, văzând aceasta, se băgară În toate răcorile și, de spaimă, săriră ca fripți de la masă și voiră s-o taie la fugă. Cocoșul Însă, Înainte de ce apucară a spăla ei putina, Îi Împroșcă pe toți cu zeamă și, pre cari i-a ajuns zeama, i-a Împestrițat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai dormeau. Lampa aprinsă încă de la scularea și plecarea lui Costache, lumina în continuare încăperea, așteptând să apară puternica lumină a zilei cu care nu-și putea măsura slabele ei puteri. îi învelește pe copii mai bine ca să nu simtă răcoarea dimineții de primăvară și ca ei să-și poată continua dulcele somn al dimineții. își adusese din coșer un coș cu știuleți de porumb ca să desfacă boabele de pe ciocălăi, pentru a hrăni mulțimea de păsări ce le aveau în gospodărie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gândească la odihnă după o zi atât de plină. Musafirilor li s-au pregătit paturile în camera din jos iar ceilalți își aveau locurile lor obișnuite. Fiind vară, la țară oamenii mai dorm și pe prispa caselor, având parte de răcoarea nopții. în grădina din fața casei, sub un păr ce promitea rod bogat în toamnă, Maria, Zoița și Costache se sfătuiau pe șoptite cum ar trebui „doftorit” Tică și cum să-i ferească pe cei mici de contacte prea dese cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tocmai bune cum le caută negustorii. și mergem și pe la soră-mea Maria să-i spunem ce am pus la cale. Ce zici, nu-i bine așa? Deși era în iulie, cu vreme foarte călduroasă, în târg era parcă mai răcoare pe la ora opt dimineața, când au ajuns ei. Soarele se înălța sprinten și vioi, ca un cavaler ce merge la însurătoare, spre dealurile îngemănate și împădurite ale boierului Jac Marcopol. în târgul din Pungești era mare forfotă. Organizat pe sectoare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
învățătoarei, mamei și surorilor mele... Am rămas cu acest obicei și mi-am adus în grădina proprie mii de lăcrămioare cu acel specific parfum ce mă încântă și sădesc bucurii în inimile celor care au norocul de a le primi. Răcoare, aer proaspăt parfumat, verdeața pomilor și bogăția roadelor pe care le obțin și de care beneficiez tot timpul anului. Am visat să fiu educator într-un sătuc izolat, uitat de lume și de Dumnezeu și viața m-a adus în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]