3,125 matches
-
care erau cu tine? întrebă arcașul cu teamă. Sau sunt năluci? Auta se așeză pe un colț de stâncă. Mai-Baka se așeză și el alături, pe pământ. - Nu sunt năluci, arcașule; sunt niște oameni străini... zise Auta, și după un răgaz adăugă: Dintr-o țară depărtată. Și eu m-am speriat ca tine de îmbrăcămintea lor, când i-am văzut întîi. Dar sunt oameni de treabă. - De ce au capul de sticlă? Întrebarea arcașului îl încurcă. Auta socotea nefolositor să înceapă a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zeii l-au ales să i se arate. CAPITOLUL XIX Ocolind în zbor Piscul Sfânt, străinul vârstnic se gândi că totuși le-ar fi de folos să cunoască palatul Marelui Preot. Auta era și bucuros și îngrijorat, dar nu avu răgaz să cerceteze care din cele două simțăminte e mai puternic; în scurtă vreme luntrea se așeza în fața grădinilor marelui palat. Urcând treptele de marmură, străinii băgară de seamă că în preajma clădirii nu era nimeni. Auziseră de la Auta despre marile case
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toți al așezării turnului de argint pe puntea fără catarg. Dibaci și el, meșterul pânzei născoci, ca să fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică din bârne groase, înțepenite sub punte, pentru așezarea altui catarg. Nimeni dintre corăbieri nu mai avea răgaz și poate nici nu îndrăznea să se întrebe ce fac zeii cerești cu ciudatul lor turn și unde anume îl duc. Corabia pluti întîi spre miazăzi trei zile și trei nopți, apoi tot atâta spre răsărit și, ocolind munții de unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și privi în sus. Abia acum își dădu seama unde fusese. Și în toată durata vieții lui când chinuite, când îndurerate, când rareori plăcute, în tot răstimpul vieții în care umilințele și îndatoririle de sclav nu i-au dat niciodată răgaz ca să stea măcar o clipă singur cu sine și numai pentru sine, privind acuma cerul înstelat, Auta simți întîia oară în el o adiere de mândrie. Dar iată că și această clipă trecu: Hor îi vorbea ceva. Străinii își scoseseră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vor câștiga mult mai mult dacă ai să-i înveți să trăiască. Atunci vor ști să lupte și fără tine. După ce ne vom isprăvi cercetările pentru care am venit și până când vom putea pleca îndărăt, vom găsi și pentru tine răgaz mai mult. M-am gândit chiar să vii cu noi, și nu numai tu. Ai putea să înveți anumite lucruri până la capăt, și atunci te-am trimite înapoi pe pământ. Dacă te duci acum, nu-i poți învăța decât să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
jos, spre miazănoapte se înșirau de-a lungul lui Hapi satele neamului negru luo, neam liniștit de pescari și vânători sau crescători de vite. Auta cunoștea acest neam pe care-l iubea și pentru că mulți oameni luo, în rarele lor răgazuri, se îndeletniceau cu făurirea din bronz sau din lut topit în smalț a unor ciudate și foarte frumoase închipuiri de oameni și duhuri, sau chiar de animale. La altceva se gândea însă Mai-Baka. El credea că alți zei, poate zeii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe cele trei pământence. Nefert era însă prietenă și cu gingașa femeie străină. Cu ochii lungi și înguști și cu pielea de culoarea laptelui în clocot, femeia străină părea mai fragedă ca o copilă pământeană, totuși își dăruia prea puține răgazuri, chiar dacă și ei începuse să-i placă să umble cu Nefert pe întinsul podișului să culeagă flori. Acum, când mai veniră două femei, veselia luntrei argintii putea crește, dacă avea să treacă îngrijorarea străinilor pe care Nefert n-o prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adevărat, îl întrerupse cel care zicea că-l cheamă Enoh. Numai că nu m-a luat la el Dumnezeu, m-au luat niște oameni din altă lume. Mulțimea se cutremură. Preotul vru să spună ceva, dar Enoh nu-i dădu răgaz. Întorcîndu-se spre mulțime, strigă: - De Lot și de Abraam ați auzit? Un fior trecu prin mulțime. Toți auziseră de la preoții lor și de Lot, și de Abraam. Bătrânul Enoh urmă: - Altul e numele meu. Totdeauna mi s-a spus Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lipit de mine. Așa că ori acolo, ori aici... - Și din ce te hrănești? Omul din Babilon începu să rîdă: - Vând înțelepciune cui vrea s-o cumpere. Numai că marfa mea e mai ieftină decât oalele de pământ nears... Când am răgaz, scornesc cântece sau povești și răgaz am totdeauna. - Și astea se vînd? - Nu prea. Dar lumea care le ascultă îmi dă de mâncare, uneori îmi dă și câte un veșmânt. - Atunci ne-am adunat bine, căci și eu mă hrănesc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ori aici... - Și din ce te hrănești? Omul din Babilon începu să rîdă: - Vând înțelepciune cui vrea s-o cumpere. Numai că marfa mea e mai ieftină decât oalele de pământ nears... Când am răgaz, scornesc cântece sau povești și răgaz am totdeauna. - Și astea se vînd? - Nu prea. Dar lumea care le ascultă îmi dă de mâncare, uneori îmi dă și câte un veșmânt. - Atunci ne-am adunat bine, căci și eu mă hrănesc din povești. Meseriile pe care le-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici văzduh destul, nici apă destulă, nici măruntaiul ei nu mai e bogat, și de aceea au vrut să se strămute în altă stea. Au căutat întîi la noi... dar lasă, îți spun eu altădată, când vom găsi liniște și răgaz. Am umblat printre stele cu ei, apoi m-au adus aici. Acum nu mai știu dacă s-au strămutat ori au rămas tot acolo. Unii voiau să plece, alții nu voiau... - Și au făcut război? - Cine, ei? Auta începu să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea subțire a obrajilor. - Habar dacă mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele, ori de câte ori te încumetai să-l atingi c-o instalație de izopropan. Nicicând în istorie un trib mai puțin numeros și antipatic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care, anevoie și după un timp, îl identifică pe taximetristul ce-o călcase pe nervi toată seara trecută. Numai că și acela (cînd îi vorbise, aseară) era cel puțin îmbrăcat. Pe când ăstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea fără răgaz, îi atârna ca o piftie. Nădragii în vine, cu doar un crac scos. Mustața cu care o rașcheta. Secrețiile ce-i duhneau ca un pumn de scorțișoară. Dezmeticindu-se, se decise ca, înălțîndu-se într-un cot, dacă să nu-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai riscant (dar păstrând în echilibru, pe genunchi, cele două difuzoare), deșurubă o plăcuță laterală a pick-up-ului, înnădi două-trei cabluri secționate, inspectă contactele a șapte-opt tranzistoare. - "Bună seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleștar, vocea lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1988, când un papițoi gătit în țoală de stofă bleumarin, cu nasturi metalici, se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată și leucoplast), Doru nu schiță o grimasă, nu-l învrednici pe mutilatorul său nici cu un strănut. Dormi, în continuare, neobosit și pasionat, ore întregi. Răsuflarea sa era suavă și parfumată, făcîndu-te să te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Biblia de pe pervazul etajului doi al blocului Romarta fu despicată iarăși în două, pe ceruri, filele ei încetară să fiarbă, snopurile foilor ei rămaseră smirnă, iar la locul unde era deschisă, anume la Eclesiastul, capitolul 12, paragraful 13, era încă răgaz pentru a se putea citi: "Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om." 405 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Unul în care, parcă pentru a mă împăca, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pur și simplu îl adora pentru deșteptăciunea lui. Elfrida, Irina: iată cele două mari greutăți care înclinau balanța în favoarea orașului K. Nici un oraș ce le adăpostea nu putea fi lăsat deoparte cu ușurință. Și poate că două zile erau un răgaz prea scurt pentru a se hotărî să-și încalce jurământul făcut față de sine. Da, probabil că da. Dar în timp ce se liniștea singur, chipul Prepelicarului i se strecură iar în minte și refuză să mai plece. Nu era ușor să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aici un pat. Un pat pe care Elfrida Gribb s-a întins imediat. Peste o clipă, dormea deja profund. Fără îndoială că nervii ei, care fuseseră întinși la maximum după moartea lui Ignatius, se răzvrătiseră în sfârșit și ceruseră un răgaz pentru regenerare. Vultur-în-Zbor s-a simțit sincer ușurat. Virgil l-a lăsat singur, spunându-i: — Adună-ți puterile. Asta-i important. S-a îndreptat spre fereastră, ferindu-și privirea de obiectele ciudate de pe pereți, și s-a uitat spre munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Într-o Încăierare la discoteca de la Clubul Nautico. Acum doamna Shand Îi consemnase În apartament, unde putea să-i țină În hățuri la propriu. Înălțîndu-și borul pălăriei, Îi urmărea cu aerul de proprietăreasă al unei matroane care supervizează momentele de răgaz ale celor pe care Îi are În grijă. — Doamnă Shand, dacă nu i-a omorît Frank pe soții Hollinger, cine-a făcut-o? Aveți În minte pe cineva care să le poarte pică În asemenea măsură? — Pe nimeni. Sincer Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe o muchie de pat. Erau numai ei. Doar cu Veterinara nu putuse să facă în așa fel încât să rămână o clipă singuri. Ești mai bine? întrebă gazda. — Fii sigur că sunt și, mai mult, mă bucur că ai răgazul să vii să te uiți cum m-am instalat... Ai văzut? Am schimbat tablourile. Godun mișcă ochii lui mici și rotunzi de-a latul peretelui. — Mda... Parcă văd ceva. Doar nu crezi că mă interesează ca ramele să rămână la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu zilele lui Omar. Cu atât mai puțin erau tată și fiu, ci exact așa: două fețe de pe continente vecine. Godun, care ajunsese primar și își terminase mandatul, se lupta pentru Camera Deputaților, iar atunci când avea câte-un strop de răgaz, încerca să-l îmbărbăteze în stilul lui: — Ai strâns bani... Lucrurile se vor mișca și la voi, acolo. Fiu-tău o să poată să vină și-o să știi pentru ce ai muncit. Zău, Homare, o să fie și bine, omule!... Era bine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În numele lui Allah, Milostiv și Atotputernic, eu, Seyed Mahmoud Sharoudi, umil avocat al dreptății, vă întreb și vă rog: o iertați pe Shahla Jahed? Nu ea a ucis-o pe ruda voastră și, dacă mi s-ar fi dat putința, răgazul să vă arăt, chiar ați fi avut adevărul în fața ochilor. Se lăsă o tăcere grea ca sfârșitul și Seyed Sharoudi le vorbi din nou: — Oameni milostivi, vă implor și întreb pentru ultima dată: o iertați pe Shahla Jahed? N-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
eleganți și sfidători li se va spune, când cu invidie, când cu dispreț, muguets (la propriu: „lăcrămioare”; la figurat, familiar: „tineri eleganți”), plumets („panașe”), dar mai ales petits-maîtres (cuvânt cu cuvânt - „micii stăpâni”, iar În codul saloanelor - „sclivisiți”). Cine are răgaz poate citi cu folos o mulțime de cărți, parte traduse și În română, spre a Înțelege mai bine complicata Întrețesere de sentimente, gesturi, vorbe dintre un suveran și favoriții săi, relația de tulbure dependență dintre aceștia: de la Memoriile lui Saint-Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fost sau Încă sunt (dintre puținii rămași În viață) dandy până În vârful unghiilor. Dar atmosfera creată În jurul lui Mateiu Caragiale și a Crailor săi de Barbu Cioculescu, Nicolae Steinhardt, Tașcu Gheorghiu, Barbu Brezianu, Alexandru Paleologu a rodit. Dacă am avea răgaz, am face cândva un studiu, cercetând jurnalele, memoriile, ziarele, revistele mondene, documentele din arhive, spre a vedea cum se developează dandysmul În România interbelică și care-i sunt ipostazele. Minunatele cărți dedicate Bucureștilor În ultima vreme fac bilanțul, fatalmente redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]