9,450 matches
-
ar putea să meargă pe ea. Doar un echilibrist de la circ, după multe exerciții, ar fi putut executat așa ceva! În plutonul lui era mare prăpăd. Toți erau însă mulțumiți că scăpaseră cu viață. Văzuseră moartea cu ochii. Doar câțiva erau răniți. Comandantul îi anunță imediat: - S-a semnat pactul Molotov-Ribbentrop! Basarabia, Bucovina și ținutul Herței nu mai fac parte din România, sunt cedate! Vin rușii peste noi! Avem ordin să ne retragem cu batalionul imediat. Anunțați-vă familiile și plecați urgent
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
nu-s departe Te simt iubită, soră, chiar și mamă. Sub tălpi se frânge iarba de mătase Când cerul te-nvelește-n curcubeu De-ai ști, iubito , cât ești de frumoasă Și cât de dragă sufletului meu! De te-am rănit cândva, dulce lumină, Și lacrimi de-am făcut să risipești Clemență cer, îmi iartă a mea vină Și nu-nceta nicicând să mă iubești. Pe neștiute căi de te voi pierde Când valuri spumegânde te-or fura Mă voi ruga
IUBITO ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370533_a_371862]
-
moarte: dar de pe urma jertfei - nu s-a mai trezit vie decât vița-de-vie - îndoită cu lacrimi - de curată soră și luminată mamă... ...strujenii putrezesc în glugi pe șesuri - 'nainte de-a muri - murmură-eresuri... picură mir de bocet din văzduhuri se-alină răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai purta căciulă fioroasă de blană-amurgindă și nu va mai vandaliza - cu ucigașe fulgerări de scuipați
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
lacrimi! Durerile și lacrimile au dispărut precum nici nu ar fi existat... Totul este albastru... și plin de finețe. Insă, ceva mă neliniștește... Simt, din nou, o durere; o rană deschisă mă chinuie din nou... Cioburi din secundele grăbite, îmi rănesc gândul O durere nedefinită îmi umple golul din mine... Doream atât de mult să nu o simt, să nu-i dau importanță Ce s-a întîmplat? Cum de simt din nou acest chin...? Zorii au apărut, dezvelindu-mă de catifea
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc la Tine! Mă-ntorc la Tine, Tatăl meu Primește-mă la pieptul Tău... E drumul greu...și-am obosit... Pe cale spinii m-au rănit... Acum mi-e haina zdrențuită Și inima mi-e împietrită C-am fost departe Domnul meu De dragostea și Harul Tău... Mă-ntorc la Tine...mi-a fost dor În pacea Ta să mă-nfășor, Să-Ți simt iubirea Tată
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
eroism și a cărei neclintire în fața vicisitudinilor inimaginabile pe care i le-a oferit viața au fost exemplare, trecând cu un curaj de neînchipuit prin infernul războiului, atât pe frontul de est, cât și pe cel din vest, ca artilerist, rănit în mai multe rânduri, cu pielea arsă sau cu picioarele degerate, vindecat ca prin minune și întors cu bine acasă, unde era singurul sprijin al părinților săi. Dar calvarul său nu se va opri aici, deoarece va cunoaște și infernul
NEVOIA DE SENIN de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369389_a_370718]
-
prin structura compoziționala frecvență dialogului, indicațiile scenice și suspansurile așezate la locul lor - un autentic dramaturg. Tematica, natura personajelor, conflictul, căutările lor asidue, este ca într-un român polițist. Personajele din felurite generații sunt foarte ciudate, în felul lor. Dinu, rănit într-un acident de mașină provocat de soția lui Eva, la ieșirea din spital este luat de Mara acasă la ea, între ei îmfiripându-se o idila, dar într-o zi, surpriză pentru cei din familia lui se întoarce acasă. Eva
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
l-am crescut și eu îl omor! Să-mi facă el mie una ca asta într-o noapte care a dat peste cap o țară și eu să nu știu de el? Ți-a plăcut că e cuminte, hai?! - E rănit, omule! șopti Lucica înghițând în sec și privind temătoare în jur. - Ce? Cum? Unde, femeie? Spune odată! - Spun tot, că trebuie să știi, dar hai la un loc mai ferit că, Doamne ferește! Cine aude ne poate face rău și nouă
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
că fiecare zi este o mică viață care se sfârșește. - Cum?! - În acele momente mi s-a aprins în inimă o lumină tainică și o speranță, că într-o zi îmi voi găsi locul, știind că atunci când o inimă este rănită, rămân lacrimile care devin izvor de viață nouă. Și de aceea mi-am propus ca în fiecare zi să simt o vibrație deosebită și cu ceva aparte care să mă determine să o iau de la capăt si să fiu mai
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
egală măsură, de lupta pentru existență și copleșit de singurătate: „Doamne, cât de nesuferită este viața fără o prietenie[...]! Când soarta ne copleșește cu atâtea sentimente prietenești, noi alergăm, ca niște nesimțiți, după lucruri de nimic și suntem [...] gata să rănim inima sensibilă, care n-a putut ghici dedesupturile mândriei noastre,” ( În lumea Mediteranei - Apus de soare) cugetările sale referindu-se, în egală măsură, la pierderea prietenilor și la depărtarea de mamă, de casă, de orașul natal. Deși este mereu singur
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
bolnavă de-astenie de zăpadă, plânge-n ploaie cu suspine: Aștept ninsoarea, nu mai vine. Iarna asta postmodernă Și-a lăsat magia-n bernă, cerul norii și-i respinge: Aș vrea să ningă, nu mai ninge. Iarna asta-i grav rănită de-o ură nestăvilită, de ger crunt între destine: Aștept iubirea, nu mai vine. Iarna asta e pe moarte, stă în fulguieli deșarte. Oare patimi vor învinge? Aș vrea să ningă, nu mai ninge. Copil cu sanie - lacrimi line: Aștept
ANOTIMP MURIBUND de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369501_a_370830]
-
fie. Prin toamna udă te-am purtat Desculț, doar noi prin frunze, Iar lacrima din ochi ți-am șters Cu ale mele buze. Prin ierni năprasnice în doi Am înfruntat nămeții Și scut ți-am fost spre a nu fi Rănit în lupta vieții. Acum e poate prea târziu Sau poate-i prea devreme, De timp mai e sau nu mai e Sfârșitul să ne cheme. Prin minte gânduri mii îmi trec, Dar unul se oprește. Și-atunci cu lacrimi îl
NASCUT DIN DORUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370635_a_371964]
-
tot mai adânc împietrire de vis turnat mireasmă dulce-amară în cupa amânărilor neîmpliniri renunțări speranțe tulbură vinul negru al regretelor uitat cândva în tinerețea trupului unde adeseori îndoielile se întorc târzii la cumpăna dintre ieri și mâine cenușă păsările albe rănesc apusul peste o ultimă tomnatică floare câte cântece născute dintr-o fantomatică iubire vor muri nespuse poate totul nu este decât un repetabil exercițiu cântat crescendo de muzicianul destinului și fata aceea cu ochii de chilimbar fata cu trupul de
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
ce n-au fost! Suspinam privind la tine. Să vorbesc nici n-avea rost. Ascundeam adânc durerea să n-o afli niciodată Zâmbete și vorbe tandre te întâmpinau la poartă N-ai aflat tu niciodată prețul zâmbetului meu M-ai rănit fără să-ți pese, n-ai știut cât mi-e de greu. N-am știut că ești asemeni celor care-n jurul lor Pe cei fără de-apărare îi urcă pe eșafod Îi condamnă făr'să-ntrebe ce le-a
CÂND RĂUTATEA ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370619_a_371948]
-
pentru că vrea să te cucerească. Vrea să fie în preajma ta, să te cunoască mai bine, să purtați discuții lungi și să petreceți timp împreună. Are planuri mărețe și o să vrea să stea ceva timp lângă ține. Nu vrea să te rănească, doar să te ocrotească. Însă nu știe dacă are toate șansele cu tine, nu știe cum o să reacționezi dacă îți va cere mai mult. Și de aceea, uneori, se sfătuiește cu persoane apropiate. Cere părerea iar asta e o opreliște
DESTINE ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370659_a_371988]
-
pierdut de tot rămase fără de speranță pe drum lungit aproape mort o umbră având doar de viață Dar în sfârșit pe acolo iată un samaritean trecea văzu ființa aproape moartă și mila-l prinse pentru ea Fugi în urmă spre rănit cu grijă cercetându-i ființa i-a curățat i-a îngrijit a sale răni— înfiripând credința Și vin și undelemn curat pe rane îi turnă cu grijă cu atenție apoi el l-a pansat de dragoste condus și milă Apoi
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
doar de viață Dar în sfârșit pe acolo iată un samaritean trecea văzu ființa aproape moartă și mila-l prinse pentru ea Fugi în urmă spre rănit cu grijă cercetându-i ființa i-a curățat i-a îngrijit a sale răni— înfiripând credința Și vin și undelemn curat pe rane îi turnă cu grijă cu atenție apoi el l-a pansat de dragoste condus și milă Apoi îl puse pe asin și la un han de poposire l-a dus cu
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
copilăriei”, prin vis facilitându-se trecerea în fantastic ( pg. 81): ”Afară totul era ca în copilărie și el era iarăși copil. Adună caprele și le mână în ocol. Bineînțeles capra cea neagră trebui iar trasă, mereu se opunea. Se și răni la palma dreaptă când trase de coarnele ei. Deși visase totul pare real. Trecerea în realitate nu se face brusc, o urmă a visului rămânând mărturie: ”O durere îl săgetă în palmă. Se uită și rămase consternat: în palma lui
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
ei. Deși visase totul pare real. Trecerea în realitate nu se face brusc, o urmă a visului rămânând mărturie: ”O durere îl săgetă în palmă. Se uită și rămase consternat: în palma lui dreaptă se vedea o rană. Oare se rănise, fără să-și dea seama când se străduise să deschidă ușa casei sau într-adevăr se întorsese în copilărie?”. Fără să fim conștienți de acest lucru, autorul ne sugerează faptul că experimentăm prin intermediul viselor, ca în ”Neguțătorul de vise”, aducând
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
grupuri. Încep să-mi pierd prieteni și să-mi fac dușmani. Și unii și alții au, presupun, impresia că aceste știri, care nu sunt emanații ale minții mele și nici gândurile mele nu sunt, lovesc în interesele lor sau le rănesc orgolii și sentimente, lovesc și distrug simpatii ori cine știe ce anume frustrări pot fi generate. Păcat! Nu am intenționat să deranjez pe nimeni. De data aceasta, promit, nu mai relatez anumite întâmplări reale, văzute ori auzite cu propriile mele simțuri. Vă
ŞTIRI CU TRIMITERE LA „DIVIDE ET IMPERA” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370700_a_372029]
-
oameni ale căror existente m-au fascinat, oameni ce au devenit pentru mine modele de trăire, exemple demne de urmat, oameni verticali, cu principii sănătoase, care, prin întreaga lor trăire au încercat și, uneori, au reușit, să ajute fără să rănească, să dăruiască fără să invidieze. Cand orologiul a bătut oră exactă - clipă scrisă probabil demult într-o stea - m-am intersectat cu iubirea... Ea îmi curge prin toate celulele ființei, e o apă de foc ce ma inundă cu energie
AUX ÉPAULES D’ÉTOILES – O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ GHEORGHE A. STROIA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370734_a_372063]
-
să-ți fie-aproape Sărut pe mână și pe pleoape. Și ca descânt să te feresc De cei ce vraja-ți risipesc. Din ea vor răsări agale, Puteri ce țintuiesc pe cale, Pe toți acei ce clevetesc Povești ce-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]
-
care-și smulge învelișul, ești păcura care mânjește pe omul ce-o duce, burduful care se varsă peste omul ce-l poartă, calcarul care face să se fărâmițeze zidul de piatră, berbecele de asediu care pustiește țara dușmană, încălțarea care rănește piciorul celui ce-o poartă! Care-i iubitul pe care l-ai îndrăgit pentru totdeauna? Care-i păsăruica ce ți-a fost mult timp pe plac?...” și-și motivează refuzul: „...Vino încoace, să cercetăm împreună soarta iubiților tăi; ce stă
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
am spus când mi s-a dat rolul orbului într-o cutie de puzlle desigur nu lipsea corbul inofensiv la umila-mi vedere m-am bucurat dispăruseră toate șansele de a-mi scoate ochii tremura purta zbor iute și se rănea instantaneu într-o lance de gând îl oblojeam cu răbdare la sfârșitul spectacolului aveam să primim câte un însemn al forțelor bine conturate puteam să trișez comisionul era același dar fiecare piesă se derula cu artă cred că aveam și
DA DA DA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369560_a_370889]
-
de când mă știu Călător pe-acest pământ! Ochii tăi, ce râd în soare, Ochii tăi ce plâng sub nori, Când nu-i văd, cuvântul doare Și tăcerea deseori... În ei locuiesc anume Astăzi și-n atâtea dăți, Când mă simt rănit de lume Și de alte răutăți, Ei mă vindecă de toate, Fericit e versul meu, Ochi frumoși, fără păcate Și-alduiți de Dumnezeu! Călător fără merinde Omule, ce vii și pleci, Taina lor n-o poți cuprinde Și așa rămâne
CÂNTEC PENTRU OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369577_a_370906]