4,392 matches
-
disperări. Sub țara asta fierbe o nebunie ascunsă. De trei ori pe săptămână brațul nostru cel lung Îi ajunge pe asasini În bârlogurile lor. Nu putem dormi dacă nu facem Înainte un mic pogrom contra cazacilor. În fiecare dimineață Îl răpim pe Eichmann și În fiecare seară Îl lichidăm pe Hitler Încă de mic. La baschet Îl Învingem pe Hmelnițki și la Eurovision răzbunăm pogromul din Chișinău. Dar cu ce drept mă amestec eu? M-aș urca bucuros pe un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cunoscuților invidie, dar și admirație și ducea iarăși la alte cuvinte, ceea ce mă speria: — Care dintre voi doi o să fie cândva, mai târziu, cel mai cunoscut? Și toate aceste cuvinte din ziare, de care Armin era atât de mândru, îmi răpeau ceva, la fel cum făcea și vorbirea rudelor și a prietenilor, ceva ce iubeam, ceva care mă făcea să călătoresc cu bicicleta prin împrejurimi, să caut coline și țărmuri, chiar dacă ceea ce îmi fusese luat prin rapoarte și vorbărie simțeam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de jumătate din prietenii mei sunt divorțați. Până și mătușa ta cea bătrână amenință cu divorțul! Nu, e prea riscant. Nu am de gând să-mi asum riscul de a mă dedica în totalitate unei familii care-mi poate fi răpită dintr-un moft. O să mă mulțumesc cu a fi un tată vitreg bun pe cât mi se dă posibilitatea și poate unchi într-o zi. Se ridică și începu să împacheteze. Subiectul era închis, acesta era mesajul tacit. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
soția, primele săptămâni au fost de nesuportat. Nu știam ce să fac fără ea și mi-era dor de ea în fiecare moment, când mâncam, când mă trezeam, chiar și când împingeam un cărucior în supermarket. Îmi venea să o răpesc de pe stradă și să o oblig să se împace cu mine. Cu toată supărarea cu boala socrului tău, e normal să revii la vechiul mod de viață. Îmi venea să-l pup pentru cât de înțelegător era. — Și touși, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Minnie, deși În realitate nu pricepea. — Vin și eu de Îndată ce mă Îmbrac, zise Theodora, care era În halat de casă și Încă nu-și terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am făcut un atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce doctorul Des Voeux sfârși să Îl examineze. Iar prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și cotumele de marinar ale copiilor, pe tinerii În cămăși, aruncând de la unul la altul câte o minge de cricket, Întregul peisaj urban, animat și multicolor, care stătea dinaintea lor sub acoperișul albastru al cerului - toate astea Îmi vor fi răpite pe vecie și va trebui să-mi găsesc drumul prin câmpie pe bâjbâite, Într-un Întuneric perpetuu, cu ajutorul unui baston și al lui Chang. Nu voi mai putea să desenez niciodată. Veniturile Îmi vor seca imediat și numai Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lemn, urmare a unui accident din tinerețe) Înapoi la teatru. Actul Întâi fusese atât de sublim, că Henry sr. hotărâse că fiul său mai mare trebuia să vadă restul spectacolului și gonise Înapoi acasă, cu o trăsură, pentru a-l răpi În acest scop. Considerat prea mic pentru a-l aprecia pe Shakespeare, Henry fusese lăsat singur cu cărțile la lumina lămpii, contemplând amar această nedreptate. Ulterior, tata Încercase să compenseze ducându-l la piese moderne și clasice, pe Broadway, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și un clătinat din cap. Poveștile lui Andrew Land mi s-au părut Întotdeauna cam insipide... Robert Louis Stevenson s-ar putea să fie cam avansat... — Stevenson e foarte bun, domnule James, zise Compton puțin nerăbdător. Nu vreau să vă răpesc prea mult timp și avem o piesă de discutat. — Da, da, desigur, aprobă Henry și Îi Întinse tânărului Monty spre lectură Insula misterioasă, În timp ce ei se apucau de treabă. — V-am citit actul patru, zise Compton, scoțând ciorna din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scriptum mâzgălit pe spatele plicului, făcea aluzie la oarecare picanterii din material: „Nouveau roman n’est pas pour les petites filles“. Ani de zile, Henry nici nu se gândise să scrie el Însuși povestea, dar acum, că posibilitatea Îi fusese răpită pentru totdeauna, se simți, În mod prevers și infantil, jefui. Desigur, Du Maurier habar nu avusese că „germenul“ narativ, cum Îi plăcea să numească punctul de plecare pentru o lucrare literară, stătuse Îngropat În humusul negru al carnetului său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
teatru și alte distracții. Era bazată pe o anecdotă pe care o auzise la Veneția, cu o vară Înainte, despre un membru al unei vechi familii venețiene care se călugărise sau era pe cale să se călugărească, dar care era practic răpit de la mânăstire și obligat să se Însoare, pentru că era ultimul descendent supraviețuitor pe linie bărbătească din familie, care, altfel, ar fi urmat să se stingă. Decise să plaseze acțiunea piesei În Anglia sfârșitului de secol XVIII, Într-una dintre enclavele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Martia Îi dicta o serie de strălucite cărți vizionare, cu titluri precum: A patra dimensiune și Armonice interstelare, care făceau din Barry un scriitor celebru În toată lumea - ceea ce nu mai surprindea pe nimeni, dat fiind că, după cum spunea Maurice, „Îi răpise Morții aproape toată frica; nici pentru cei tineri nu mai este stafia Înfricoșătoare care era pe vremuri, ci are mai degrabă un aspect calm și benign“. Iar naratorul se Întreba retoric: „Cui altcuiva, dacă nu lui Barry Josselin, Îi datorăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
auzi. Mai degrabă e de presupus că părinții țineau seama de cel venit în permisie și nu făceau uz unul de celălalt. Pur și simplu, așteptarea unor zgomote a căror succesiune săracă în variații părea prestabilită, era suficientă ca să-mi răpească somnul. În întuneric vedeam mai mult decât limpede înaintea ochilor orice fel de joc ce făcea parte din încleștarea conjugală. Și întotdeauna, în acest film pe care puteam să-l proiectez la orice oră, cea care se sacrifica era mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rămas în cazan am făcut bomboane de malț, după ce adăugaserăm și anason. În timp ce siropul fierbea, s-a cântat. Tatăl le transmisese fiicelor câteva cântece muncitorești. Nici lagărul de concentrare, nici războiul făcut într-un batalion disciplinar nu reușiseră să-i răpească, așa cum îi plăcea lui să spună, „conștiința de clasă“. Cum se numeau fiicele maistrului? Una din fete - care oare? - era strigată Elke. Uneori, limbile se mai ascuțeau. Dar la certuri politice nu s-a ajuns niciodată cât timp a fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
continuare prieten, cu Beate Finster, fata nebăgată în seamă care înflorea constant, îndeosebi însă cu Trude Essner și frumosul ei Manfred, cu capul buclat de viking din Nordfriesland, care mai târziu - asta ar fi o poveste în sine - a fost răpit și dus la Paris. Noul meu profesor va fi avut vreo cincizeci și cinci de ani, dar, cu barba lui albită de timpuriu arăta mai bătrân și, cu demnitatea lui concentrată, semăna un pic cu Dumnezeu Tatăl, chiar dacă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unui fenomen natural, ea a cântat, seara, cântece revoluționare în germană și-n rusă. În timpul ăsta, l-a zăpăcit pentru mult timp pe prietenul meu Geldmacher și i l-a suflat lui Trude Esser pe iubitul ei, Manfred, ca să-l răpească și să-l ducă direct la Paris, unde, treptat, acesta a început să surzească. Mie, însă, pe care proaspăta suferință din iubire mă făcea imun la atacuri de acest fel, mi-a strecurat adresa soțului ei de care se despărțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
O găsește la fel cum a lăsat-o deși știa prea bine că-n viața de zi cu zi îmbătrînise și trupul i se deformase de multe nașteri. Dar el o vede frumoasă, feciorelnică și cu întreaga sa forță o răpește și pleacă cu ea către Insula Fericiților. După zeci de ani ziarele relatează cazul ciudat al unui bărbat și al unei femei care, într-o aceeași noapte, au intrat în comă profundă supraviețuind așa de-a lungul timpului, cu minime
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nou și de dincolo nu se mai aude nici o respirație umană. Nu înțeleg cum, deși întreg spitalul a devenit transparent, aici privirea mea nu poate pătrunde. În încăperea aceasta ar fi trebuit să mă cazeze Doctorul, să nu mă mai răpească halucinanta lume care mă înconjoară. Să-mi văd de suferința și, poate, de moartea mea. Tînărul Doctor continuă: „-Te simt nelămurit. Ai vrea să știi cum e dar n-ai răbdare pînă atunci. Bagatelizezi lucruri prea serioase și asta nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
hapsâne de patimi. Mi-am căutat totdeauna iubirea și am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu suflet în care asediul tinereții îmi confiscă toată puterea visului, ca nimeni să nu-mi răpească nemurirea?... De parcă glasul meu s-ar opri în adâncuri să poată sprijini lumina geamătului ros de distanțe... ȚĂRÂNA DE ZILE În gustul înserărilor, te-am căutat, să-ți împart iubirea unui vis, ce s-a prelungit între noapte și zi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletu-ți uitat. Iubitule, de vei putea să plângi, Căci te-am iubit ca pe un înger muritor Și-n trupul lăcrimat de zorile nătângi Eu închinam poemele în lacrima de dor. Iubitule, când aripa de vis plăpândă Te va răpi, din ochii mei de dor, Fii dragostea de ape pe-o secundă Îngenunchiată-n vremuri de fior. Iubitule, la căpătâi să-mi pui Mireasma de iubire și de raze Să-mi lumineze-n trupul vântului Să fiu pământul răstignit pe oaze
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
POPA’S UNIVERS STELAR Să-ți fie-n viață trupul un mister, Și clopote de dor, să ne despartă Imensa liniște, fântâna ta de cer, În care zaci cu sufletul de glastră. Din februarie un imens vulcan Ce te-a răpit și nstrăinat de-o lume, Rătăcitoare chipuri de smarald, Oglinzi de iederă și spume, O ploaie-n veacuri, îți va vorbi de mine, Ca un destin de flăcări în durere, O viață tristă și haină, Pe un han de vise
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întâmpinat-o curajoasă și s-a luptat cu ea. Gaia nu a putut să o prindă cu ciocul ei încovoiat și puternic. I-a smuls mai multe pene și a lovit-o. Din nefericire, după ce a scăpat de cloșcă, a răpit doi pui pe care i-a prins cu ghearele ei puternice și a zburat spre înălțimi. A doua zi, a venit iar. Cloșca mea frumoasă s-a luptat din nou cu ea, apărându-și puii. Gaia, puternică, a lovit-o
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ai acolo? Un copil. —Copilul tău? — Da, e copilul meu. Aproape că mi-a stat inima în loc. Nu-i spusesem lui James că plec. Dar oare bănuise c-aveam să mă duc în Dublin? Oare declarase la poliție c-am răpit copilul? Oare toate porturile și aeroporturile erau supravegheate? Oare aveau să-mi ia copilul? Iar eu aveam să fiu deportată? Eram îngrozită. — Deci, a continuat vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
croise drum până în camera mea. Mama a venit în goană și m-a obligat să mă dau jos din pat, de parc-am fi fost în toiul nopții, iar ea era o patrulă de la poliția secretă care trebuia să mă răpească și să mă tortureze. Mai am încă urmele degetelor ei pe brațe. Dumnezeule, dacă avea baston cu electroșocuri, ar fi fost letală! Vedeți voi, mama s-a gândit că aș putea isca gânduri necuviincioase în mintea bărbatului cu interfonul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aruncați pe apa sâmbetei, a spus tata foarte serios. Bani pe care nu-i am. —Bani pe care nu-i ai, a continuat el. Și-o să-mi distrug sănătatea. — Și-o să-ți distrugi sănătatea, m-a avertizat el. O să-mi răpească frumusețea. —Nu-ți folosește la nimic, a concluzionat el. Greșit! Uitase să-mi spună că băutura avea să-mi răpească frumusețea. Era cazul să-i amintesc. Și-o să-mi răpească frumusețea, i-am adus aminte cu blândețe. —A, da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai, a continuat el. Și-o să-mi distrug sănătatea. — Și-o să-ți distrugi sănătatea, m-a avertizat el. O să-mi răpească frumusețea. —Nu-ți folosește la nimic, a concluzionat el. Greșit! Uitase să-mi spună că băutura avea să-mi răpească frumusețea. Era cazul să-i amintesc. Și-o să-mi răpească frumusețea, i-am adus aminte cu blândețe. —A, da, a răspuns el grăbit. Și-o să-ți răpească frumusețea. —Tati, îmi pare rău pentru tot, i-am spus. Știu că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]