2,812 matches
-
din 20 martie 1848, Roth sublinia: "„Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”." În ianuarie 1849, lui Roth i-a murit soția și s-a întors la Moșna, având promisiune de amnistie de la generalul revoluționar Józef Bem, dar Lajos Kossuth și comisarul său, Ladislau Csányi n-au ținut cont de aceasta și l-
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
igienă, tratament medical, etc.), de care totuși fătul de sex masculin se bucură din plin. În India, unde situația este cea mai tragică din acest punct de vedere, motivația religioasă constând în faptul că religia hindusă prevede condamnarea eternă (la rătăcire prin reîncarnări succesive a sufletului defunctului în animale sau ființe inferioare) și ratarea atingerii mocșa-ei (echivalentul hindus al nirvana-ei budiste) pentru acela care moare fără să fi reușit să aibă descendenți de sex masculin care să-i aprindă rugul în
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
părinții doresc să i-o dea, ceea ce-i face pe aceștia să-l trimită în pensiune, la școala militară din Eisenstadt. În septembrie 1894, intră la liceul militar pentru tineri ofițeri Mährish-Weisskirchen (în Hraniția). Acești ani vor forma trama romanului "Rătăcirile elevului Törless" ("Die Verwirrungen des Zöglings Törless", 1906), debutul său romanesc și primul succes literar. În septembrie 1897, Musil intră la școala politehnică din Brünn, în construcții mecanice. Din același an datează și primele însemnări din "Jurnal". Printre lecturile sale
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
care va deveni o vreme egeria sa. În ianuarie 1903, Musil este numit locotenent în rezervă. Își îndeplinește perioada militară de o lună la cazarma din Brünn, din 15 aprilie în 12 mai. În luna august lucrează serios la romanul "Rătăcirile elevului Törless". Schițează și primele pagini dintr-un roman autobiografic, care prefigurează "Omul fără însușiri" și pe care îl intitulează provizoriu "Lucrări preliminare la un roman". Musil citește foarte mult și își extinde cultura literară la romanticii și clasicii germani
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
înscrie la filozofie și la psihologie experimentală, la cursurile lui Carl Stumpf (în primul semestru al anului universitar 1903-1904). Își continuă în același timp relația sa cu Herma Dietz care studiază și ea la Berlin. În 1905, termină redactarea romanului "Rătăcirile elevului Törless" și trimite manuscrisul mai multor edituri din Berlin, Viena și Iena. Celebrul critic literar berlinez Alfred Kerr, căruia îi dă un exemplar, îl consideră promițător. Musil continuă să citească, în principal eseuri (de Ellen Key, " Înflorirea sufletului prin
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
îl consideră promițător. Musil continuă să citească, în principal eseuri (de Ellen Key, " Înflorirea sufletului prin artă", de Ralph Emerson, "Eseuri", dar mai ales cartea lui Jacob Burckhardt, "Cultura Renașterii în Italia"). În decembrie, editorul Wiener Verlag acceptă publicarea romanului "Rătăcirile elevului Törless". În 1906, Musil face cunoștință cu Martha Marcovaldi, viitoarea sa soție, născută Heimann (21 ianuarie 1874 - 24 august 1949). Martha este atunci pictoriță, eleva impresionistului german Lovis Corinth și trăiește la Berlin, separată fiind de al doilea său
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Heimann (21 ianuarie 1874 - 24 august 1949). Martha este atunci pictoriță, eleva impresionistului german Lovis Corinth și trăiește la Berlin, separată fiind de al doilea său soț, Enrico Marcovaldi (fusese căsătorită prima oară cu Fritz Alexander). În octombrie apare romanul "Rătăcirile elevului Törless" la Wiener Verlag. Critica elogioasă publicată la 21 decembrie în ziarul "Der Tag" sporește vânzările romanului. Acesta este inspirat din anii petrecuți de Musil la liceul militar, chiar dacă autorul refuză orice apropiere autobiografică. Intriga evocă raporturile ambigue pe
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Mircea Diaconu și Tora Vasilescu, este un film pe care-l face mai mult presat de situația în care se află, între grijă de a-și asigura existența de zi cu zi, și frica, să nu-și piardă suportul studioului. "Rătăcire" din anul 1978, atacă un subiect la ordinea zile: "mirajul vestului". Căsătoria unei tinere frumoase (Ioana Pavelescu), cu un partener străin pentru a părăsi țara, și conflictul cu realitatea întâlnită. Cel mai bun film este considerat "Secvențe" din 1982, care
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]
-
de la sound, la visuals și front-man’s look) pentru mare parte din fanii câștigați de precedentul - Violator - 1990, din cauza imposibilei, dar inerentei comparații între cele două vârfuri ale creației Depeche Mode (Violator și Songs of Faith and Devotion). Acuzat de rătăcire experimentală rock și de abandonul dominantei electronice definită orgolios de fanii veterani: „clasic DM”, poate că Songs of Faith and Devotion merită pe deplin eticheta de "new wave", datorită sintezei geniale de stiluri aparent incompatibile - „marcă înregistrată” Depeche Mode, prin
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
afirmă: "Eu cred că începând de astăzi sau mai bine-zis din momentul în care, odată cu încheierea păcii, Europa se va regăsi pe ea însăși, un nou ciclu istoric se va deschide pentru toate națiunile, care trecând peste toate nenorocirile și rătăcirile trecutului, vor trebui să rezolve vastele și complicatele probleme ale păcii și ale epocii postbelice, în scopul de a se putea uni într-un marș către un viitor pe care toate îl vor mai bun." Pentru soluționarea conflictului româno-maghiar, căpitanul
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
perioada studiilor efectuate în Germania, o substituise într-un moment de slăbiciune pe iubita sa Hildegard cu Elsa), dar nu este lăsat. Traiul în dimensiuni temporale diferite conduce la imposibilitatea comunicării și la eșecul îndeplinirii unei sarcini aparent simple, determinând rătăcirea personajului între două dimensiuni temporale și între două stări (între viață și moarte). Personajul pare nepregătit să acceadă în „lumea de dincolo”. Pierzând șansa de a pătrunde în Paradis, Gavrilescu trăiește senzația morții trupești și desprinderea de materie: întunericul, tăcerea
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
personajelor mitologice din basme de a alege drumul adevărat din trei drumuri sau de a intui izvorul dătător de puteri din mai multe izvoare. Personajul lui Mircea Eliade ratează această probă, așa cum ratase iubirea cu Hildegard și propria carieră socială. Rătăcirea lui Gavrilescu prin bordeiul întunecat aduce în atenție mitul labirintului. Ghicirea corectă ar fi determinat pătrunderea personajului în toate camerele bordeiului, ajungând să cunoască spațiul sacru și să simtă desfătarea veșnică: "„dacă ai fi ghicit-o, ar fi fost foarte
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
în timp ce alți profeți, precum Ilie și Elisei sunt cunoscuți mai ales prin relatările evenimentelor în care au fost implicați. Ca și Zoroastru, unii dintre profeții biblici criticau instituția religioasă oficială a vremurilor lor, pentru ceea ce ei considerau a fi o rătăcire a acestora de la calea dreaptă de adorare a lui Dumnezeu. Acești profeți pretindeau a vorbi în numele lui Iahve, și adesea își începeau profețiile cu formula „așa zice Domnul”. Profeții, ca și toate oracolele și ghicitorii, au dat expresie credinței generale
Proroc () [Corola-website/Science/299998_a_301327]
-
odată cu moartea lui, vălul uitării din mintea lui Nienor dispare. Rușinată, fata se aruncă în prăpastie, iar Túrin se aruncă în propria sabie. Prima parte a narațiunii se sfârșește cu înmormântarea lui Túrin. Ei i se adaugă un extras din "Rătăcirile lui Húrin", următoarea poveste din Legendariumul lui Tolkien. În el se povestește cum Húrin, eliberat în cele din urmă de Morgoth, sosește la mormântul copiilor săi, unde o găsește pe Morwen, care moare în brațele lui. Asemănarea lui Túrin cu
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
calitative ale conștiinței Starea oneiroida Starea onirica Confuzia minală Confuzia minală reprezintă sindromul cel mai complet al tulburărilor generale ale conștiinței cu diferitele 1. grade de alterare cantitativa : obnubilare, stare crepusculara, confuzue, comă vigilă, și 2.de alterare calitativa : perplexitate, rătăcire, dezorientare dintre care cea mai curioasă este “starea de ciudățenie ” paroxistica sau de durată cât mai lungă, ea este o senzație neplăcută a unei stări bizare. De nedefinit, inefabila, uneori de anomalie a ambiantei, a locurilor, a persoanelor, a momentului
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
anul 1880 de către o grupă de alpiniști conduși de Don Joaquin Rajal. Mount Apo este un punct de atracție pentru turiștii iubitori de drumeție, urcușul pe munte fiind relativ ușor. Totuși se recomandă angajarea unui ghid pentru a se evita rătăcirea în junglă. , din punct de vedere geologic, este un stratovulcan cu trei piscuri.
Muntele Apo () [Corola-website/Science/314159_a_315488]
-
de deosebire a islamului de necredință) • "Miškăt al-’anwăr" (Firida luminilor) • "‘Ihiyă’ ‘ulūm ad-dīn" (Reînvierea științelor religiei); unul dintre cele mai vaste și erudite tratate despre religia islamică în ansamblul ei • "Bidăyat al-hidayă" (Începutul călăuzirii) • "Al-munqid min ad-dalăl" (Salvatorul de la rătăcire); carte autobiografică • "Minhăğ al-'ăbidīn" (Calea închinătorilor) • "Ma’ăriğ al-quds fī madăriğ ma’rifat an-nafs" (Înălțările sfințeniei pe treptele cunoașterii de sine) • "Maqăsid al-falăsifa" (Scopurile filosofilor) [scrisă în tinerețe, sub influența lucrărilor lui Avicenna, prezintă în mod favorabil filosofia greacă
Al-Ghazali () [Corola-website/Science/313926_a_315255]
-
mai bun film străin în 1986 , dar nu a fost nominalizat în competiție. Într-o noapte furtunoasă a anului 1925, pe când se pregătea să meargă la o recepție organizată la Palatul Regal, Puiu Faranga (Ion Rițiu) suferă un moment de rătăcire și o ucide pe soția sa, Madelaine (Anca Nicola), strângând-o de gât. Speriat de ceea ce făcuse, el coboară în salonul conacului și-și mărturisește crima tatălui său, Policarp Faranga (Gheorghe Cozorici), afirmând că nu a avut niciun motiv. Policarp
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]
-
epocii pornește fie în prelungirea stărilor sufletești descrise în roman, fie captând ecouri din alte scrieri ale marelui prozator român.”" Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„După ce, într-un moment de rătăcire, și-a ucis soția, Puiu Faranga (Rițiu) e internat de tatăl său, atotputernic ministru, într-un sanatoriu. Dar în loc să simuleze nebunia, tânărul dezvăluie, pradă remușcărilor, tainele căsniciei decise de tatăl său care dorea primenirea sângelui „limfatic”, cu vigoarea celui țărănesc
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]
-
situația s-a inversat, Lumea islamică s-a dovedit, global vorbind, incapabilă fie și măcar de efortul de a împrumuta, si asta, din nou, din pricina prejudecății religioase care spune că islamul, ca religie al carui Profet a venit să corecteze rătăcirile evreilor și creștinilor, n-are nimic de învățat de la ei, care istoric vorbind se află în mod necesar pe o treaptă inferioară de evoluție. În chestiunea libertății și cetățeniei, o noutate în peisajul politic otoman și mai general islamic, merita
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
dată jos/ Și dreptul sub puterea șchioapa stînd/ Și graiul artei sub calus închis/ Și nebunia doctor pe dibaci/ Și adevărul nerozie zis/ Și bunul pe cel rău avînd cîrmaci.” E grea viața. Firește, pe sub nefericitele constelări celeste ale humanei rătăciri pămîntești, orice amărît, fie și timp, fie și-n pantaloni scurți, fie și cu păru-n ochi, își poate găsi, gazetărește, locșorul de sfruntata exhibare a propriilor golănești, fripturiste, înduioșătoare totuși, frustrări. Însă, cum lesne vedem - spre deosebire de lamentabilele dejecții de
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
meu", semnat Sentino, în „România Jună”, 1900, II, nr. 127, 18 aprilie 1900. "Decadența spaniolă," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 128, 19 aprilie 1900. "O viziune," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 129, 20 aprilie 1900. "În rătăcire," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 132, 23 aprilie 1900. "Idilele din mansarde", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Fatalitatea," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Ca foile!," semnat
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie. Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
o doctrină teologică complexă despre care se știa că a ghidat orientarea unora dintre cărțile lui al-Ğahiz. Cărțile acestea i-au atras prețuirea din partea unor partizani ai doctrinei, dar și criticile vehemente ale unor tradiționaliști care vorbesc despre „minciunile” și „rătăcirile” lui. Spre sfârșitul vieții a fost țintuit la pat opt ani de zile, perioadă în care a continuat să citească, să scrie și să fie vizitat de elevii săi. După moartea sa a devenit cunoscut în toate centrele culturale importante
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
metodist la Casa Regională a Creației Populare. Despre Suceava Pan Solcan a spus că: „Timp de trei decenii, biografia mea nu s-a desprins de Suceava. Aici am trăit ani de istorie fabuloasă, de răscoliri până la rădăcină, cu spaime și rătăciri, o istorie care refuza să ne ia în considerare, pe mine și pe prietenii mei, și care nu o dată ne-a adus până în pragul disperării. Am supraviețuit ca prin minune, și eu, și ei, iar timpul ce ar trebui povestit
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]