4,549 matches
-
nu-i conferă plenitudinea dorită ci impulsul unui salt spre un nou rău. În căutarea unei totalități, el dobândește doar fragmente. În expediția spre o fericire orgolioasă și distructivă pentru ceilalți, el întârzie în mereu alte confruntări ce-i rafinează răutatea. Pentru viziunea misticului, este posibil, totuși, ca într-un final, acest eu demonizat să ajungă la poarta ispitirii sale. Dar, odată deschisă, el nu va cunoaște splendoarea promisă de înșelarea șoptită voluptos, ci golul abisal și rece al eternei angoase
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește pentru și nu împotriva celorlalți. Suferința celui încercat de răutatea semenului determină într-adevăr o maturizare sfredelitoare, un salt ce ridică întru suferință adâncul sufletului lovit în planul unei lucidități vigilente. Această luciditate se instaurează pe fundalul unei strângeri și aduceri la sine, unei concentrări ce anulează disiparea, consumul și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
planul unei lucidități vigilente. Această luciditate se instaurează pe fundalul unei strângeri și aduceri la sine, unei concentrări ce anulează disiparea, consumul și risipirea eului în naivitate. Aici are loc întoarcerea conștiinței spre propria interioritate, refuzul exteriorității din care provine răutate agresivă a celuilalt și ancorarea în refugiul lăuntricului. Acolo, în vibrația profunzimii sinelui, eul începe intuirea forțelor abisale ce-l susțin întru și dincoace de el. Această intuire poate evolua transformându-se în exercițiul complex al introspecției, al lucidității întoarse
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
depășit naivitatea și a închis ocrotitor cetatea interiorității sale ieșind spre întâmpinarea dușmăniei semenului, aici survine dilema și decisiva provocare. Astfel, el poate opta pentru a deveni asemeni agresorului. În cazul acestei alegeri, cel care a îndurat experiența distructivă a răutății aproapelui devine, la rândul său, agent și exponent al urii față de ceilalți. În confruntarea cu alte prezențe negative, indiferent de multitudinea și succesiunea victoriilor și a înfrângerilor, el va urma numai constanta răului, imperativul distrucției semenilor. Aceeași constantă o va
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu. Devenind, astfel, o albie vie pentru revărsarea ne-omenescului, definit drept animalic de ateu și demonic în versiunea misticului, acest spirit ratează, cum a fost deja evocat, demersul unei introspecții autentice. Mai mult, el pierde în tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din tensiunea suferințelor impusă de asaltul negativității celuilalt. Temelia introductivă a unei lucidități ce alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
introductivă a unei lucidități ce alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul deasupra suferințelor apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu-se în marasma agonică a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vârful acelui proces auto-sugestiv, el uită de sine ca actor ambulant social ce a urcat pe scena anonimatului cotidian, scenă pe care cu toții trebuie să uite de realitatea lor individuală înlocuind reala identitate cu virtualitatea unui rol. Negându-și viciile, răutățile și neputințele ce încă mai răsună la început dinspre interioritate, un astfel de actor uită gradual de autenticul său nume pentru a adopta pseudonimul impus prin ancorarea în banalitatea mundaneității. Ce această banalitate îi solicită în comportament și acțiune, el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
eclipsat de falsitatea exagerată a conduitei ce pare reflexia unei compasiuni în realitate inexistentă. Intensitatea acestei ascunderi urcă până la survenirea uitării sale chiar de către cel în interiorul căruia s-a declanșat. Astfel, el pierde treptat din vedere conștientizarea erupției propriei sale răutăți precum și demersul de ascundere al acesteia. Prin urmare, incoștient de negativitatea sa lăuntrică, el acționează sub spectrul și imboldul ei. Suferința spirituală implică nu numai restrângerea concentrată a sinelui, revărsarea sa în propria tensiune pulsativă dar și cristalizarea interioară, sesizarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea adevărului ce se expune și oferă, sesizează din ce în ce mai profund, cantitatea lipsită de temeiuri stabile a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de creare și impunere a unui principiu fiind susceptibilă și de putința suspendării sau chiar anulării sale. El vede în fundamentarea transcendentă a mundaneității posibilitatea unei finalizări, a unei curmări ce ar stinge suferința sa dar și nedreptatea falsității întru răutate a majorității semenilor săi. Principiul conexării dialectice dintre bine și rău este aici privit ca semn al transcendenței active, ca simbol profetic al operării transcendente în imanent. Se speră, în acest context, că dinspre transcendență injustiția va fi anihilată, binele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pisc izbăvitor al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și surprinderea, spre propriul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
albul tavanului- un tavan pe care îl urmărea în cele mai mici neregularități ale lui -, cu buzele strânse peste dinții albi, mici și ascuțiți, și pe urmă, clipind des și mărunt, lăsând să-i scape printre pleoapele întredeschise sclipiri de răutate ; o privire piezișă, mulțumită de nereușita lui pe care putea s-o contemple. — Nu te mai tot zgârma atât, uite cum ai ajuns s-arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele vineții de pe brațul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Rusiia, unde-i vrea tu, ce-i vrea tu sânt, da-mi ține mie cald ? Că-ncolo, cin’ să mă mai aleagă d-acu ? Numa dracu... Numa Scaraoțchi, numa șefu dracilor, râde. Râde și Gelu, scurt, cu o urmă de răutate în glas. Se uită și-i vede sprâncenele albite, pentru că, abia acum își dă seama, a renunțat, cine știe de cât timp, să le mai vopsească. Și părul, alb tot la rădăcină și, mai încolo, roșcat și rărit. O vede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să o dezlănțuiască mai tare ; în ciuda pretențiilor, proasta educație era prea evidentă. Țipa că acum este prea târziu, că aș fi putut evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
destul de întunecat. Deși e tânăr și voinic, detestă armata și războiul, dar eu pot spune că le-am iubit ? Mi-am amintit cum a crescut printre picioarele noastre, ca un mic animal al casei, și m-am înduioșat chiar de răutățile lui : a refuza să fac orice pentru el este ca și când eu am semnat ordinul lui de mobilizare. La urma urmei, nu mi se cere decât să încerc. În plus, un argument pozi tiv, invocat, culmea !, de Margot, mi s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mult mai mare succes a avut soția lui, Larisa, pe care o vezi aici... Mult mai mare succes, la aproape toată lumea... La toată lumea, afară de Muti, care, fără motiv, de la început nu a agreat-o. Și avea mai tot timpul mici răutăți față de ea, pe care Larisa se făcea că nu le observă ! Scena aceea, de pildă, după vreun an și ceva, când Larisa s-a plâns că și bijuteriile, și covoarele, și argintăria, și tot ce lăsase în momentul plecării ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi de acord : Clemența a rămas și acum tot atât de răsfățată și de egoistă ca la optsprezece ani !... Numai că atunci în jurul ei se învârteau câțiva bărbați și acum a rămas să se învârtă numai nefericitul de fecioru-său ! Dar nu din răutate face ea tot ce face ! Ea nu se gândește că îi face rău chiar copilului ei, șantajându-l ca să nu se căsătorească, ceea ce poate tu nu știi ! Eu știu cât l-a șantajat și câte certuri teribile au fost ! Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a sărit gardu și-a venit și-a luat mașina mea de tocat. Cum a intrat în casă ! Auzi întrebare ! A intrat, că e hoți, de ! Ăștia are șperacle, are... Și i-a trimis intriganta de Moapsa, ea e capu răutăților, duceți-vă, le-a zis, acu e timpul să vă duceți la madam Delcă ! Mergeți la madam Delcă și luați-i mașina de tocat, le-a zis. Și ei a sărit gardu noaptea, a deschis cu șperaclu, a venit peste
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a avut un răspuns și nici nu părea să vadă tulburarea ta. Ai adormit Înfășurat În această tristețe directă, brutală... Deși nu erați prieteni, doar stătuse În banca din față În ultimul an și probabil că-l sîcÎiseși cu mici răutăți, nu ți se mai Întîmplase să moară cineva atît de apropiat... Și toată povestea asta cu soba și gazele neevacuate ți se părea extraordinar de absurdă... cretină, să mori așa, din nimic... O moarte simplă, un eveniment neremarcabil... dar În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un apartament și să simuleze „veselia“. Și-a decorat apartamentul „cu gust“,devenind treptat mai exclusivistă. O vizitau bărbați respectabili care-i confereau și ei o ciudată respectabilitate. Veneau și bărbați vârstnici, care discutau despre soțiile lor, nu întotdeauna cu răutate. Tinerii și adolescenții veneau pentru inițiere și ca să discute despre „viață“. Diane începuse să se considere o femeie înțeleaptă, care presta un important serviciu public. Clienții ei de la început fuseseră niște bădărani. Pe urmă, tinerii cu mașini rapide începuseră s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe oameni să spună că arăta ca un jucător de pocher. O remarcă făcută de Brian, anume că jocul care i se potrivea lui George ar fi „biliardul de cafenea“, dovedise mai curând răutate decât intuiție, confirmând părerea criticilor lui Brian că acesta din urmă avea o minte boantă. George nu frecventa cafenelele și, în orice caz, avea cel puțin un lustru de rafinament. În tinerețe fusese un bun jucător de cricket. În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ac, fie ca o forță distructivă sau ca o obsesie ucigașă. S-ar putea spune că mai mulți sunt cei care se ucid pe ei înșiși sau pe alții din vanitate rănită, decât cei ce ucid din invidie, gelozie, răutate sau dorință de răzbunare. În sufletul lui George se săpase o rană adâncă (atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană în care cea mai mică desconsiderare de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adevărat, vei primi cu siguranță răspunsul. Trebuie să lupți, împreună cu propriul tău Dumnezeu, împotriva propriului tău demon. Sunt atât de îngrijorată din cauza lui George. Sufăr atâta pentru el! Nu-i chiar atât de rău, oamenii au făcut un mit din răutatea lui. Mă rog, l-a împins pe omul ăla pe fereastră... — Pe asta n-am auzit-o încă. — Dar a fost un accident, a făcut-o fără intenție și nu cred că a încercat să-și ucidă soția, cum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l ținea în șah pe bietul Hector, în timp ce ea era îndrăgostită, fără răspuns, de Joey Tanner, un coleg de la Universitatea din York, unde studia istoria. Brian McCaffrey gândea în sinea lui: „Când stau și văd câtă furie și ciudă și răutate și gelozie și invidie și dorință carnală vinovată port în mine, cum mai pot blama pe oricare altul, pentru orice ar fi?“. Cercetă cu atenție o gâză, invizibilă ca un punctuleț, care se plimba pe dosul palmei lui, o strivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care îndatoririle obișnuite încetează și principiile morale nu mai au ce căuta. În orice moment, există o sumedenie de lucruri mărunte pe care le putem face pentru alții, lucruri menite să ne reîmprospăteze speranța, și lor și nouă. Să ocolim răutatea atât de răspândită care își găsește consolare în nefericirile și păcatele altora, înnegrindu-i pe ei pentru a face ca cenușiul nostru să pară mai alb, bucurându-ne de insuccesele și decăderea semenilor noștri, în timp ce găsim scuze și justificări pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]